34 matches
-
Nu-și etalează niciodată meritele în planul moral, în cel intelectual cu atât mai puțin. Încarnează ceea ce alții au numit - referindu-se la el - "spiritul de rezistență". și la conformismele de toate felurile. Disprețuiește vanitatea, emfaza, complezența de sine, răsfățul autocontemplării, curente, aproape fără excepție, în astfel de "convorbiri", de "mărturisiri". Vorbește despre sine, mai ales despre copilăria și dificila sa adolescență, dar și despre prezentul energicei sale senectuți și despre proximitatea morții privite drept în față - cu o loialitate de
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății spre acest ciudat grup minoritar. Or, dacă aplicăm principiul audietur et altera pars, observăm că perceperea castei scriitorilor de către populație se află la distanță astronomică de autocontemplarea specifică oamenilor de litere. Astăzi, cînd cea mai mare parte a cetățenilor din indiferent care țară nu citește nici măcar o singură carte pe an, lumea vede în scriitori doar un grup elitist, protejat inutil de întreaga societate și a cărui
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
acesta poate fi viciat de distanță. Contur neretușat, deocamdată Ce as reține dacă aș fi silit să reduc personalitatea poetei la una-două linii definitorii? E mai recomandabil să preiau în acest scop chiar caracterizări îndelung chibzuite, ca un rezultat al autocontemplării, al meditației asupra propriului destin, pe care Ana Blandiana le-a formulat într-o clipă de cumpănă, îndemnată de un elan al confesiunii. Purced de la o scrisoare-spovedanie către mine din aprilie 1989 și întrevăd în strădaniile ei, așa cum sînt expuse
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
compozițională a haiku-ului, dar și poeme ample din care răzbate răsuflarea artistică a lui Fernando Pessoa (unul dintre autorii de căpătâi ai poetului român). Totul se constituie într-un autoportret liric alcătuit din gesturi cotidiene, gânduri, obsesii, vise, amintiri, autocontemplări. Acel cineva care nu mă cunoaște este chiar poetul. Fiecare vers e o modalitate surprinzătoare de autocunoaștere, aduce un element nou, deschide o poartă neștiută spre adâncimile sufletului. Perspectiva variază, uneori privirea este îndreptată spre un element din exterior, semnificativ
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
-pe care Michel Foucault îl considera nucleul unei etici grecoromane și îl propunea ca punct de pornire pentru o „nouă morală” a lumii noastre. În consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a autocontemplării, dând naștere unei literaturi repliate asupra ei înseși, pe care o găsim ilustrată de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea expresiei literare adecvate pentru definirea identității latino-americane, au întreprins explorări
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
bărbăție, tumult interior și lege implacabilă a gravitației. În pofida tonului rezolut-triumfător și a gesticulației dezinhibate, de învingător în orice cursă a vieții, o undă rece de neliniște se strecoară în interiorul securizat al paginii de poezie, tulburând mulțumirea de sine, bucuria autocontemplării. Spre deosebire de alți comentatori care au văzut în aceste strofe un document sufletesc al eternei, sfidătoarei tinereți, nu m-aș grăbi să fac o astfel de echivalare, când apar, aici, indicii clare ale adevăratei stări de lucruri - fie ea și suspendată
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
reflexe afirmare individuală fără polemism eul juvenței alimentat de confesiune imagism metaforic subictiv iată un Drept la Timp Sunt bolnav nu de cântece ci de ferestre sparte unghi de crize subict cognitiv 11 Elegii Necuvinte un Eu extravertit în lumea autocontemplării în timp mutabil în sfera poeziei de cunoaștere și a paradigmei heraclitiene Eul Tu Ceilalți Individualul sunt iluminări reflexe ontolgice Epica Magna un Mare Ochi suspendat în Centrul Lumii plate semantice problemantizante antropologic de substanță profund lirică și atitudine otrăvit
NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362847_a_364176]
-
tipar dinainte stabilit, Victorița Duțu realizează în „Spații” splendide meditații, în care incertitudinile se împletesc cu motivul întoarcerii la viață, al renașterii, al descoperirii lui Dumnezeu. Scris pe un ton de confesiune, „Spații” are ca imagine nucleu nostalgia cerului și autocontemplarea spiritului. Versurile emoționează prin nevoia de așezare sub semnul veșniciei, prin dorința de a depăși tot ce se stă sub semnul efemerității. În „Spații”, intrarea într-o zonă sacră înseamnă parcurgerea căii spre realitatea absolută, opusă profanului, ce aduce cu
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
născut cunoașterea, care luminează trecutul și explică prezentul”. Există credința în destin? Nu voi insista, dar în acest labirint se petrece totul: de la naștere până la moarte. Dincolo de aparențe, în întreaga scriere sunt și stări încifrate, personajele afișând o seninătate „construită”, autocontemplarea în apele limpezi ale sacrului căpătând, uneori, accente narcisiste...încercând, asemenea lui Narcis, „să-și atingă propria imagine” reflectată, să-și devoaleze propriul sine, în căutarea Paradisului pierdut, în definirea „ascunsului” din infinitele forme purtătoare de viață. Sentimentul dominant din
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
celei Înalte, Catherine Gore vede ca nimeni alta, cu ochi scrutător, cum sub luciul (plesnit pe alocuri) al dandysmului se pot citi semnele unei societăți ce riscă să Încremenească În formalismul său, ba chiar să se stingă de atâta suficientă autocontemplare. Nu altceva notează ea În Album cu schițe despre modă (din 1833) sau În Schițe despre caracterul englez, carte de mare succes, apărută În 1848. Răzbate printre rândurile ce rememorează anii tinereții sale londoneze un surâs ironic, greu de Înțeles
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală față de lumile crepusculare, combinând alchimia cuvintelor cu exotismul facil, clișeistic, și registrul elegiac cu cel violent-sarcastic. Răzbat
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
tradițional dezavantaj, sînt aproape întotdeauna o consecință a folosirii stîngace a situațiilor narative la persoana întîi sau a unei aderențe prea literale la punctul de vedere al naratorului la persoana întîi. Un număr de convenții, precum trasul cu urechea și autocontemplarea eului narator în oglindă 492, sînt folosite de obicei pentru a evita asemenea dificultăți. Dar ceea ce poate fi un mijloc artistic de perspectivizare și ironizare pe scenă, cum se întîmplă în Love's Labour's Lost, este aproape întotdeauna o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
analiza trăsăturilor distinctive, 96-98 antipersonală (funcție), 119 aperspectivism-perspectivism, 38, 90, 93, 179, 194-197, 213, 255, 268 articol familiarizant, 244-245, 255, 299 aspect du récit, 65 atitudinea cititorului, 117, 130 auctorializare a naratorului, 62, 134 a naratorului la persoana întîi, 305-306 autocontemplare în oglindă, în situația narativă la persoana întîi, 314 în situația narativă personală, 314 autor implicat, 42 Bildungsroman, 133 centru al conștiinței, 68 centru de orientare, 60, 117, 150, 245, 255 centrul percepției, dislocare, 150 cerc tipologic, 23-24, 44, 95
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de eul care trăiește cu o tranziție de la referința la persoana întîi la cea la persoana a treia: "Există adesea o diferență atît de mare între cele două euri, încît cel de-al doilea, "eul-care-eram-eu", devine practic "el"" (124). 492 Autocontemplarea în oglindă se găsește de asemenea în mod ocazional în narațiunile în care apare o situație narativă personală din aceleași motive ca în situația narativă la persoana întîi. În situația narativă personală, funcția oglinzii poate fi de asemenea preluată de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale preexistente. Spirit profund mistic
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică. Acestea sunt și principalele direcții în care s-a orientat și foarte bogata eseistică a lui D.: raportul creatorului cu limbajul și cu poemul, autocontemplarea în poem, narcisismul theist / demonic al creatorului. Între o afirmație de început, dar emblematică: „Aceasta e aventura poeziei: o aventură a spiritului care luptă cu sine însuși, după cum spune Croce. O aventură a cărei șansă se consumă pe măsură ce se consumă
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ori la sugestii din lirica populară, simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul nostalgic al iubirii pierdute sunt contrabalansate de dârzenia autocontemplării pătrunzătoare și de adeziunea la imperativele etice. Atitudinea eului liric față cu vulnerările existențiale este una de „resemnare înseninată” (Liviu Grăsoiu): „Ce-ai făcut, suflete, cu-acest interval dintre mine și mine ? / E-o depărtare, o despărțire de sine ?/ Și
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
pe care înțelege să o mărturisească, de unde și titlul cărții. Caracteristice îi sunt darul de a selecta ceea ce contează din sfera banalului și, pe de altă parte, percepția, viziunea morală (de regulă nu și fastidios moralizatoare), care predomină în raport cu hedonismul autocontemplării nostalgice. SCRIERI: Aventurile lui Mac, București, 1970; Zâmbiți, vă rog!, București, 1973; Bilete pe adresa prietenilor mei, București, 1974; Bună seara, Dorli, București, 1977; Hai în lună!, București, 1978; Arhitectul firelor de iarbă, București, 1980; Lumea într-un degetar, București
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
observată, la vremea ei, de Eugen Simion, stare ce traduce mai puțin vidul interior și mai mult - paradoxal - un soi de narcisism invers: adorarea și asimilarea alterității de atitudine și expresivitate ca pe propriul chip (și fel) de a fi. Autocontemplare, receptivă nu prin reducție, ci prin seducție: „Cum vii, cum stai, ți-aș spune întruna/ Că sunt un mim fără lumină./ Și sunt cuvintele prea goale/ Pentru serbările din gând./ Mimul se zbate în oglindă/ Și-n sinea lui sedus
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
care conduc la formarea unei astfel de atitudini: a) durere datorită păcatului comis; b) recunoașterea păcatului ca un act detestabil; c) propunerea de a nu mai înfăptui păcatul. Ceea ce îl ajută pe penitent în pregătirea pentru spovadă nu este nicidecum autocontemplarea, ci contemplarea lui Dumnezeu, a Paternității sale, a jertfei lui Cristos, a acțiunii Duhului Sfânt. Aceste lucruri îl fac să se simtă rușinat pentru păcatele comise și să caute posibilitatea împăcării. Căința este elementul declanșator. Ea este necesară ca o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se va putea debarasa niciodată de originile și fatasmele persoanei Întâi, el fiind, În perpetuitate, un original și subiectiv tratat de narcisologie. Pe de altă parte, enciclopedia, care aspiră la obiectivitate și exhaustivitate, nu-și reprimă luxul melancolic al unei autocontemplări În care narcisismul Își are partea decisivă. Dacă autoportretul e și o descriere a lumii, la fel de adevărat e că enciclopedia e chiar lumea care așteaptă să fie descrisă. O lume căreia Îi lipsesc verbele. Un program al imaginarului Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conferindu-le dimensiune spirituală, inteligență și esență. Dumnezeu este Spirit în mișcare. Noi suntem dumnezei care au uitat și care sunt meniți să aducă armonie între lumi. Vidul nu are început și nici sfîrșit, e absolut și infinit. Printr-o autocontemplare, el a a creat un punct, numit "Punctul Zero", un Fiu al Vidului, ce conținea totul ca potențial, mai bine zis conștiința și energia necesară manifestării. Punctul Zero este o esență indivizibilă, care conține infinită conștiință și energie, scînteia ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
imperios soluționarea, căci element exterm de important ea implică unica posibilitate de a găsi o soluție problemelor valorilor etice. Tocmai absența unor astfel de soluții a obligat misticismul considerînd problema etică drept un mister să recurgă la un fel de autocontemplare pur intutivă și să fondeze inițierea etică preocuparea sa fundamentală pe aluzii pseudo-simbolice vagi. Aceasta nu înseamnă că misticismul nu a constituit un efort preștiințific de o sinceritate emoționantă care a pregătit terenul pentru două căi de cercetare diametral opuse
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pătrunderi în necunoscut cu sentimental pur, nedegradat de trecerea ireversibilă a timpului: "De altfel, patosul candorii devine la Ana Blandiana o condiție a poeticului"120, iar sinceritatea se menține ca "o atitudine stilistică, soluție necesară a unei sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei constituindu-se ca suport tensional al discursului"121. Despre această profundă spiritualizare a discursului poetic, mai cu seamă în ultimele volume, Alex Ștefănescu precizează următoarele, trasând direcții către personalitatea însăși a poetei: "Poeta este una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
90***, Literatura română contemporană, p. 622. 91Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 272 92Luiza Bratu, op. cit., p. 64. 93***, Literatura română contemporană, p. 622. 94Luiza Bratu, op. cit., p. 70. 95Ibidem, p. 70. 96"Soluție necesară a unei sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei se constituie ca suport tensional al discursului, desfășurat în spațiul ipotetic al unei aventuri nu lipsite de riscuri". ***, Literatura română contemporană, p. 623. 97"care amintește de ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene". ***, Literatura română contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]