307 matches
-
de Junii Turci. După nouă luni de la instalarea noului guvern, nemulțumirile fața de regim s-au concretizat într-o mișcare fundamentalistă care a încercat să pună capăt celei de-a doua perioade constituționale și să o înlocuiască cu o guvernare autocratică a sultanlui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul se bucura de încrederea complotiștilor după ce promisese restaurarea califatului, eliminarea politicilor seculare și reintroducerea conducerii pe baza legii islamice. Incidentul de pe 31 martie a reprezentat răspunsul Junilor Turci la lovitura de stat
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
cu Wilhelm, Duce de Nassau, fiul cel mare al lui Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg și a soției acestuia, Louise Isabelle de Kirchberg. Louise și Wilhelm au avut opt copii: Mariajul a fost unul nefericit. Soțul Louisei nu era numai autocratic în politică ci și în cercul familiei și și-a agresat soția și copiii. Louise a murit în 1825 la scurtă vreme după nașterea fiicei ei, Marie. După decesul ei, soțul ei s-a recăsătorit cu fiica surorii ei Charlotte
Prințesa Louise de Saxa-Hildburghausen () [Corola-website/Science/327038_a_328367]
-
Franz Krenn. Puține dintre compozițiile lui Mahler din perioada studenției au supraviețuit; majoritatea erau abandonate când devenea nemulțumit de ele. A distrus o parte simfonică pregătită pentru o competiție de la sfârșitul semestrului, după ce a fost respinsă cu dispreț de directorul autocratic Joseph Hellmesberger pe motivele erorilor de copiere. Este posibil ca Mahler să fi avut primele experiențe ca dirijor împreună cu orchestra studenților Conservatorului la repetiții și interpretări, deși se pare că principalul său rol în această orchestră era acela de percuționist
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Neues Deutsches Theater" (Noul Teatru German) din Praga. La Praga, Mahler a avut de la început succes, prezentând opere de Wagner și Mozart, compozitori cu care va fi asociat pentru restul carierei sale, dar stilul său dirijoral individualist și tot mai autocratic a dus la tensiuni și răcirea relațiilor cu dirijorul mult mai experimentat Ludwig Slansky. În aprilie 1886, Mahler a părăsit Praga pentru a-și prelua postul de la "Neues Stadttheater" din Leipzig, unde rivalitatea cu colegul mai în vârstă Arthur Nikisch
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Ea nu avea voie să se recăsătorească, nici să numească un succesor iar Consiliul va continua să conducă afacerile guvernului. La 25 februarie 1730 ea a semnat condițiile, apoi a rupt documentul și și-a anunțat intenția de a domni autocratic. Mai mulți adepți ai lui Dolgorukyau au fost exilați sau executați. Dmitri Golițin a fost în cele din urmă condamnat la închisoare pe viață. Mulți istorici au caracterizat domnia Anei drept "Bironovscina" (era Biron), o perioadă de guvernare represivă și
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
Savoia în Războiul spaniol de succesiune că și în războiul împotriva turcilor. În 1719 a fost numit guvernator general de Belgrad. În 1720 împăratul Carol al VI-lea l-a numit guvernator al regatului Șerbiei. După 13 ani de domnie autocratica asupra Șerbiei, în 1733 Karl Alexander a moștenit ducatul de Württemberg de la vărul sau, Eberhard Louis. Că Duce de Württemberg el și-a mutat curtea de la Ludwigsburg la Stuttgart. În timpul domniei sale, el l-a angajat că finanțator pe Joseph Süss
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
facto întru scheletul constituțional al republicii, care fusese separat precis ca o alternativă la odiosul regat precedent. Deși pretențiile dinastice au apărut încă de la start, aceasta a rămas constituțional de neimaginat. Sub acest Principat "stricto sensu", realitatea politică a domniei autocratice de către împărat era încă mascată cu scrupulozitate de către forme și convenții de domnii oligarhice pe cont propriu moștenite din perioada politică a neîncoronatei Republicii romane (509 î.Hr.-27 î.Hr.) sub motoul SPQR. Acest proces este adesea văzut c-ar fi
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
a constituit o rețea națională extinsă, cu organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un rol important în transformarea Comitetului Unității și Progresului dintr-o organizație revoluționară în partid politic. Revoluția și
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa unei asemenea carte fundamentale. Mai multe organizații clandestine se pregăteau de revoltă în momentul în care, pe neașteptate, țarul a murit în 1825. După moartea lui Alexandru I, problema succesiunii a fost cea care a captat atenția tuturor. Marele
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
pe teritoriul statului; 2. caracterele și prerogativele organismului învestit cu funcția de șef al statului; 3. metodele de guvernare. în funcție de aceste criterii, statul va căpăta o anumită formă: ‐ stat unitar/stat federal; ‐ monarhie/republică; ‐ va avea un regim politic democratic/autocratic sau autoritar. Orice stat, ca entitate suverană, deține prerogativa, în virtutea suveranității sale, de a decide în mod liber și în conformitate cu prevederile constituționale ce formă de guvernământ, de structură ori de regim politic să adopte. Opțiunea pentru o anumită formă de
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
Lenin pentru această lucrare este foarte semnificativ. El este și titlul unui extrem de popular roman a lui Nikolai Cernâșevski, În care un „om nou” din cadrul elitei intelectuale se hotărăște să distrugă vechea ordine, iar apoi să conducă țara În mod autocratic, pentru a instaura o utopie socială. Aceasta fusese cartea preferată a mult adoratului frate mai mare al lui Lenin, Aleksandr, executat În 1887 deoarece complotase Împotriva vieții țarului, și a rămas cartea favorită a lui Lenin chiar și după ce a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
elaborate: un „plan de dezvoltare totală” sau „o schemă detaliată privind folosirea terenului”. Însă impunerea de regulamente stricte și complicate unei populații de cultivatori foarte conștienți de constrângerile mediului și convinși de logica propriilor practici Întâmpina obstacole enorme, iar insistența autocratică nu făcea decât să stimuleze protestele și abaterile. În astfel de circumstanțe, strategia strămutării era foarte tentantă. Deschiderea unor noi teritorii sau răscumpărarea moșiilor coloniștilor albi a permis autorităților să o ia de la Început cu zone compacte pentru construirea satelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
atunci înseamnă că am greșit la calcule. Acest lucru m-a impresionat; cine n-ar fi fost impresionat? Nu a avut cum să nu vadă asta. Cu toate acestea, cu o privire întunecată în ochii ăia ai lui albaștri și autocratici, s-a uitat la mine și m-a întrebat: Augie, nu cumva crezi că îmi ești superior tocmai pentru că nu ai bani, nu? Întrebarea m-a făcut să râd și poate că am râs mai mult decât era cazul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
analiza nu va urmări integral aceste abordări. 11.1.2. Stiluri de conduceretc " 11.1.2. Stiluri de conducere" În literatura de specialitate s-au distins în mod general trei tipuri mari de leadership: stilul „laissez-faire”, stilul democratic și stilul autocratic. Să vedem prin ce se caracterizează ele și cum influențează comunicarea în grupurile respective: - liderul „laissez-faire” (stilul „lasă-i în pace”) nu ia nici o inițiativă privind direcționarea ori sugerarea unui curs alternativ al acțiunii, ci mai degrabă îi permite grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acestuia; ei sunt încurajați să determine scopurile și procedurile și, spre deosebire de stilul precedent, liderul democratic le oferă membrilor sprijin și sugestii ce contribuie la direcționarea spre cursuri alternative de acțiune; oricum, întotdeauna grupul este lăsat să ia propriile decizii; - liderul autocratic (sau „șeful”) este opusul liderului „laissez-faire”. El este cel care determină politica grupului ori ia decizii fără a-i consulta pe ceilalți membri. Comunicarea este unidirecțională, spre lider și de la lider, și rar de la membru la membru; liderul recompensează ori
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
s-a observat că, în grupul cu liderul „laissez-faire”, discuția a fost centrată pe membri, dar ineficientă. În grupul democratic, coeziunea a fost importantă, ca și satisfacția membrilor în urma participării; munca desfășurată a totalizat mai puține rezultate decât în grupul autocratic, deși calitativ acestea au fost mai ridicate. Grupul autocratic a fost cel mai productiv la nivelul cantității; Cecil Gibb (apud DeVito, 1988, p. 269) a sumarizat o serie de studii ale activității în grupurile cu lideri democratici și autocratici și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
discuția a fost centrată pe membri, dar ineficientă. În grupul democratic, coeziunea a fost importantă, ca și satisfacția membrilor în urma participării; munca desfășurată a totalizat mai puține rezultate decât în grupul autocratic, deși calitativ acestea au fost mai ridicate. Grupul autocratic a fost cel mai productiv la nivelul cantității; Cecil Gibb (apud DeVito, 1988, p. 269) a sumarizat o serie de studii ale activității în grupurile cu lideri democratici și autocratici și a consemnat că grupul cu lideri autocratici produce (1
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
grupul autocratic, deși calitativ acestea au fost mai ridicate. Grupul autocratic a fost cel mai productiv la nivelul cantității; Cecil Gibb (apud DeVito, 1988, p. 269) a sumarizat o serie de studii ale activității în grupurile cu lideri democratici și autocratici și a consemnat că grupul cu lideri autocratici produce (1) o cantitate mai mare a muncii depuse, dar (2) o motivație pentru lucru mai scăzută, (3) mai puțină originalitate în activitate, (4) un nivel mai ridicat de agresivitate exprimată atât
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ridicate. Grupul autocratic a fost cel mai productiv la nivelul cantității; Cecil Gibb (apud DeVito, 1988, p. 269) a sumarizat o serie de studii ale activității în grupurile cu lideri democratici și autocratici și a consemnat că grupul cu lideri autocratici produce (1) o cantitate mai mare a muncii depuse, dar (2) o motivație pentru lucru mai scăzută, (3) mai puțină originalitate în activitate, (4) un nivel mai ridicat de agresivitate exprimată atât în direcția liderului, cât și în direcția altor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în direcția grupului. Trebuie consemnat însă faptul că nici un tip de lider nu este în mod absolut superior altuia: spre exemplu, dacă suntem sub presiunea timpului sau avem de-a face cu o criză a instituției în care lucrăm, liderul autocratic este cel mai indicat să acționeze; liderul democratic este eficient atunci când ne dorim rezultate pe termen lung și o mai mare automotivare a membrilor grupului pentru realizarea unor activități, iar liderul „laissez-faire” poate fi util în grupurile de „auto-ajutor” și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la multitudinea de roluri pe care un cursant poate să le joace în timpul activităților cu caracter instructiv-educativ. Rezumat 1. Legătura dintre teoria conducerii și procesul de comunicare este una foarte strânsă, de multiinfluențare. Stilurile de conducere s-au fundamentat în: autocratic, democratic și „laissez-faire”, fiecare dintre acestea fiind adecvat în funcție de contextul comunicațional. În practică, există diferite teorii asupra conducerii (leadership-ului). Câteva dintre teoriile care pun în centrul demersului lor explicativ comunicarea sunt: abordarea situațională (situații diferite necesită diferite modalități de leadership
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și vestul Europei (Anglia, Germania, Spania, Danemarca..) celor din sud și est (Franța, Italia, Spania, Ungaria). Această opoziție privește mai multe dimensiuni. Țările din sud și din vest acordă un loc mai puțin important participării și au o orientare mai autocratică. La momentul când schimburile internaționale se dezvoltă, necesitatea de a lua în calcul caracteristicile naționale capătă și mai multă forță. A fost o vreme când întreprinderile se considerau capabile să impună o cultură comună. Or, "cu cât se aprofundează experimentul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
fi federal sau unitar. În cazul categoriei autoritare, regimurile politice se clasifică, de asemenea, în două subcategorii: dictatoriale, în care o persoană sau un partid exercită controlul asupra cetățenilor prin violență. Deciziile în asemenea sisteme sunt luate într-un mod autocratic, în numeroase cazuri chiar prin încălcarea constituției; totalitare, caz în care un partid își exercită controlul complet asupra economiei, politicilor și cetățenilor, prin constrângeri ideologice și psihologice. Totalitarismul a apărut în Germania hitleristă și în Rusia stalinistă, după care s-
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
dezvolta un spirit de căutare a celei mai bune formule pentru a atinge un scop propus, pot deveni un spațiu al confruntărilor și învățării reciproce. Lui Lewin și colaboratorilor săi, Lippit și White, li se datorează noțiunea de climat social (autocratic, democratic, „laisser-faire”) și propunerea expresiei „dinamica grupului”, înțeleasă ca sistem de interacțiune și de ajutor reciproc al membrilor într-un câmp social (dezvoltând scopuri, norme, percepții reciproce, roluri) și mijloc de schimbare socială. J.L. Moreno poate fi considerat și el
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
creativității individuale. În toate cazurile în care în grupul profesional a existat cooperare și încredere reciprocă, creativitatea a fost ridicată. Nu același lucru se poate spune dacă între membrii grupului există competiție, lipsa de cooperare sau de încredere. 2. Șeful autocratic Șeful autocratic își prețuiește numai propriile idei și nu le recompensează pe ale celorlalți. Orice idee nouă o respinge fără a sta pe gânduri, fără a-i acorda un dram de atenție. Șeful autocratic se simte frustrat sau chiar invidios
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]