16 matches
-
fie în hebdomadarele românești și chiar în gazetele și jurnalele de provincie, care au și ele putere de penetrație, este de părere că nu poți minți, mai ales atunci când te afli face-to-face cu interlocutorul, pentru că, în cele din urmă, te autodemaști: „În interviul clasic, din pagina scrisă, sinceritatea este firul-roșu, viața care se simte pulsând în fiecare răspuns, dar și în întrebările cu valenețe strategice de-a dreptul. Personal, ca intervievat constat că sunt mult mai sinceră decât în viață. Nu
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_celor_patru_maini_cronica_literara_la_cartea_melania_cuc_si_menut_maximinian_cartea_cu_coperti_de_sticla_c.html [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
naștere acest fenomen, rămas în istorie cu numele „reeducare prin tortură" sau „fenomenul Pitești" după numele penitenciarului în care s-a aplicat cu precădere. Prin „reeducare", ne spune autorul, se urmărea depersonalizarea tineretului, elevii și studenții erau obligați să se „autodemaște", adică să spună tot ce n-au spus până acum la anchete, o adevarată autoterfelire, autodesființare ca și când ar fi propriul său adversar. Următoarea fază era distrugerea modului de viață tradițional, trăit în normalitate, prin renunțarea la religie, la părinți, frați
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_victor_rosca_experiment_elena_buica_1330920092.html [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
va fi făcută mai jos - aici îl enunțăm numai pentru a întregi tabloul presiunilor pentru aliniere. Pe scurt, se recrutau colaboraționiști din rândul deținuților studenți, iar aceștia erau apoi utilizați ca instrumente pentru a-i „convinge” pe ceilalți să se „autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își asumau răspunderea să-i convertească pe ceilalți. Metodele? Bătaia, supunerea la neînchipuite umilințe, fizice și psihice, pedepse inumane, delațiunea, izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a individului, nu va fi făcută aici, îl enunțăm numai pentru a întregi tabloul presiunilor pentru aliniere. Pe scurt, se recrutau colaboraționiști din rândul deținuților-studenți, iar aceștia erau apoi utilizați ca instrumente pentru a-i “convinge” pe ceilalți să se “autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își asumau răspunderea să-i convertească pe ceilalți. Metodele? Bătaia, supunerea la neînchipuite umilințe, fizice și psihice, pedepse inumane, delațiunea, izolarea
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
se postează în interiorul acestei lumi și o contemplă dezinvolt, "asumându-și rolul de comediant, el joacă și asită la propriul lui spectacol, cu arta contagioasă a maestrului, stimulându-și partenerii până la uitarea de sine și făcându-i astfel să se autodemaște"246. Publicistul Caragiale se instalează "confortabil" în cotidianul pragmatic și, pentru că face parte din "distribuție", reprezintă, grație unui ascuțit simț al ridicolului, dimensiunea carnavalescă a lumii sale. Arghezi își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
juvenile l-a urmărit peste ani, transformându-se într-o "pată", care îl va marca public pentru totdeauna. După aceste prezentări, elevii vor fi provocați să comenteze atitudinea celor două personalități și să reflecteze asupra următoarelor aspecte: De ce s-a autodemascat G. Grass și ce s-ar fi întâmplat, dacă purta masca de-o viață, în continuare? Ce ați fi făcut voi în locul lui? Considerați că Paulescu a greșit, asumându-și rolul, renunțând la recunoașterea internațională și păstrându-și convingerile, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fac la școală de peste treizeci de ani. (prof. Toader Maria) Că există multe tipuri de măști despre care nici nu știai că există. (Pîslaru Andrei) Că este și o formă de a-i provoca pe cei din jur să se autodemaște, o formă de protest, practic. Și că în fața lui Dumnezeu masca nu ține. (prof. Camelia Circa-Chirilă) Că ea poate să apară și la oameni sau în contexte unde nu ne-am fi așteptat să o găsim. Că naște în oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Le știai, dar ți le-am mai spus o dată să fie pe hîrtie. întîi să afle redacția Ateneului. Dacă eu vorbesc prea înfierbîntat acum și crezi că aș putea face o gafă, procedează în consecință. Oricum, cei demascați se vor autodemasca. Lovitura va fi și mai mare. Menirea noastră e să fim drepți. Aștept răspuns urgent. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Ai primit scrisoarea pe care ți-am trimis-o acum cîteva zile? </citation> (21) <citation author=”Mihai Drăgan” loc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Învățătorul a observat mai de multe ori că este urmărit pas cu pas, atât la școală cât și acasă, dovedit prin „invitațiile” repetate la organele de investigație sovieto-române. Urmăritorii, nu toți erau persoane instruite în această preocupare, și deseori se autodemascau prin gesturi necontrolate, abuzând de puterea ce li se da. Prudența învățătorului ajunsese până acolo încât a venit la ziua și ora stabilită, pe un alt traseu, la care nimeni nu se putea gândi pentru acel timp. Plecat de acasă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Propune ca după răsturnarea tiraniei să se creeze "o nouă disciplină juridică: victimologia. Opusă criminologiei". Ironistul sceptic și vizionar intră în rol atunci cînd definește funcția noii discipline, aceea de a "depista și pedepsi victimele", care, înspăimîntate, "refuză să se autodemaște". E nevoie să citim și să recitim o considerație ce pare scrisă după '89, noua dată de hotar istoric la care ne raportăm acum, transformînd-o în clișeu ca și pe cea la care tocmai am renunțat și care semnifica "eliberarea
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Vorbeai acum ceva vreme despre omul-discurs. Ce ar însemna el? Cu ideea de om-discurs și om-limbaj, m-am confruntat întâia dată atunci când scriam o falsă saga a comunismului. Scriam în ea despre oamenii pe care comuniștii îi puneau să se autodemaște, sau să demaște, debitând un tex pe care fuseseră obligați prin tortură sa-l învețe. Până atunci, discursul lor era egal identității lor. Omul = discursul său. Mințind, omul acela nu mai era el însuși. Devenea minciuna lui. Se degrada. Acolo
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
nevoiți să-l declare mai bun decât ei. Și cum putea fi anihilat un adversar ca el dacă nu acuzându-l de fapte contrare onestității și responsabilității profesionale, precum șantajul sexual? Manevrând și câțiva studenți, unii labili psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat liber”) s-au „salvat” acuzând, incriminând, scornind minciuni oribile pe seama unui
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nevoiți să-l declare mai bun decât ei. Și cum putea fi anihilat un adversar ca el dacă nu acuzându-l de fapte contrare onestității și responsabilității profesionale, precum șantajul sexual? Manevrând și câțiva studenți, unii labili psihic și alții „autodemascați” (la marea înghe 157 suială „revoluționară”!) ca informatori ai securității, colegii care nu prea tipăriseră lucrări științifice (ca să nu „colaboreze” cu regimul comunist, cum clamau pe la ședințele noului „sindicat liber”) s-au „salvat” acuzând, incriminând, scornind minciuni oribile pe seama unui
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând cu tot dinadinsul să ascundă o minciună dovedită cu o altă minciună, arătându-și inconsecvența față de sine Însuși, Își trădează caracterul, se autodemască, precum cucul care „Își cântă numele”.) „Dacă te prefaci uneori că nu știi ceea ce se crede că știi, altădată se va crede despre tine că știi ceea ce nu știi.” (Fr. Bacon) Unele minciuni sunt preferabile adevărului. („Minciuna care aduce un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă ce răspândește zvonuri de război fiind un naiv care aproape se autodemască. E greșit să vedem simplist dușmanii de clasă, să-i prezentăm mereu sub același aspect fizic. (Ă). În poezia noastră, chiaburul apare Încă de multe ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de clasă este Înlocuită prin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv nebulozitatea zilelor de mâine și nerăbdarea sfârșitului pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]