33 matches
-
Un duhovnic al cetății. Ed. Bizantină, București-2002, p. 24, 27) În altarul lăuntric care l-au încropit pe temelii isihaste, au aprins rugăciunea inimii a cărei căldură purificatoare s-a revărsat din belșug împrejur, făcând scrum procesul de reeducare, de autodemascare siluită, scabroasă, profanatoare a intimității sufletului, declanșat de slugarnicii diabolici în închisori, dar și în afară de politruci: De altfel, dacă pe noi ne siluiau în pușcării prin metodele <> prin tortură, pentru <> întregului popor aveau alte metode. Oamenii fuseseră pauperizați și trăiau
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Asta-i foarte tare! Adică ei, pe ei înșiși! Conducători de organizații locale, județene și din conducerea centrală. Decidenții leberali vor valsa! Să vedem dacă membrii PNL liberali sunt niște lichele. Câțeva și-au primit, deja, ciolanul de la Putere. Urmează autodemascarea altor conserve implantate, din timp, în PNL. Nu m-ar mira să fie indivizi chiar din conducerile locale și centrale, care au votat ieșirea din USL! Mă îndoiesc, însă, că liberalii sunt niște trădători! Atunci, ne merităm cu adevărat soarta
TABLETA DE WEEKEND (63): CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR! (2) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_1399712134.html [Corola-blog/BlogPost/350696_a_352025]
-
de fratricid; ca demonstrație a unui fratricid, Miorița este foarte românească, cel puțin cu aplicație pe secolul XX În România.) Termenul demascare, folosit În cadrul reeducării de la Pitești (În trei dintre etape - demascare externă, demascare internă și demascare morală publică sau autodemascare), a fost aplicat și la nivelul Întregii populații a României comuniste, ai cărei locuitori fie trebuiau să se ferească unii de alții pentru a nu fi „demascați”, fie „demascau”, adică practicau delațiunea (din zel, din frică, din lașitate, din oportunism
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre Securitate sau despre tarele comunismului. Am vizionat Împreună filmul lui Alexandru Solomon Marele jaf comunist și acolo este un episod În care un torționar vorbește despre cum i-a convins pe „oamenii ăia” să joace Într-un film al autodemascării. Într-o secvență memorabilă torționarul spune: „eu i-am convins pe oamenii ăștia să joace În film, eu i-am regizat pe ăștia”. Acesta este șocul pe care Îl trăiesc cei care ne privesc pe noi ca pe niște ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
scriitor, transcriindu-i gândurile și sentimentele cu o veridicitate care dovedește o extraordinară implicare emoțională. Literar vorbind, acestea constituie partea de mare rezistență a romanului, o veritabilă operă de virtuozitate, în care curajul de a merge până la ultimele consecințe ale autodemascării atinge cote masochiste. Dialogurile scânteietoare între Marlowe și Roger Wade reprezintă punctul de maximă îndepărtare a lui Chandler de formula romanului detectivistic. El ne propune, în contrapartidă, o excelentă proză de idei, în linia romanului intelectualist și psihologic al modernității
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
societatea din vremea respectivă cu problemele ei?; cele două personaje își trădează societatea prin rolul jucat? Secvența 2:20 min. Elevii își aleg un personaj, pe care să-l reprezinte, argumentând alegerea. Se citesc replicile, ce definesc mobilul purtării măștii: autodemascarea. Se comentează dacă împrejurările sociale, politice sau istorice influențează sau contribuie la schimbarea identității, ținând cont că cele două personaje au trăit în epoci istorice diferite: secolele al XII-lea și al XX-lea; cum își alege personajul masca? Secvența
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de preoți (exista chiar o „poetică” a supliciului, celor din urmă Înscenându-li-se liturghii negre). Unii mărturisitori văd În autodemascare un spectacol de spovedanie neagră, căci, „inversându-se modelul sacru, la capătul „confesiunii” urma „angajamentul” de a nu mai repeta greșeala și de a făptui conform indicațiilor, Întocmai ca În cazul energumenului pregătindu-se să-și Împlinească un canon care
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
până atunci, pentru a testa durerea. Tot Merișca Își descrie, la un moment dat, dedublarea schizoidă: privindu-se În oglindă, personajul său, Emil Cortez, se autoflagelează verbal, dar cu vocea lui Țurcanu. Oricât de spectaculoasă ar fi fost demascarea și autodemascarea, substratul reeducării era tortura, doar astfel ajungându-se ca victimele să aibă reflexe pavloviene. Costin Merișca enumeră trei soluții posibile În fața reeducării: refularea, moartea și nebunia, Însă doar cea dintâi depinde de voința celui torturat. Sinuciderea era utopică, reeducarea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
veșnic”37); pe de altă parte, el consideră că la Pitești legionarii mai cu seamă au fost pedepsiți pentru mândria lor, Dumnezeu vrând să Îi umilească. Vișovan insistă În mărturia sa asupra termenului folosit obsesiv de Țurcanu pentru demascarea și autodemascarea victimelor - a borî: confesiunea silită și maladivă (emanată de o memorie bolnavă, care emitea declarații false de incest și zoofilie) era, Într-adevăr, un fel de vomă psihică a victimelor torturate. „Trebuia să ajungi ca ție Însuți să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
catharsis aristotelic”43! În sfârșit, reeducarea de la Aiud nu a fost decât o formă mult mai blândă și mai reținută a reeducării de la Pitești, dar legătura și continuitatea dintre cele două reeducări și Închisori este evidentă cel puțin prin substratul autodemascării morale publice, care a constituit fundamentul comun vizat de reeducatorii comuniști. Oricum am privi astăzi lucrurile, mai implicat sau mai detașat, datorită trecerii timpului, fenomenul Pitești rămâne de o unicitate abominabilă. În opinia mea, problema fenomenului Pitești rămâne În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cele două generații. În încercarea de a reconstitui imaginea literaturii române din deceniul 9, Radu G. Țeposu 241 stabilește ca trăsături definitorii înlocuirea metaforei poetice cu anecdota și parabola, deliricizarea poetică (realizată după modelul Petre Stoica, Marin Sorescu, Mircea Ivănescu), autodemascarea ironică a discursului în calitatea sa de convenție, tendința transcrierii evenimentului cotidian. Modul în care Radu G. Țeposu definește scriitorii care fac o poezie a "cotidianului prozaic și bufon" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
H.H. în Lolita lui Nabokov. Pe lângă obsesiile extreme ale protagonistului, care, precum autorul, este tânăr și neliniștit în perioada revoluției sexuale a anilor șaizeci, temele legate de identitatea complexă a unui evreu american sunt foarte pregnante, atitudinea sa de autovictimizare, autodemascare amintind încă o dată de legătura cu Saul Bellow (omul, romancierul, și multe din personajele sale masculine). Cu seria de romane a trilogiei americane (American Pastoral, 1997, I Married a Communist, 1998 și The Human Stain, 2000) Roth continuă angajamentul său
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
jurnal travestit, mistic-alegoric, în care ortodoxismul, ocultismul, ermetismul, suprarealismul, ironia, umorul se îmbină într-o construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Pe de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
îi erau nu numai favorabile, ci chiar elogioase, ca să fie pedepsit că a luat parte la lupta împotriva URSS ului, ancheta și-a deplăsat obiectivul în domeniul politic, acuzându-l de legionarism. Dar și pentru această acuzație trebuiau probe sau autodemascări. Nefiind scos nimic pe cale diplomatică, au fost puse în funcțiune argumentele îndeaproapei cercetări, care-i ruinaseră sănătatea în timpul celor patru ani de torturi prin beciurile Securității din București. De fel din Pleșcoi-Buzău, fiu de văduvă din primul război mondial, muncise
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aceste cluburi erau conduse de deținuți foști informatori, care credeau în gogorița că în curând vor fi eliberați, dacă vor reuși să-i determine și pe ceilalți să-și facă „autoanaliza” sau „autocritica” - doi termeni, care se substituiseră „demascării” și „autodemascării” de la Pitești. Cu ajutorul informatorilor se răspândise zvonul că „reeducarea” va îmbrăca formele violente de la Pitești. Acest sistem dacă s ar fi aplicat, la oameni în vârstă, storși de toată vlaga în anii lungi de temniță, ar fi adus o hecatombă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de fabrică a mitologizării spornice. Așa este, de exemplu, episodul despre Vencica, o femeie care, sub impulsul lui Zogru, ajunge să facă mărturisiri neașteptate într-o „ședință de lucru“, ceea ce declanșează pe neașteptate o adevărată campanie de spovedanii, convertite în „autodemascări“. Dar demersul narativ nu se-ndreaptă spre istorii staliniste, ci se derulează în alte direcții, alunecând spre povestea lui Achile, un bărbat cu coarne și creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă lejer, prin „despachetarea“ narativă a romanului, cum este cazul demascărilor și autodemascărilor din anii 50, care aici decurg dintr-un simplu accident al Vencicăi. Tot așa controversa declanșată printre istorici în legătură cu locul în care se află mormântul lui Țepeș, mutarea curții Domnești la Cotroceni, în timpul domniilor fanariote, nașterea economiei subterane la finele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
interesele personale, și atunci Zogru intrase în acțiune, mai întâi, pentru că nu se putuse abține, apoi, pentru că începuse să-i placă: - Ba, aș merge și mai departe, începuse el, prin vocea Vencicăi, și aș spune că tot atât de importantă este și autodemascarea. Suntem datori să spunem totul și să dăm pe față propriile slăbiciuni. De exemplu, eu, tovarășa Vencica, am colaborat multă vreme cu dușmanul de clasă Achile Vintilescu, în casa căruia am fost slugă. Lui i-a fost milă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre Zogru... Și tot așa, în rumoarea generală a sălii, până când s-a ridicat un tovarăș din prezidiu și-a liniștit lumea: - Am ascultat cu atenție ce-a spus tovarășa Vencica și îi dau dreptate. Într-adevăr e nevoie de autodemascare. Și de atunci s-a dezlănțuit un adevărat val de autodemascări, în fabrici, pe șantiere, în școli ori la Academie, fiecare cetățean își făcea din când în când autodemascarea publică și suporta consecințele. Fiecare după cum avea noroc. Unii intrau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-a ridicat un tovarăș din prezidiu și-a liniștit lumea: - Am ascultat cu atenție ce-a spus tovarășa Vencica și îi dau dreptate. Într-adevăr e nevoie de autodemascare. Și de atunci s-a dezlănțuit un adevărat val de autodemascări, în fabrici, pe șantiere, în școli ori la Academie, fiecare cetățean își făcea din când în când autodemascarea publică și suporta consecințele. Fiecare după cum avea noroc. Unii intrau la pușcărie pentru faptele mărturisite, alții rămâneau fără loc de muncă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tovarășa Vencica și îi dau dreptate. Într-adevăr e nevoie de autodemascare. Și de atunci s-a dezlănțuit un adevărat val de autodemascări, în fabrici, pe șantiere, în școli ori la Academie, fiecare cetățean își făcea din când în când autodemascarea publică și suporta consecințele. Fiecare după cum avea noroc. Unii intrau la pușcărie pentru faptele mărturisite, alții rămâneau fără loc de muncă, iar alții erau avansați. Pe Vencica au trimis-o la munca de jos, profesoară de pedagogie la Universitate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
5". Dacă sinistrul atinge cote demențiale în condițiile temniței, nici "eliberarea" pentru cei rămași în viață nu constituie o salvare autentică. Se trece dintr-o închisoare mai restrînsă într-una mai mare, cea a "lagărului socialist", formă de captivitate geopolitică. "Autodemascările" obținute sub teroare devin adesea pretextul de pornire a unor anchete, a unui nou ciclu al prigoanei, chiar în perioada ipocritului "comunism de omenie" ceaușist. între anii 1972 și 1976, ne mărturisește dl Buracu, d-sa a fost din nou
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
văzînd cît de aiuriți pot fi tocmai cei care și-au făcut din gîndirea metodică un scop al vieții. E ca și cum ai asista la divulgarea unor detalii pe cît de picante pe atît de compromițătoare, ca într-o ședință de autodemascare la capătul căreia toți eroii cărții ies micșorați și ponegriți. Iar drama cea mare este că cei înfierați au ceva burlesc: aerul buf al unor oameni mari care spun trăsnăi cu aerul cel mai serios de pe lume. Și atunci înțelegi
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
nu s-a scris nimic pînă azi. Despre ce e vorba? Deținuții supuși bestialelor cazne erau dotați cu tăblițe obținute din calupuri mari de săpun pe care aveau obligația de-a consemna tot ce ar considera că merită în scopul "autodemascării". Erau un soi de ciorne ale delațiunilor așternute ulterior pe hîrtie, sub presiune maximă, la două-trei zile odată, în biroul de anchetă, fără ca aceste ciorne să fie distruse după utilizare. S-a obținut astfel o bibliotecă blestemată a crimei morale
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]