33 matches
-
fără de care n-ar fi ajuns nicăieri. Acolo unde politicieni feseniști evident mai dotați decât el (de la Petre Roman la Meleșcanu) au falimentat, Năstase a trecut cu bine proba ";ciocului mic" și a zâmbetelor strepezite. n noua fază, inaugurată odată cu autoexilul lui Iliescu la Cotroceni, propulsarea lui Năstase s-a bazat pe activarea rețelei de sprijinitori urzită în tăcere, pe când făcea umile temeneli lui Iliescu. Plantându-și oameni în absolut toate structurile de putere, Năstase n-a avut decât să apese
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
figură proeminentă a literaturii spaniole din secolul XX, a apărut, în sfârșit, o primă traducere românească: romanul Omul pierdut (Editura Fabulator, București, 2004), în traducerea lui Radu Niciporuc. Este o operă târzie (a fost tipărită în anul 1946, în perioada autoexilului argentinian al scriitorului) și un fel de sinteză a tuturor experiențelor scripturale ale autorului format la școala mai multor nonconformisme avangardiste. Din lămuritoarea prefață semnată de d-na Ioana Zlotescu-Simatu, editoarea în Spania a operelor complete ale scriitorului (douăzeci de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
23 de milioane - acum, minus un milion! - este cert (simplu calcul al probabilităților) că există valori reale, morale și competențe, care nu sunt "mediatizate", cunoscute, oameni care poate că nu au ăncredere an ei, ori sunt ăndemnati la un laș "autoexil", ori sunt păziți de afirmare: foarte cert, există brazi ascunși sau retezați, gata să fie doborați. Bradul "baladei"-apolog nu se putea apăra singur - dar oamenii pot. De ce ar putea numai "ceilalți", iar nu "valorile reale"?
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
culturală nu doar zgomotoasă, ci, din multe puncte de vedere, uniformizantă. Până într-atât e de înstrăinat Petre Barbu de mediul autohton, încât am auzit colegi întrebându-se dacă nu cumva s-a mutat în Occident... Ce-i drept, acest autoexil e benefic scriitorului atât ca strategie de menținere a cotei de interes (când Petre Barbu se întoarce la literatură, înseamnă că are într- adevăr ceva de spus), cât și ca premisă de independență creatoare. Nu-i greu de observat că
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
Câteva proiecte artistice scot la iveală față întunecată a „finuței” Bărbie: asasinatele, infidelitatea și alcoolismul, sunt doar cîteva elemente care umbresc păpușă cea mai populară din ultimele decenii. Anul 1959. Fidel Castro venea la putere în Cuba, Dalai Lama inaugura autoexilul în Tibet, Hawaii devenea al 50 stat american și se lansa pe piată prima păpușă Bărbie. Realizată de Ruth Handler pentru firma Mattel, păpușă a primit numele de la fiica creatoarei, Barbara. Și chiar dacă la conducerea firmei există un scepticism simțitor
Păpușa Barbie, folosită drept contraexemplu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63892_a_65217]
-
Radu Paraschivescu, Al. Călinescu, Dumitru Radu Popa, Emil Brumaru, Dorin Tudoran ș.a., salutări din cărți poștale), dedicații insolite și pline de umor, însemnări diaristice, dialoguri și confesiuni. Dacă am extrage din buchetul materialului autobiografic câteva fire majore, ele ar fi: autoexilul parizian, iubirile și prieteniile, supraviețuirea ca scriitor. De altfel, Ilie Constantin se interoghează, nu o dată, asupra „meseriei de scriitor”, iar concepția sa este una de tip romantic: pe lângă instrucție, determinantă i se pare prezența „zeului” deasupra creatorului: „Pentru mine, poezia
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
Adina Dinițoiu Criticul literar și profesorul Ovid S. Crohmă lniceanu se stingea în 2000 la Berlin, după aproape un deceniu de autoexil (cum făcuse, altădată, și Caragiale). Pentru cei mai tineri, fusese, în anii ’80, și chiar mai devreme, mentorul cenaclului „Junimea”, pe care-l preluase în 1971 la Facultatea de Litere din București și care a avut o viață lungă, până în
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
care i-au animat anii primei tinereți. Utopii inocente, policrome, cărora li s-a dăruit cu entuziasm, nenumărate bătălii, nu atât pierdute sau câștigate, ci irosite, pe cale de a fi irosite... Acum, la treizeci și cinci de ani, după un deceniu de autoexil parizian, nu reușise decât să restaureze câteva zeci de imobile, câteva zeci de apartamente, care peste alte decenii vor avea, evident, nevoie de o nouă restaurare... ...Rose Ndiaye face trotuarul pe rue Pigalle, în fața barului Le Jet d'eau. Chipul
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
faimoaselor vinuri, dintr-un tată cubanez și o mamă provenind dintr-o familie aristocrată franceză, José Manuel Caballero Bonald avea să cunoască îndeaproape țările de origine ale părinților, în special Cuba, unde a trăit din 1965 până în 1968, după un “autoexil” tot de trei ani (1959-1962), în Columbia, în timpul căruia a funcționat ca profesor de literatură spaniolă la Universitatea Națională din Bogotá. A călătorit și în multe alte țări din lume, inclusiv, prin anii ’70, în România. Experiența latinoamericană, pe fondul
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
refuz, nuanțat și adesea convingător, în interviuri, discursuri publice, conferințe ale căror miez, cu aprobarea scriitorului, au ieșit la lumină adunate într-o carte notabilă: „José Saramago en sus palabras” (2010), de Fernando Gómez Aguilera, unul din apropiații săi în „autoexilul” din Lanzarote, o insulă din arhipelagul Canare. Nu aș fi însă just, întorcându-mă la impresiile din acea seară lisaboneză, dacă nu aș evoca și partea luminoasă a omului. Am simțit-o, după priceperea mea, în momentele de iubire dintre
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
analiza chestiuni economice cu Nerva și alți câțiva apropiați. Tiberius nu excela totuși pe domeniul filosofic, însă unele aspecte le știa, mai apropiată fiindu-i retorica pe care o învățase pe timpul avocaturii la Roma, în tinerețe, însă anii petrecuți în autoexilul său din insula Rhodos și contactul cu cultura elenă îi oferiseră ceva cunoștințe și în domeniul filozofic. Viitorul împărat se autoexilase pe insula Rhodos din cauza unui mariaj nefericit cu Iulia, fiica lui Octavian Augustus și fosta consoartă a lui Marcus
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
atunci era doar Tiberius sperase să fie numit moștenitor al tronului, însă Octavian îi numi pe nepoții săi Gaius și Lucius ca urmași la jilțul împerial, iar el se simțise dat la o parte și protestase în felul său prin autoexilul său împotriva acestei alegeri a divinului Octavian. Divinul se înfuriase cumplit auzind de exilul lui Tiberius și îl făcu laș și fricos și aproape că jură să nu mai audă de el niciodată. Fusese uitat acolo până și de mama
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
fură deseori pe autor care acumulează neologisme încă neasimilate de experiență vorbitorilor și scriitorilor de limbă românească (de exemplu autorul rimează “vieții” cu “ambiguității” ceea ce nu este greșit, dar nu se face recomandabil!). Știind că autorul scrie versuri românești în autoexilul din UȘĂ prima întrebare care ni se impune ar fi: care este diferența creației sale față de poezia care se scrie acum în România? Răspunsul final, fără putință de greșeala, ar fi -niciuna. Sigur, cu anumite nuanțări și explicații punctuale. Folosind
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
aspirație spre „excelsior”. Rețelele de imagini, adică disperarea și sarcasmul, postura egolatră, mirajul, lumina, cu modificările de raporturi dintre ele, „scriu” destinul unui poet ce a debutat grăbit, fără o conștiință scriitoricească sigură, dar s-a restructurat profund după drama autoexilului, detașându-se de contingent în creație și transfigurând poetic evaziunea. SCRIERI: Realismul literaturii fantastice, Craiova, 1975; Imaginația scriitorilor romantici, Craiova, 1978; Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999. Ediții: V. Voiculescu, Capul de zimbru
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
un idiot și era sigur că și Marlena Împărtășea această părere despre el. Țipase la ea, o acuzase când el fusese idiotul care-i scosese din minți pe oamenii de la televiziune. Se așezase În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oamenii, pe care i-a transformat în personajele operei sale cu o anume identitate. Neastâmpărul acesta permanent i-a dat posibilitatea de a crea o pleiadă de tipuri și caractere, concretizate în eroii operei monumentale ce a lăsat posterității. Perioada autoexilului berlinez constituie, deci, o altă etapă a vieții sale, în care neastâmpărul său hiperactiv îl situează în postura unui om care caută cu orice preț să știe, să vadă, să cunoască, să comunice intens cu personalități politico - culturale de primă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de valoare îmbrățișând diverse forme de artă, opinii rostite cu genuină nonșalanță aparțin, cel puțin pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înglodându-se surprinzător în superstiții naționaliste, în mimetism de prost gust. Încercând totuși să se reprofileze, el continuă să se sufoce sub măști vetuste cum ar fi pantomima ambiguității și a protagonismului prin delegație. În contra acestui complex al suspiciunii, al autoexilului în încercuirea de odinioară, pledează cartea lui S. Damian. Caius Dobrescu De la pactul cu diavolul, la angajarea etico-politică a scriitorului Provocatoare și captivantă ca un policier sau film-proces este culegerea de eseuri Modernitatea ultimă, semnată de Caius Dobrescu (n. 1966
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
toată lumea și întreg universul: nu îmi mai rămânea decât să mă urăsc pe mine: ceea ce am și făcut pe calea ocolita a disperării"24. Scriitorul Nicolae Breban numește în Confesiuni violente 25 exilul lui Cioran la Paris ca fiind un autoexil "de tip estetic, individual". El nu fugea de România sau de vreun sistem politic din țară, de altfel, nu spune niciunde de ce-a fugit, însă a devenit, spune Ion Vartic, un străin nu numai în sensul civil, si ci
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
religios; își depășește astfel episodul socialist (18921886), rămânând un „creștin agonic“. Rector (1900-1914), decan (1920) și vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura (20 II 1924), apoi, din iulie, autoexil în Franța (Paris și Hendaye), până în 1930. Reîntoarcere apoteotică, rector (1930), deputat în Parlament (Cortes). În același an moare soția sa. Rector pe viață (1934). Nu colaborează cu republicanii, dar nici cu Franco, deși îi privise cu simpatie revolta. Arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sale ipostaze); în care societatea, în partea sa superioară mai cu seamă, era diversă ca structură și ca etnie; unde regele însuși era domn străin - atât Ferdinand, cât și Carol II veniți în România după lungi perioade de absență sau autoexil; unde timpul prezent, modern și cel primitiv, arhaic, coexistau atât în societate, cât și în cultură: iată patria care se voia reprezentată de pavilionul său național. Să nu ne mirăm deci de ambiguitatea soluțiilor arhitecturale co-prezente în el, ci să
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
primă alegere a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care, În vremea sa, În secolul IV Î.Cr., ca și azi, era mai mult decât o lege, era o fatalitate, un fel de blestem și o revoltă - un semn de „autoexil” voluntar, blamabil În cel mai Înalt gradă Eul meu, În formele sale prime, orbecăitoare, „suspecte”, mi-a apărut pe la 16 ani și țin minte momentul cu o anume precizie deoarece l-am făcut public, extrovert și impulsiv cum eram și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să părăsesc Roma înainte ca Cezarul să se răzbune. Era mai bine să se evite condamnarea la moarte. Dacă ar fi recurs la așa ceva, faima de care mă bucuram l-ar fi pus pe Augustus într-o situație dezavantajoasă. Soluția autoexilului părea mai convenabilă pentru amândoi. Nu m-a eliminat fizic, ci m-a șters din memoria colectivă. El e sigur că eu nu voi mai exista în istorie nici măcar ca amintire. Dar dacă nu greșește? Hybris E dificil să trăiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ani în insula mea, în singurătate, ca să pot să renunț la acel Narcis ce-mi irosise partea cea mai importantă a vieții. Nu pot să neg ajutorul fundamental al Aiei, care cred că a venit aici, în acest loc al autoexilului, ca să înfrunte aceeași problemă gravă. Poate că, în prima tinerețe, a fost și ea capricioasă și răsfățată, la curtea regală din Sarmisegetuza și, nemaiputând să suporte aceleași situații mondene - ca și mine - s-a retras în locul ăsta, ca să se purifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ales în acele clipe, gesturile pe care le face și vorbele pe care le spune au o indiscutabilă noblețe. Atunci este neîndoielnic că aparține, cu adevărat, spiței regale de la Samisegetuza. S-a revoltat împotriva regelui și i-a fost acceptat autoexilul. Ca și mie. Paris Plimbându-mă singur într-o dimineață pe țărm, am văzut trei fete complet goale ce se scăldau în apa mării. Le-am observat cu atenție și, călăuzit de experiența mea trecută de cunoscător, am încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]