15 matches
-
de stiință nipon Yoshinori Ohsumi a câștigat luni Premiul Nobel pentru Medicina „pentru descoperirile sale legate de mecanismele de autofagie”, conform Comitetului Nobel de la Stockholm. Cercetătorul japonez Yoshinori Ohsumi a câștigat premiul Nobel pentru medicina pe 2016 pentru ”descoperirea mecanismelor autofage”, potrivit Comitetului Nobel, reunit, joi, la sediul Institutului Karolinska din Stockholm. Conceptul de autofagie celulară a început să fie folosit din anii ’60, când oamenii de știință au observat că o celulă își poate distruge propriile elemente constitutive izolandu-le
NOBEL 2016: Yoshinori Ohsumi a castigat premiul Nobel pentru Medicina pentru „descoperirea mecanismelor autofage” by http://uzp.org.ro/nobel-2016-yoshinori-ohsumi-a-castigat-premiul-nobel-pentru-medicina-pentru-descoperirea-mecanismelor-autofage/ [Corola-blog/BlogPost/92434_a_93726]
-
lux, enchantment-disenchantment. Da, am fost sedusa de ideea branding-ului personal, dar din fericire mi-a trecut repede, posibil ca anii de industrie să mă fi imunizat împotriva acestui gen de discurs.:) Noi rămânem cu bietele noastre iluzii urbane și impulsuri autofage, până va veni cineva care să ne trezească la o altă realitate. Poate mai interesantă. Ha-ha, good point (anonimul de deasupra)! Toată povestea asta cu ‘cum să-ți construiești brandu’ seamănă cu un manual care-ți explică de-a fir
Cui i-e frica de branding? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82977_a_84302]
-
el a ajuns la maturitatea necesară pentru a primi în sine spiritul, în prima lui formă” - cf. Rudolf Steiner, Noțiunile fundamentale ale teosofiei. “Injunghierea” nu este (aici, cel puțin!) transfigurare, prin “junghiul solar”-Raza/Revelație - ci este mărturia involuției canibalice, autofage (“mutația/Reciclările din interregn/Energofagia reciprocă”), a unei umanități damnate (dar damnate, dimpreună cu Dumnezeul ei! - “nemila” este complementară trădării/”vânzării” Sinelui Divin, anticipând funcția Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii înțărcați carne roșie/ Adulmecată de canibalii păstori/ Ofranda cea
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
să se explice - asta admițând că le-ar putea veni subit pofta de-a fi și altceva decât mușchi - n-ar fi de spus decât: "ei vrea ca să vrea," adică "să vrea și mai mult decât vrea deja." Cheful ăsta autofag se întreține cu mare cheltuială, căci pofta-i vine mâncând: lui trebuie să i se sacrifice totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără de libertate: "era reluarea aidoma a unui ciclu..." (469). Tudor se întreabă la ieșirea din închisoare cât este de liber, simțindu-se ca un om fără casă (468). Personalizare a tragicul fără noimă, el nu poate fi asemănat cu personajul autofag Hagi dintr-un poem al lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
încît să deghizeze și să ascundă ceva, întotdeauna un corp într-o anumită formă" (Derrida. Fors 67). Conținînd lucrul-în-sine, suficient lui însuși și orientat către sine, cripta tinde să se înghită, să se încorporeze pe sine, asemenea cutiei chinezești; devine autofagă, "manifestînd tendința de a se încripta ea însăși" (Derrida. Fors 67). Prin urmare, cripta poate fi interpretată ca un artificiu, o arhitectură, un artefact "al unui loc înțeles înăuntrul altuia, deși riguros independent de acesta, izolat de întreg prin părți
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
pe o frunte (1937) și, mai ales, Vasco da Gama (1940) -, în care suprarealismul este evident, au rolul de punct de reper, în jurul căruia, în volute tot mai ample, urcă spirala operei. Gellu Naum se dovedește, așadar, un mare spirit autofag, asemenea lui Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, căci reluarea ciclurilor mai vechi în cărțile noi avea rolul de a revizita și, implicit, de a re-valuta propriul imaginar poetic. Forțând o comparație extraliterară, aș spune că suprarealismul se află în genele
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
timidității, bravura face casă bună cu ezitarea, avîntul pactizează cu torpoarea. Lirismul se sprijină pe această textură compozită, devenind cu atît mai intens cu cît substratul său e neîmpăcarea. O frămîntare ce nu izbutește a ajunge la liman, un zbucium autofag se resorb în imagine: „încălzesc întunericul/ căzut peste oraș/ lumina dinăuntru e rece/ fără folos// prin volume/ verbele dau în clocot/ și zbor prin coperțile/ incandescente/ care înconjoară fruntea înghețată” (Cîteva becuri). Ceea ce distinge viziunea poetului este transpunerea în intimitate
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
un aer indolent, se ițesc din nimic și, docile, se reîntorc acolo, iar când reiei, legi, ștergi, ele se dizolvă și se reectoplasmează În locul lor firesc, e o simfonie submarină de Înlănțuiri și fracturi moi, un dans gelatinos de comete autofage, ca știuca aceea din Yellow Submarine, apeși cu buricul degetului și ireparabilul Începe să lunece Îndărăt către un cuvânt vorace și dispare Între fălcile lui, el suge și svârrllurp, Întuneric, dacă nu te oprești, se mănâncă singur și se Îngrașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu doar un epigonism lipsit de șanse, ci și un comportament de asistat, năravul de a-ți închipui că dispozitivul cu pricina îți poate asigura izbânda prin simplul fapt că te-ai înscris în rândul membrilor săi. Or, generația e autofagă. Numai câțiva aleși scapă de lăcomia ei devoratoare. În ce mă privește, am ocolit mereu integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că nu mi-a fost tocmai ușor. Am căpătat însă un sentiment al libertății ce mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca și în toate domeniile unde poate fi recunoscut, o chestiune care nu pare să se caracterizeze prin tranșări definitive, unanim acceptate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afilierile periodice cu postmodernismul, urmate de anumite distanțări față de acest curent, credem că scrierile sale au intrat deja într-un corpus al postmodernismului, fiind considerate referințe pentru orice încercare viitoare de trasare a contururilor sale. Concluzii Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Demersul pe care l-am susținut până acum a încercat să cartografieze imaginea unei discursivități postmoderne complexe, diseminate într-o multitudine de discursuri, de cele mai multe ori divergente, și să surprindă mutațiile importante ce se pot semnala în sfera limbajului și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite sau crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila. Acest pericol al deconstrucției ne-a condus la întrebarea sub semnul căreia încheiem acest studiu: este filosofia postmodernă o filosofie autofagă?580 Cu alte cuvinte, se hrănește ea din propriile discursuri și constructe teoretice pe care le alcătuiește, în majoritatea cazurilor, prin critica și deconstruirea altor discursuri, în speță moderne? Reprezintă postmodernismul momentul postfilosofic, în care starea de inaniție este mascată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1 Cuvânt înainte Introducere O posibilă "arheologie" a postmodernismului Disputa dintre moderni și postmoderni DISCURSUL FILOSOFIC POSTMODERN Discurs și retorică în postmodernism Baudrillard și postmodernismul Hiperrealitate și simulare O strategie neconvențională seducția Strategii ale scriiturii baudrillardiene Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Bibliografie Abstract Résumé
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]