55 matches
-
sufere să-și inventeze propriu supliciu anii care vin pot amâna oarecum moartea n-aduc nimic nou despre cei care trec numai de bine tot ce se poate întâmpla o dată arareori se mai întâmplă și a doua oară unii se autoflagelează în numele unui Isus tragic și cosmopolit alții își lovesc frunțile de nu știu ce ziduri ale plângerii crezând că sunt auziți scarabeul rămâne simbolul heraldic al lui Dumnezeu poți crede calendarul mayaș s-a oprit demult ca o pasăre răstignită în zbor
AN NOU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1483292308.html [Corola-blog/BlogPost/382775_a_384104]
-
așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede peste imaginea ei,nu o poate izola,ea este acolo și îl privește cu acei ochi căprui mari,cu acele scântei ispititoare...și parcă îl cheamă...El chiar se autoflagelează și își dă două palme răsunătoare în fața oglinzii. “Ce dracu e cu mine, chiar mă subjugă o femeie ?” se întreabă iritat. Este posac, nimeni nu-i mai intră în voie, nici poftă de mâncare nu are, dar tot mai speră
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
târât în noroi, și-a rănit coatele și genunchii, dar s-a ridicat mai puternică și a mers mai departe. Și nu s-a oprit aici: Eva a dat cu sufletul ei zdrențuit de pereții tari ai trupului, s-a autoflagelat, s-a automutilat, până când a rupt lanțul numit „Adam”, pentru că tu ai devenit temnicerul și călăul ei, secole la rând. Îți pare rău, acum, Adam? Să-ți pară rău! Să-ți pară rău pentru fiecare lacrimă ce s-a scurs
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1456686027.html [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
indragostit.Nu pentru că nu ar vedea cu ochi mari și clari fenomenul ci pentru că avem tendința să iubim mai mult pe cel câte ne tratează cu indiferență latenta.In felul nostru toți suntem un pic masochisti.Ne place să ne autoflagelam un pic...să suferim mai mult decât trebuie pe altarul iubirii.Nevoia de împlinire prin suferință ,daca vrei. Incapatanarea de a construi zidul chiar dacă șapte Ane vor fi sacrificate. Sunt prietena cu "distribuitorul"unuia dintre cupluri. Mă tot întreb dacă
SUB SEMNUL BALANTEI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Sub_semnul_balantei.html [Corola-blog/BlogPost/356050_a_357379]
-
este în folosul societății pe care o reprezintă. Personal, am cunoscut mai multe forme ale singurătății, mai puțin pe cea în doi. Apropiindu-mă de Dumnezeu am meditat mult, am vorbit cu mine însumi, m-am judecat și m-am autoflagelat. Mai apoi, m-am înălțat la înțelegerea lucrurilor care mă depășeau până în acele momente în care am pierdut persoana cea mai dragă, mama copiilor mei, dar și cu înțelegerea acelor stări de fapt, noi și cu implicații importante, apărute după
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
Morala se schimbă în timp ca și tehnica. Nu trebuie să fii nicicum, ești ceea ce ești. Orice cauză este imaginară. Nici liberul arbitru nu există. Întâmplarea joacă rolul principal. Cine dorește să amelioreze lumea să facă precum sihaștrii- să se autoflageleze. Fiecare are dreptul de a fi prost. Mai complicat este cu inteligența. Egoismul este perfect natural. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Geniile se nasc în perioade de vid istoric. Referință Bibliografică: Noah 4 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
NOAH 4 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/boris_mehr_1478437298.html [Corola-blog/BlogPost/379884_a_381213]
-
cei vii, întâlniți de el în restul vieții. Mihai Dascălu a scăpat neatins pe Frontul de Est și a fost numai bun de luptă și pe Frontul de Vest; “Ca să mă pot rușina de mine când aud cuvântul curvă”, se autoflagelează fostul vânzător la cooperativa de consum din sat. “În Ungaria însă, în timp ce treceam Tisa cu o barcă, cea cu coasa mi s-a arătat și mie, dar nu față la față căci nu cu mine avea treabă, ci cu sergentul
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ei_au_supravietuit_macelului_de_la_cot_gheorghe_parlea_1353784472.html [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
spate câte o cruce grea și își târăsc picioarele în lanțuri care le rănesc gleznele. Explicația “măștii” lor e foarte simplă și de natură practică: se dorește ascunderea identității purtătorilor, lucru explicabil dacă ținem seama de brutalitatea cu care se autoflagelează unii dintre ei. Prin autobiciuire, cătușe fixate strâns și lanțuri grele ei se pedepsesc pentru păcatele comise. Pentru cei care poate până la acest punct se așteptau să asiste la un fel de pasaj teatral bine înscenat, cel târziu la acest
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1397837922.html [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Pflistch, precum pe Flaubert în madame Bovary, în romanul “Doamna Bovary”, sau pe George Călinescu în Otilia Mărculescu, în romanul „Enigma Otiliei”. Desigur, sunt câteva diferențe, precum faptul că Anna nu este chiar o femeie care să decadă, să se autoflageleze prin prostituție mai mult sau mai puțin vizibilă, dar, oricum traumatizantă - cazul Bovary - din contră, Anna încearcă să-și salveze un trecut prin prezentul la care încearcă, și ea, să i se adapteze, și să se înțeleagă pe sine, și
DESCOPERIREA DE SINE – CA AVENTURĂ A CUNOAŞTERII LUMII de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1469973072.html [Corola-blog/BlogPost/365928_a_367257]
-
te sufocă/ pe toate undele, te sterilizează.” Cu cine se răfuiește? Sunt „bastarzii cuvintelor închiși în colivie”. Scrie despre ei, în continuare: „Sunt masochiștii virtualului/ care-și pun poze cât mai mari,/ „tineri bătrâni” de 70 de ani, care se autoflagelează,/ își pipăie cuvintele prin oglinda spartă./ Sinceritatea lor vulgară... de insomnie previzibilă./ Pentru că nu-și iau medicamentele,/ tratamentul... drogul fufelor!” „cârtițe, cârtițe.” E o pătimașă dar prin contrast, e în stare de sensibilități de mare finețe. Își dovedește rafinamentul poetic
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1456221583.html [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
putem să nu cităm: „Se fură, se minte, se-nșeală,/ Din zori de zi până în seară,/ Iar cinstea?” se întreabă poeeta, și își răspunde, atrăgându-ne atenția: „E viciu suprem!/” oare ia cineva seama? Fire sensibilă și romantică, poeta se autoflagelează și își impune rigori care țin de religia creștină neinterpretată, netrecută prin filtrul filosofiei universale și al civilizației și cuceririlor moderne, ci primită așa cum este ea propovăduită de Sfinții Părinți. Mai ales ultimele poeme se înscriu pe linie religioasă, vezi
STELE, CU ORICE PREŢ de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Constantin_lupeanu_1406487251.html [Corola-blog/BlogPost/354620_a_355949]
-
atunci îmi pare rău pentru tine! Felicitări pentru articol, părerile sunt deja împărțite referitor la subiect din câte se vede. Succes. Tu esti unul din aia care dacă te înșeală prietena sau nevasta crezi că e vina ta și te autoflagelezi,iar apoi îi pupi picioarele sii o rogi să te ierte că nu i-ai dat atenție,lingău mai penibil față de muieri rar mi-a fost dat să văd Un articol inteligent și realist. Felicitări! Cât privește pe cei care
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
ca în seria mai veche de reconstituiri biografice (Ion Pillat, G. Călinescu) sau în monografia Ion Barbu și în studiul Dostoievski în conștiința literară românească unde nu există nici umbră de "veleitarism" și de "impostură". Profund creștin, Dinu Pillat se autoflagela, supunându-se unui canon pentru păcate pe care nu le săvârșise. "Veleitarul" nu era sensibil numai la fizionomia și lumea interioară a oamenilor, începând cu sine, dar și la peisaj, ca la acela în care surprinde culorile toamnei din curtea
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
dată când face acest lucru și a doua zi și-a început noviciatul. Era un frate model, își împlinea ascultările cele mai grele cu o mare umilință; recita rugăciunile cu o tonalitate hipnotizantă, îngheța într-o chilie fără căldură, se autoflagela, în speranța exorcizării, îndepărtării demonilor din corpul său. „Eram un călugăr pios, și observam atât de strict regulile ordinului meu, căci...dacă vreodată un călugăr mergea către cer prin spiritul monastic, eu aș fi avut dreptul să merg aici. Dacă
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
en lisant, en flânant - je pensais ŕ ma mčre, qui me disait souvent: - Je ne sais pas, mais on dirait que je t'ai mis au monde sur un mât de caravie!"13 Când a aflat de moartea Joiței se autoflagela, pentru că i se părea că nu a făcut nimic pentru buna lui mamă. Tot lui Romain Rolland îi spunea în 10 mai 1927: "il n'y a que pour ma mčre que je n'ai rien fait, rien! Voilŕ la
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
s-a referit la această perioadă cu observația, "Sunt în inimă — și mereu voi fi — doar un copil punk cu tatuaje." Ca adolescent, Angelinei i-a fost greu să se conecteze emoțional cu alte persoane și în rezultat ea se autoflagela, comentând mai târziu: „Din anumite motive, ritualul de a mă tăia și a simți durerea, a mă simți vie probabil, simțind un fel de ușurare, a fost ceva terapeutic pentru mine.” De asemenea, ea mereu lupta cu insomnia și tulburări
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
ispite din NYC, pe doamnele apetisante, nerușinate, care luaseră lecții și învățaseră să-și învârtă sutienul deasupra capului de parcă ar fi vrut să prindă un tăuraș fugar. Nu e vina nimănui în afară de mine, a spus nefericit. Îmi doream să mă autoflagelez de rușine. Vechiul sentiment de vinovăție catolic, te ajunge de fiecare dată. Nu râde, dar am făcut ceva ce nu mai făcusem de secole: am mers să mă spovedesc. Oh. Ești, cum ar fi... un catolic practicant? A scuturat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ajunge să-și adore În delir călăul, cerându-i să-l biciuiască În locurile nevătămate până atunci, pentru a testa durerea. Tot Merișca Își descrie, la un moment dat, dedublarea schizoidă: privindu-se În oglindă, personajul său, Emil Cortez, se autoflagelează verbal, dar cu vocea lui Țurcanu. Oricât de spectaculoasă ar fi fost demascarea și autodemascarea, substratul reeducării era tortura, doar astfel ajungându-se ca victimele să aibă reflexe pavloviene. Costin Merișca enumeră trei soluții posibile În fața reeducării: refularea, moartea și
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
exaltarea credincioșilor: prima ar fi un masochism incorigibil, care nu se mulțumește doar cu a scoate în evidență negarea vieții, ci face din dragostea pentru suferință marca însăși a sfințeniei. "Întregul arsenal pe care il desfășoară sfinții în a se autoflagela, spune Cioran, este dovada acestui lucru. Nu există credință fără voluptatea suferinței și fără un suspect rafinament. Sfințenia este o perversitate fără egal, un viciu ceresc. Pe langă practicile folosite de ea, plăcerea estetică pe care o aflăm pe culmile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
micile ocoluri care-mi deveniseră acum familiare. Am ajuns pe podul de peste cazanul lui Minn și m-am oprit acolo o clipă, așa cum făceam întotdeauna, ca să privesc în puțul adânc, cu pereți netezi, în care valurile fluxului în creștere se autoflagelau într-o înspumată furie destructivă. Spuma învolburată părea să răspândească ceva din însăși lumina mării. Am privit în jos, cu senzația că privesc printr-o sticlă de un verde foarte închis. Și atunci... deodată... cineva s-a furișat în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
avocat. Este trist și parcă mai cocîrjat ca de obicei. Pauza este jenantă și o întrerup. Deci sînteți rudă cu sculptorul... Nu, nu, excelență. Cu nebunul? țip, întrebîndu-l. Da. Primesc lovitura năucitoare și strig la el: De ce suferi, de ce te autoflagelezi? Cu ce ești vinovat? Avocatul tace. Apoi, ridică ochii spre mine și murmură încet. Așa-s eu... Ochii bătrînului se umplu de lacrimi. Îl strîng la piept și-l mîngîi. Mîine plec pentru un an din țară, în Cuba. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez temeinic simțurile pentru că să nu-mi urmez în plină stradă bicisnicul trup. Sub mii de subterfugii pe care sunt meșter în a le inventa, părăsesc totuși destul de des biblioteca borgesiană, pentru câte un flecușteț de viață trăită. I-l datorez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mișcătorul nemișcat... Alte științe urmăresc în egală măsură să descopere o astfel de arhitectură implicită, fără să-și schimbe principiile, valorile sau contractele ontologice cu realitatea. E vorba de fizică, de economie și alte științe care pur și simplu se autoflagelează. E adevărat că au ajuns și ele să-și pună noi întrebări. Proiectul geoeconomiei este de a răspunde la o întrebare ontologică ce apasă asupra realității economice și sociale a națiunilor, organizațiilor și indivizilor. Geoeconomia adoptă o viziune privind mecanismele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite la timp de harpagonicul ei tată (îl ocolește, de pildă, pe măcelar cu dibăcie șireată, deprinsă pe parcursul unor ani îndelungați de persecuții). Frecvent, se autoflagelează, întrucît are impresia că gîndul îi fuge la lucruri păcătoase. Suportă bîrfele pline de insanități ale doamnei Semprill și se strecoară "diplomatic" printre "riscurile" unei relații "camaraderești" cu domnul Warburton Don Juan-ul "oficial" al tîrgului. În ciuda insistențelor lui Warburton, marcate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Conștientă de acest lucru, Dorothy refuză mariajul cu Warburton (reabilitator, mai ales după ce calomniile doamnei Semprill sînt dezavuate public), prefe-rînd eterna postură de "fată parohială". Un singur aspect al personalității sale a dispărut în negura tribulațiilor londoneze. Nu se mai autoflagelează, autorul sugerînd, indirect, că eroina lui și-a pierdut complet credința. În realitate, domnișoara Hare a pierdut ceva mai simplu de definit psihologic: credința că, într-un spațiu patriarhal, ea ar putea vreodată, cu adevărat, să aibă o identitate, că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]