121 matches
-
etuvei psihologice a climatului de aici, să păstrăm o cumpănă între provincia pe care o reprezentăm și centrul pe care nu-l vom întruchipa niciodată. Și cum unul din simptomele de decădere culturală a unui popor stă în înclinația de autoflagelare prin minimalizarea continuă a climatului său cultural, sentimentul paraguayan al ființei ar trebui să rămînă o simplă întorsătură stilistică. Există un sentiment românesc, dar nu unul al ființei, ci unul al climatului cultural. Și cum climatul acesta este cel care
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
Și nu pot să nu vă întreb, scrîșnind din dinți, de ce ați tăcut cînd era ucis Andrés Nin într-o groapă din Barcelona, de ce nu ați urlat împotriva despotului asiatic cînd vă masacra sau vă deporta, cînd vă obliga la autoflagelare?" (p. 236) Profesorul american Vladimir Tismăneanu este unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai fenomenului comunist din politologia actuală. Mult așteptata sa carte, Stalinism for All Seasons, în curs de apariție la University of California Press, se anunță încă de pe
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
față de fratele meu... Am insomnii, coșmaruri, nu-mi găsesc nici o scuză sau iertare. Dar nu mi-am trădat vocația, adică scrisul, și am avut de-a lungul anilor...o oarecare onestitate, fidelitate, rigoare, spirit critic și autocritic exagerat, pînă la autoflagelare morală și spirituală "Omul nu poate fi liber decît acționînd contra propriei naturi", spunea Péguy. Sînt cel mai aprig dușman al propriului "Eu". Nu-mi iert nimic și nu îndrăznesc să vă mărturisesc din discreție despre penitențele mele decît că
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
negru. Cu excepția finalului cînd Yoel decide să lucreze ca infirmier voluntar într-un spital. E singurul lucru clar. A.R.: Pe mine tocmai acest final m-a derutat. I-am găsit o tentă dostoievskian-creștină; nevoia de răscumpărare prin umilință, prin autoflagelare, prin jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O.: Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină și eu îl consider cu tentă
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
unei foarte pătrunzătoare prefețe la această antologie).Excepții sunt Valentina Tăzlăuanu (teatrolog de prestigiu) și Andrei }urcanu, refugiat spre sfârșitul alfabetului, prezent cu unele din cele mai acide considerații despre ,captivii semianalfabetismului" și despre ,celula suferindă" sub persecuția proastei politici. Autoflagelarea intelectualilor și autodetestarea basarabenilor sunt fenomene înrudite cu cele din România. Ne e comună ,euforia dezastrului", cum numea Andrei Pleșu starea generală postdecembristă, reflectată într-o publicistică foarte productivă în alarme și decepții naționale. Un foarte bun analist politic al
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
pentru a o proteja de dezastrul care emana din exaltările lui, și i-l recomandă pe Cristian, un tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru o căsnicie durabilă. Horia se abandona "unei transe a flagelării și autoflagelării", se bucura că răul există și avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
pe Eminescu, naționalistul patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu". Radiografiind proiecțiile imaginare violente care par venite să umple "sublima" gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (așa cum e aceasta comentată emblematic de către Slavoj Zizek), Ruxandra Cesereanu se supune unei autoflagelări intelectuale a cărei miză e, primordial, una etică. Reperul în ordine morală îl constituie fenomenul Piața Universității. El e considerat "momentul cel mai viu și mai integru al postcomunismului românesc" și e contrapus mineriadelor. Eseul Ruxandrei Cesereanu poate fi astfel
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
-ul prin care scriitorul își poate "promova" poetica excentrică ar fi "Violentez, deci exist". Concrescută "violentei" identități etnice, iar nu distanțată afectiv de aceasta, identitatea hibridă, real-imaginară, a autorului ce aparține spațiului comunitar se poate așadar defini, etic, doar prin autoflagelare lingvistică.
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
pâine și pentru țigări, să fie supus unor infinite tărăgănări din partea editurilor (scrisese monografiile Luchian, Tonitza, I. Jalea) și hărțuielilor cenzurii, să fie acuzat de interpretări idealiste și de cosmopolitism. Situația lui dramatică în perioadele de conformism seamănă parcă a autoflagelare. Paginile de jurnal se transformă nu o dată, spuneam, în note de călătorie, unde sistematicele vizite în marile muzee ar putea să-l intereseze cu precădere pe un actual istoric de artă. Foarte generos față de tinerii plasticieni pe care, cel mai
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
fost anulate de revenirea aceluiași ridicol leitmotiv: la ce bun? ești încă tănăr, profită acum, ca să nu regreți mai tărziu etc. Amestecul acesta de patetic și banal a fost un adevărat blestem pentru mine " (9 ianuarie 1945). Pornit pe panta autoflagelării, depresiunea păndește, iar autorul rămăne zile întregi prostrat, incapabil să se apuce de lucru, indiferent la obligații. Dar Eliade se scutură de fiecare dată, iese din toropeală. Ceea ce ăl ajută să depășească deprimarea este încrederea absolută în sine și ideea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor și a speranțelor nobile și deșarte. Iar revelarea coșmarului vesel al cotidianului, a grotescului, a mizeriei existențiale, a urâtului grohăitor din jur (ca metonimii ale unei disperări copleșitoare) devine calea piezișe a autoflagelării. Sunt izbitoare în poezia Marianei Marin acel soi de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare, care sfârșesc prin a distruge temeiurile înseși ale Ființei. Adriana Babeți oate că și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
parte din cei amintiți - este Gabriela Cretan. Tendința poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica a spiritului, însă și că o flagelare de sine, sub semnul invocației sacrilege, menită a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul își reneagă el însuși sîmburele pur, trivializîndu-se, intrînd în horă concretului deșucheat: "de cînd nu te-am mai invocat, pan Diablo,/ mi-am aniversat centenarul/ ani au trecut pe sub geamuri încarcați în căruțe,/ în dricuri,/ în vehicule celeste
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
e loc pentru frivolitate, amuzament, dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
sentimentul estetic. Adică (nu șanț complezent cu mine) din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Pretutindeni există un motiv personal pe care m-am căznit să-l mistific. Este un mijloc să ți se dea dreptate și care ămi aparține temperamental: autoflagelarea. De ce voi mai scrie? Nu șanț absolut convins că voi mai scrie. Afară doar de articole ăntămplătoare care nu te preocupă prea multă vreme. Dar nu mă ănchipui deloc construind un nou român." Și, iată, opinia lui M. Sebastian: Dacă
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
o altă formă de cazare se numea hogeac. Dar, tot în cămin se trăgeau cele mai tari chefuri. Boc a dezvăluit la B1 că Ponta își lăsa secretara în locul lui la Guvern, când era ministru. Asta e un fel de autoflagelare, bănuiesc? Adică, să vorbească de Ponta unul pe care Băsescu l-a lăsat în locul lui, la guvern... Cert este că, la Realitatea, Bogdan Chirieac a făcut o greșeală: a spus despre Lăzăroiu (apropo de propunerea cu gigacaloria) că e plecat
Ziare la zi: Băsescule, cu cianură ai încercat? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25358_a_26683]
-
în scrisori sunt expeditivi și convenționali. Ion D. Sîrbu și N. Steinhardt investesc foarte mult în fiecare scrisoare, fără să le pese că textul respectiv va fi citit de un singur om. Amândoi sunt neliniștiți și merg cu sinceritatea până la autoflagelare, ca unele personaje dostoievskiene. Există însă și o deosebire importantă. Ion D. Sîrbu își declară nefericirea, plăcându-i să se chinuiască în văzul lumii, în timp ce N. Steinhardt, deși este la fel de nefericit, se declară senin și mulțumit de viață. Nu este
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
tranziții nesfârșite. Cu diferențele de rigoare, atât părintele Gomboș, cât și profesorul de istorie Eduard Dragodan sunt intelectuali care, dincolo de problemele personale, meditează la și poartă în ei traumele istoriei recente. Deruta existențială a lui Dragodan, procesul de conștiință și autoflagelarea analitică neiertătoare continuă și în Noaptea soarelui răsare (titlu vădit simbolic, trimițând la o epocă anume), prin apariția unui eveniment neașteptat: spectrul unei paternități nedorite. Imberia, fata dizgrațioasă și agățătoare ca o iederă, cu care nu se dăduse în lături
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
adoptat-o, ca o soluție de avarie, cîrmuirea comunistă de la București e indenegabilă. Fostului legionar, silit a deveni "agent de influență", i se impunea o agendă în consecință. Propunîndu-l pe Ceaușescu pentru Premiul Nobel, Noica a făcut un gest de autoflagelare. Oare lui Heidegger nu i s-au adus reproșuri mai grave pentru mult mai puțin? Orice s-ar spune, culpa apasă cel mai greu asupra regimului comunist care a nimicit nenumărate vieți, pătîn-du-și memoria cu indelebilul "sînge intelectual", a mutilat
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
atipice, pe care le pune în aplicare în instituția pe care o conduce. „Nu e lucru simplu să coordonezi o închisoare“, spune el și nimeni nu-l poate contrazice. Principalele obiective ale acțiunilor sale sunt diminuarea tendinței de flagelare și autoflagelare a celor de după gratii, încercarea de a le asigura o ușurință în reintegrarea după ispășirea pedepsei și, nu în ultimul rând, educarea propriu-zisă a deținuților. În sprijinul ideilor menționate, la începutul acestei săptămâni, 50 de deținuți au fost recompensați pentru
Agenda2005-51-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284524_a_285853]
-
bunăstarea ei erotică și afectivă. Lovitură ratată, căci a scos la iveală ele mentul creației, unde nu puteam lupta pe teren egal cu caraghiosul. A trebuit să mă autoflagelez, promițând că voi crea și eu în curând. Acum, e cu autoflagelarea cum e și cu alcoolul. Pe moment crezi c-ai făcut mari isprăvi, dar după aia îți crapă capul de rușine. Nu a funcționat. — Te iubesc, mi-a zis, suflând voluptuos în ochelari Andrada, dar pentru moment trebuie să duc
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: "Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe cînd eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrîngere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală - izvor de energie" (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adîncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologie eșecului
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un izvor de energie. Și, pe acest fundament, al eșecului, se petrece poate chiar reconcilierea intimă dintre Cioran și propria-i țară. Nu spusese el că aparține unei nații pentru care eșecul este endemic?! Nu-și admiră el foștii
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
este un autor de sertar și nici un "mister" cărturăresc. Rămâne întrebarea în ce măsură poate el să mai entuziasmeze publicul intelectual de astăzi, rezonant la postmodernismul de la universitățile de peste Ocean, în bună măsură dezabuzat și obișnuit cu plăcerea - nu rareori interesată - a autoflagelării. Par a fi departe de ziua de astăzi, exaltările tinerești ale lui Vasile Băncilă - om de litere născut în 1897 - față de dimensiunea românească a Transilvaniei (vol. IV, Ardealul adolescenței noastre, pp. 511 - 515), accentele puse pe etnic, dar și pe
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat să-i trimită lui Romain Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după masivul succes literar și
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
de acord cu el. Am început cartea acasă, apoi am continuat-o, cu bucățica, în metrou, în tramvai sau în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]