93 matches
-
Fiindcă tot ce se va pierde acum în molozul reconstrucției europene se va pierde pentru totdeauna. Pentru mine, problema nu e dacă intrăm sau nu în Europa, căci opțiunea nu e facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele spălate, fără amintiri? “Autohtoniștii” se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni “europeni” numai scăpând de orice “specific”. Unii ar vrea să se baricadeze în “dreptul la diferență”. Alții îl
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
este departe de a avea, după primul război, relevanța celei raționaliste și prooccidentale sprijinite de Zeletin, Ralea, Zarifopol, Lovinescu și de toți criticii literari ai celei de a doua generații maioresciene. E la fel de fals și că atît prooccidentalii, cît și autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale. Citatul din Paul Morand (pagina 91) relevă o politizare excesivă a ideilor, nicidecum faptul că ele ar aparține exclusiv extremei-drepte. Nici toate ideile protagoniștilor cărții nu pledează pentru o doctrină
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
rimează cu acelea ale lui Motru ori Nae Ionescu. Citite cu atenție, paginile scrise de Cioran în anii '30 nu sînt ale unui "revoluționar-conservator", cum îl definește autoarea cărții (pagina 128). Lucrurile sînt mult mai complicate. Cioran nu e nici un autohtonist, nici un prooccidental tipic. În această privință, are dreptate Lavastine. El disprețuiește romantismul agrarian, comunitarismul și toate clișeele la modă în extrema-dreaptă, scriind un elogiu lui Lenin și revoluției ruse, proletarului (versus țăranul), care reprezintă "un nou tip de om". Soluția
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Telefil În lunea din Săptămîna Patimilor, la o oră de vîrf de seară, am putut vedea, puse Sub semnul întrebării, suferința lui Christos și suferința umană. Moderatorul emisiunii, un cunoscut poet autohtonist, comunist și ateu, care s-a convertit momentan la occidentalism, democrație și credință, a chemat cîțiva iluștri intelectuali la emisiunea sa ca să le mărturisească profunda nedumerire pe care o încearcă în privința Divinității. Cu alte cuvinte, să-i întrebe dacă găsesc
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
plină degringoladă a democrației românești, Lovinescu nu concepe seria sa de volume consacrată lui Maiorescu, contemporanilor și urmașilor săi (care nu sînt junii corupți de fascism, ci criticii literari democrați și europeni în gîndire) ca pe o polemică indirectă cu autohtoniștii, paseiștii, iraționaliștii și legionarii vremii? Ca să-l arborezi ca pe un astfel de stindard, nu era îndefinitiv nevoie ca Maiorescu să reprezinte exact opusul gîndirii la modă în cercurile extremiste, fie de dreapta, fie de stînga?
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
încă) tînărului savant (vă asigur că mi-am cîntărit bine cuvîntul) sînt niște încîntătoare lecții de înțelepciune și morală practică, de pe urma cărora ar avea de învățat și tinerii și bătrînii, și habotnicii religioși și ateii, și inițiații și ignarii, și autohtoniștii și hiper-pro-euro-atlantiștii. La 36 de ani, Cristian Bădiliță este doctor la Sorbona în istoria creștinismului timpuriu, știe, cum puțini alții de la noi, greaca veche și latina, a publicat mai multe cărți de patrologie, patristică, filozofie, eseistică și poezie și este
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
ca un produs de excepție al spiritului românesc, al literaturii române. Avea un dar special de a atrage, de a fascina, de a convinge când vorbea despre literatură, despre creația literară. Firește, Marian Papahagi nu a fost un protocronist, un autohtonist, un admirator necritic al creației românești. A fost mereu un spirit critic, iar în acest context, ca orice specialist în domeniu, a repudiat adesea nonvalorile, a respins anumite pretinse creații și nu s-a implicat în acțiuni "de masă" de
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
unii dintre ei, înalți demnitari de stat - că Eminescu este complet revolut, învechit, desuet, că era bun de pus între paranteze (în „debara”) și că, în niciun caz, România nu putea visa la NATO și la UE pe buze cu „autohtonistul”, „antioccidentalul” și „xenofobul” Eminescu! Iar ideea că Eminescu nu mai este citit este falsă și menită să distragă atenția de la chestiuni culturale reale. Câți englezi mai citesc azi integral piesele sau chiar sonetele lui Shakespeare, câți spanioli pot citi și
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
obiceiul enervant de a comenta diverse lucruri nenumite. Citesc cîteodata un întreg articol de ironii fine și atacuri șlefuite dar nu am nici o idee care sînt crimele originare. Polemicile în care am avut și am un interes sînt cele dintre autohtoniști și cosmopoliți, dintre tradiționaliști și așa-zișii postmoderni (care la voi sînt mai mult un pretext polemic decît o literatură), și înfruntările politico-culturale între urmașii lui Noica și restul poporului cu carte." Raftul ca lume Ancheta clujenilor de la Verso (nr.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
rezerve, de către naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă publicistica face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a ei (Doina, de exemplu, dar atîtea altele, îndefinitiv) care, în mod
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
rămânem în aceeași indeterminata identitate națională, în care se combină nefericit tendințele autocratice ale asiatismului cu un "occidentalism" înțeles a la Roumanie, adică anarhic, prostesc și nerușinat. Această operație trebuie să aibă loc de urgență. Ea va stârni, desigur, revoltă autohtoniștilor, a naționaliștilor și a xenofobilor de toate culorile. Ea a fost obligatorie și până acum. Dar odată cu modificările uluitoare ce au loc în Europa chiar în aceste zile, ea devine urgență numărul unu. Cine nu este conștient de acest lucru
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
Cioran deosebește fundamental doctrina sa naționalistă de toate orientările tradiționaliste și naționaliste din epocă, inclusiv de cea a colegilor de generație, mai toți partizani ai autohtonismului și ostili occidentalizării. (Vulcănescu, Eliade, Noica, Polihroniade, Arșavir Acterian, etc.). Și polemizînd, parcă, cu autohtoniștii căutători ai specificității naționale, scria apăsat: Dacă am fi rămas consecvenți fondului nostru, astăzi ar trebui să creem epopei și mituri istorice iar pe Proust să așteptăm cîteva secole pentru a-l citi și a-l înțelege "organic"... Problema fondului
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
ne putem limita numai la sincronizări mecanice. Trebuie să venim și cu o diferențiere a noastră". Ori, cu ton concluziv: Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricărui profesoraș francez venit aici în service civil". Aprobînd, natural, asemenea deziderate și aprecieri, nu putem a nu observa caracterul lor "cuminte", rezonabil pentru mai toată lumea (inclusiv pentru
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
manifestă în operarea "formulei de sinteză" ce se declară a sta la baza celui de "al treilea discurs". Cu toate că își propune a comasa rezonabil, "a echilibra" cele două "discursuri" preexistente, e limpede că Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
e cu neputință, nouă nu ne rămîne pentru existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o poate avea". Europenizantul Maiorescu a avut în autohtoniștii de atunci și de mai tîrziu, pînă în interbelic și după aceea, un adversar înverșunat. Să adaug că în 1867 marele îndrumător cultural s-a ridicat și împotriva antisemitismului. În studiul împotriva școalei Barnuțiu scria: "Însă preoții români ar face
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
și, de St. Valentine, doresc să-i jertfesc lui Cristi floarea virginității mele!" - pe aceasta am auzit-o, uluit, la un post de radio din Timișoara în fatidica zi de 14 februarie!) Îmbrățișările simultane și totale ale naționalismului și exclusivismului autohtonist, pe de o parte, și papagalicirea unor evenimente cu o tradiție și cu o motivație culturală bine structurate în alte țări vorbesc nu despre întemeierea europeană a românilor, ci despre totala absență a consistenței noastre naționale. Dacă pe Funar îl
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
se reține așanumitul „vădrărit” (un impozit plătit de podgoreni). Celălalt poem, La Quadrat, e una dintre micile bijuterii satirice ale lui Eminescu. Victima șarjei e un misterios dramaturg ahtiat de bere și de biliard. Răzvan Voncu decodează bine disprețul autorului, autohtonist până-n pânzele albe, pentru cultul acestei băuturi mitteleuropene (dispreț manifest și în Sărmanul Dionis) și-l identifică în spatele caricaturii pe I.L. Caragiale. Ipoteza e seducătoare, dar nu știu dacă se verifică și cronologic. Altminteri, autorul Scrisorii pierdute e recitit cu
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
Introducere Se vor întreba, poate, unii ce se poate valoriza astăzi dintr-un orizont „paseist” și „autohtonist”, evident „conservator”, care privea trecutul ca pe o icoană și care idealiza o lume numită astăzi, în mod curent, „barbarie medievală”. Iar pe deasupra, această viziune mai aparține și lui Eminescu, creatorul de care, tot după unii, ne-am fi cramponat
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
și prețuire. Eminescu nu avea cum să facă altminteri. Este drept că unii exegeți de astăzi - pătrunși de multele clișee contemporane despre Evul Mediu - au căzut în capcana desincronizării, aruncând asupra lui Eminescu vini inventate și catalogându-l drept nostalgic, autohtonist, naționalist etc. Eminescu a fost „autohtonist” numai fiindcă a exprimat în versurile sale realitățile locale, românești. Dar și alți creatori de geniu au făcut la fel, zugrăvind acele lumi care le erau familiare. Ce ar rămâne, de exemplu, din creația
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
să facă altminteri. Este drept că unii exegeți de astăzi - pătrunși de multele clișee contemporane despre Evul Mediu - au căzut în capcana desincronizării, aruncând asupra lui Eminescu vini inventate și catalogându-l drept nostalgic, autohtonist, naționalist etc. Eminescu a fost „autohtonist” numai fiindcă a exprimat în versurile sale realitățile locale, românești. Dar și alți creatori de geniu au făcut la fel, zugrăvind acele lumi care le erau familiare. Ce ar rămâne, de exemplu, din creația shakespeariană dacă am exclude din ea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Runc, ce a mai rămas și ce mai rămâne, în această situație, din ea. Cine mai crede astăzi, ca Ramuz, că civilizația rurală, temeiul, se află "la sursa însăși a ființei"?! Nimeni aproape. Poate câțiva filosofi și gânditori rătăciți, etichetați autohtoniști, tradiționaliști sau, și mai rău, naționaliști. Satul nu mai e o temă pentru literatură, dar nici pentru filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre sat, a extrage idei și principii perene din acest topos a devenit ceva discutabil, la
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
breaslă" transformați benevol în unelte ale regimului. Deși Dan C. Mihăilescu semna texte critice în "Luceafărul", fief-ul protocroniștilor, în bipolaritatea asupra căreia insistă, analizând jurnalul lui Zaciu, el se îndepărtează de așa-zisa "partidă națională". Între naționaliști și internaționaliști, autohtoniști și sincroniști, tradiționaliști și moderniști, susținători ai liniei Marelui Cârmaci și susținători ai autonomiei esteticului, între Eugen Barbu și Marin Preda, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu, Ioan Alexandru (idolul său) și Ștefan Aug. Doinaș (a cărui poezie, mărturisește, îl lasă
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
Mitră și a publicat de curând o carte, Omul jignit (Paralela 45, Pitești, 2007), cu o prefață (solemnă) de Mircea Flonta. Încă din subtitlul cărții - În ce se ține lumea când temeiurile cad, iar originarul e de negăsit? - recunoaștem stilul autohtonist sacerdotal al mentorului. Cu mențiunea însă că, la Constantin Mitră, acest stil nu are autenticitate și că sună la fel de fals ca limbajul științific folosit de semidocți sau haiku-urile scrise de nejaponezi. Constantin Noica a făcut un fel de arheologie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care nu are rost să-l batjocorim " căzând tot într-o extremă, cu sens schimbat. Să evităm această alunecare, chiar și atunci când avem personal de suferit, cum i s-a întâmplat lui Cosmin Manolescu, ca urmare a acțiunii unui comando autohtonist. Să identificăm corect vinovățiile și cauza lor, care în acest caz a fost, de fapt, orgoliul fără măsură, mama tuturor păcatelor, cum spun Părinții Bisericii. Cealaltă lucrare, Dreams.land, realizată inițial la Luxemburg, anul trecut, în cadrul proiectului Danse. Entre. Deux
Sub semnul dialogului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7793_a_9118]
-
de alt trib, al vârcolacilor, nativii, indieni, păstrători ai unor tradiții ancestrale și pentru care reprezentativ devine Jacob Black (Taylor Lautner). Cele două tabere, una alcătuită din vampiri cosmopoliți, culți, cu gusturi rasate și cu maniere elevate, se confruntă cu autohtoniștii vârcolaci, rustici, cu o violență mai clar marcată și care se comportă asemeni acelor Männerbünde despre care vorbea Mirce Eliade în De la Zalmoxis la Genghis-Han, fratrii războinice adoptând ca totem un carnasier din familia canideelor, de preferință lupul. Că se
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]