93 matches
-
ne putem limita numai la sincronizări mecanice. Trebuie să venim și cu o diferențiere a noastră". Ori, cu ton concluziv: Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricărui profesoraș francez venit aici în service civil". Aprobînd, natural, asemenea deziderate și aprecieri, nu putem a nu observa caracterul lor "cuminte", rezonabil pentru mai toată lumea (inclusiv pentru
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
manifestă în operarea "formulei de sinteză" ce se declară a sta la baza celui de "al treilea discurs". Cu toate că își propune a comasa rezonabil, "a echilibra" cele două "discursuri" preexistente, e limpede că Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
e cu neputință, nouă nu ne rămîne pentru existența noastră națională altă alternativă decît de a cere de la clasele noastre culte atîta conștiință cîtă trebuie să o aibă și atîta știință cîtă o poate avea". Europenizantul Maiorescu a avut în autohtoniștii de atunci și de mai tîrziu, pînă în interbelic și după aceea, un adversar înverșunat. Să adaug că în 1867 marele îndrumător cultural s-a ridicat și împotriva antisemitismului. În studiul împotriva școalei Barnuțiu scria: "Însă preoții români ar face
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
de alt trib, al vârcolacilor, nativii, indieni, păstrători ai unor tradiții ancestrale și pentru care reprezentativ devine Jacob Black (Taylor Lautner). Cele două tabere, una alcătuită din vampiri cosmopoliți, culți, cu gusturi rasate și cu maniere elevate, se confruntă cu autohtoniștii vârcolaci, rustici, cu o violență mai clar marcată și care se comportă asemeni acelor Männerbünde despre care vorbea Mirce Eliade în De la Zalmoxis la Genghis-Han, fratrii războinice adoptând ca totem un carnasier din familia canideelor, de preferință lupul. Că se
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
Runc, ce a mai rămas și ce mai rămâne, în această situație, din ea. Cine mai crede astăzi, ca Ramuz, că civilizația rurală, temeiul, se află "la sursa însăși a ființei"?! Nimeni aproape. Poate câțiva filosofi și gânditori rătăciți, etichetați autohtoniști, tradiționaliști sau, și mai rău, naționaliști. Satul nu mai e o temă pentru literatură, dar nici pentru filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre sat, a extrage idei și principii perene din acest topos a devenit ceva discutabil, la
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
fizică, Dimitrie Cantemir a salvat modelul Renașterii în concordanță cu o constantă specifică poporului român, moștenitor al spiritualității creștine bizantine, dar și al latinității occidentale. Această situație are avantajele și dezavantajele ei, iscând, în cultura noastră, o dispută interminabilă între „autohtoniști” și ceea ce E. Lovinescu a numit „sincroniști”, în sensul aculturației occidentale. Dezavantajul modelului cultural cantemirian a fost subliniat de unul dintre cei mai profunzi reprezentanți ai acestuia, filosoful Constantin Noica în pagini scrise cu prilejul tricentenarului nașterii lui Dimitrie Cantemir
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
îl invocă de pe poziții culturaliste, alții de pe poziții autohtoniste, iar alții, exasperați de primii și ultimii deopotrivă, îl combat și detestă de pe încă alte poziții? Îi spun lui Noica toate acestea. Dacă există vreun punct de contact între mine și "autohtoniști", am să vă rog să nu-l căutați în latura de ridicol a problemei. Când m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea. Românescul nu se rezolvă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel care sancționa „tradiția”, vedea „reacționarism” și unde nu era, afișând un europenism ce va alina suferința multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut doar ca unul care introdusese „oeritudinea” în cultura română (Paul Georgescu). „Admonestarea” post mortem a lui Eminescu după 1989 nu pare decât reînnodarea unui „fir rupt”,semn de remanență a unor vechi obsesii. Gr. Codrescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cel care sancționa „tradiția”, vedea „reacționarism” și unde nu era, afișând un europenism ce va alina suferința multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut doar ca unul care introdusese „oeritudinea” în cultura română (Paul Georgescu). „Admonestarea” post mortem a lui Eminescu după 1989 nu pare decât reînnodarea unui „fir rupt”,semn de remanență a unor vechi obsesii. Gr. Codrescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Mitră și a publicat de curând o carte, Omul jignit (Paralela 45, Pitești, 2007), cu o prefață (solemnă) de Mircea Flonta. Încă din subtitlul cărții - În ce se ține lumea când temeiurile cad, iar originarul e de negăsit? - recunoaștem stilul autohtonist sacerdotal al mentorului. Cu mențiunea însă că, la Constantin Mitră, acest stil nu are autenticitate și că sună la fel de fals ca limbajul științific folosit de semidocți sau haiku-urile scrise de nejaponezi. Constantin Noica a făcut un fel de arheologie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
E. Lovinescu ale lui Ion Vinea, respectiv Ilarie Voronca, primează în raport cu programele revistelor la care aceștia din urmă activează... În cei aproape zece ani de existență, Contimporanul va deveni o interfață intelectuală, un intermediar între modernismul moderat al Sburătorului, expresionismul autohtonist și neo-bizantinismul de la Gîndirea, stînga ruralistă - colorată modern - de la Viața românească și cele mai radicale publicații avangardiste (75 HP, Integral, Urmuz, unu), fără a uita - după 1927 - vitalismul mistic al „tinerei generații”. Prin activitatea gazetărească a lui Ion Vinea (colaborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt verzi ca românul și viceversa”; „florile lui Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum, în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. În opoziție cu provincialismul autohtonist, figurativ și mimetic al „copiilor după natura patriei”, arta abstractă cultivă geometria universală a formelor și a culorilor pure: „Revoluția artistică de azi rupe legăturile cu natura organizată, păstrînd doar datele ei eterne: culoarea și forma în alfabetul ei geometric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
graficianul postimpresionist Iosif Iser. Acest „val” (în care intră, deopotrivă, nume precum Milița Petrașcu, Felix Aderca, B. Fundoianu, M.H. Maxy) va aclimatiza și asimila noile curente radical-moderniste, impunîndu-le atenției unor cercuri mai curînd rezervate (de la criticii post-maiorescieni și de la tradiționaliștii autohtoniști ai Gîndirii pînă la spiritualiștii eclectici, vitaliști ai „tinerei generații”). Unii dintre ei (Vinea, Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „constructiv”, victimă a societății burgheze - absurdul alienant din piesele dramaturgului franco-român (un absurd înțeles ca produs al Occidentului putred, dezumanizant, lipsit de ideal etc.). Valoarea sculpturii lui Brâncuși (elogiată deopotrivă de avangardiștii de la Contimporanul, Integral, unu și de spiritualiștii autohtoniști de la Gîndirea) fusese cu adevărat recunoscută în România abia la două decenii după impunerea ei în afară. În fine, atît recuperarea „umanist-socialistă” a avangardei istorice (petrecută parțial și tardiv, în anii ’60-’70), cît și - mai ales - cea „protocronistă” din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vidul poate fi umplut printr-o supralicitare naționalistă care ar ține loc de proiect politic. Este o slabă soluție de salvare o salvare în defensivă care elimină pluralismul istoriei culturii și societății românești și care suscită revolta minorităților naționale. Spiritul autohtonist triumfalist care a servit la gruparea maselor în jurul regimului Ceaușescu a beneficiat de audiență, în măsura în care puterea a reușit să convingă probînd o capacitate de dezvoltare și modernizare prin industrializare. Asociat mizeriei, același discurs naționalist exacerbat s-a transformat, în lipsă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sistem. Avîntul socialismului este astfel concomitent cu restructurarea naționalismului. Istoria intelectuală a conservatorismului și istoria avangardelor socialiste și literare implică inteligențele române într-o sincronie europeană. Această sincronie nu este dorită de naționaliști, pentru că ei se concep și se vreau autohtoniști, "țărăniști", și pentru că ei privesc, în aceiași timp, spre un trecut care îi aduce înapoi spre Orient, spre moștenirea Bizanțului și spre o întoarcere la ortodoxia care-i separă de Occident. Dincolo de aceasta, ei nu scapă de atracția unei Europe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
manifestările începutului de secol. Or, acești frați români din Transilvania sînt prinși în întregime în dezbaterile cercurilor politice conducătoare de la Viena, în căutările în vederea unei reforme a imperiului pe baze care ar integra reprezentarea egală a naționalităților. În timp ce naționalismul conservator autohtonist este ispitit de reprezentarea verticală a unei națiuni fixate în continuitatea sa temporală, istorică, el se află prins în spațiul marii prăbușiri de sfîrșit al imperiilor. El determină printr-un iredentism pătimaș acest sfîrșit al imperiilor, activînd avangarde politice și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dintre autoritatea laică și autoritatea religioasă a constituit o temă permanentă de discuție în care elita intelectuală s-a implicat cu mult patos, majoritatea dezbaterilor articulându-se în jurul noțiunilor de Biserică și Stat; Ortodoxie și Națiune. Problema falsei disocieri între "autohtoniști" și "europeniști" de care se face mult caz în discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
jurnale savante la anuarele academice - s-au lansat în imensul efort de a reîntemeia democratic spiritul nostru public. La început, lucrurile păreau simple: Noul prooccidental se angajează într-o luptă pe viață și pe moarte cu Vechiul ceaușist (adică protocronist, autohtonist, nomenclaturist). O luptă eventual de durată, în schimb foarte clară și legitimă, cu prieteni și dușmani bine separați, dar, la o adică, gata să-și schimbe tabăra, să le îmbrățișeze pe ambele sau să-și facă un traseu propriu, combinând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
liberă”, „funcțională” etc. Din toate cele de mai sus, vreau să reținem în primul rând noutatea apărută în anii 2000: războaiele culturale din interiorul vastului conglomerat prooccidental, devenite tot mai „calde” pe măsură ce războaiele culturale ale ceaușismului târziu, între „occidentalizanți” și „autohtoniști”, s-au „răcit”. În termenii unei discuții mai vechi, angajată de mine cu regretatul Adrian Marino, se poate vorbi de o criză de creștere a celui de-al treilea discurs, adică a discursului critic, a terțului cultural-ideologic exclus 7. M-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
năștea național-comunismul, propriul sistem al lui Noica a fost articulat și comunicat public, mai întâi cu scurte articole pentru revistele de cultură, continuând cu o serie de eseuri de dimensiunea unor cărți și culminând cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ontology”, Transit (versiunea online), februarie 2002, apărut în Alexandru Zub, Adrian Cioflâncă (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2002, pp. 79-118. 9. Imitația și autenticitatea sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul într-un mod sau altul, oscilând între imitația senină și ceea ce René Girard numește „competiție mimetică”. Autohtoniștii se angajează în ceea ce eu consider a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul într-un mod sau altul, oscilând între imitația senină și ceea ce René Girard numește „competiție mimetică”. Autohtoniștii se angajează în ceea ce eu consider a fi o autoimitație cvasimistică, pentru care aș sugera termenul imitatio nationis (pentru a surprinde și dimensiunea mistică). În România, în vreme ce grupul „Junimea” avea păreri împărțite despre imitație, respingând-o uneori ca sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Xenopol, memoria națională se angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă în economia simbolică a originii și identității poporului român rămâne moneda latină. Sinteza etnogenetică duală stabilită de Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]