109 matches
-
de produse alimentare - e motivat mai ales în temeiul acestor legături tradiționale de prietenie, omițând trimiterile la alianța cu Axa, iar ambasadorul Morand are grijă să apese asupra acestei motivări). În ce privește situația de pe frontul de răsărit, reflecția diplomatului merge de la autoiluzionare la constatarea inevitabilă a înaintării rusești și a amenințărilor secvente acesteia pentru români. El notează chiar în discursul mareșalului Antonescu o îndulcire a tonului față de ruși și încercări de conciliere cu opoziția, ca un fel de pregătire pentru perspectiva înfrângerii
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
și relele lui, Traian Băsescu își pune amprenta pe stilul politic românesc. Cei care strâmbau din nas considerându-l insuficient de arătos pentru a ne "reprezenta" în străinătate au dat dovadă nu doar de-o imensă mârlănie, ci și de autoiluzionare: uitați-vă pe stradă și-o să constatați că nu suntem nici pe departe o națiune de Feți-Frumoși și de Ilene Cosânzene. Mi s-a întâmplat să aud prima oară gogorița "lipsei de reprezentativitate" din gura unei femei. Persoana despre care
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
memoriile și jurnalele nu sunt compatibile cu un criteriu estetic, deci pot fi primite pe bandă într-o devălmășie a receptării euforice. Nu prea repede, cam prin 2000, s-a ajuns la sațietate (tot ce-i prea mult strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun cu strângere de inimă. Acest roman e o victimă a regionalismului folclorizant și a unei mentalități provinciale, o simplă curiozitate negativă pentru un cititor din România, oricât
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
subînțeles, prin acea difuza complicitate generală ce avea să fie, odată regimul comunist răsturnat, ridiculizata, denunțata, culpabilizata, condamnată, socotita nu numai derizorie, dar și nociva. Fusese, oare, aceasta complicitate generală, doar un surogat de solidaritate, o contrafacere compensatorie, o comoda autoiluzionare, cum avea să se spună? Probabil că a fost și asta, într-o anumită măsură; dar unitatea și criteriile de măsurătoare sînt greu de stabilit, daca nu e totuși o prosteasca zădărnicie să crezi în posibilitatea lor. Mai mult: acceptînd
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
strivitoare a trecătorului, a perisabilului și a inutilității oricărei ispite de a fi și face; ea singură slăbește pe om"8. Prin urmare lumină nouă de care se umple lumea nu este rezultatul lipsei de organ pentru rău, al unei autoiluzionări inconștiente, ci provine dintr-o orbire programatica. Noica se leaga cu bună știință de căpăstrul măgarului lui Sancho refuzînd - cu excepția acestui pasaj - să numească răul: "Nevinovăția e o chestiune de vocabular. Trebuie să eviți a numi răul. Omul bun nu
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
și specialiștii în rezolvarea problemelor. Aceste noi tentacule erau semnul unei extraordinare frici cauzate de grija pentru imaginea "sifonata" a țarii. Simplul fapt că America nu mai putea ieși cu fruntea sus din conflict a declanșat un halucinant mecanism de autoiluzionare: "cei care înșelau au sfârșit prin a se iluziona ei înșiși". Denunțarea lucida a acestei situații nu este lipsită de ironie: calificarea exagerată a unor documente drept secrete duce la scăparea de sub control a datelor. Lupta celor câtorva inițiați cu
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
o femeie cu chipul mutilat, cu picioarele retezate, cu părul ars de pârjolul nimicitor al lăcomiei neo-comunistilor, cu plămânii fisurați și cu inima zbătându-se dramatic pe pieptul sfârtecat. Un singur lucru funcționa normal în acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de a vedea în minciună opusul sau. Îmbătați de gândul că se mută într-un palat, jalnicii învingători nu și-au dat seama că duhoarea pestilențiala a morții se instalase amenințător. Ei se credeau miri
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
capăt de lume. În fond, nicăieri pe mapamond intelectualitatea nu joacă roluri prea importante în politică. Ireparabila e compromiterea speranței pentru marea majoritate a populației. Din nefericire, între înfrângerile forțelor democratice (mă încăpățânez să le numesc altfel, deși e pură autoiluzionare!) trebuie înscrise atât voturile explicit anti-CDR și aliații, cât și masa (de 46 la suta!) a nehotărâților. Eșuarea proiectului reformist, blocarea să încă înainte de a începe cu adevarat sunt contraperformanțe greu de motivat de către gestionării actuali ai treburilor publice. Lașitatea
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
strategie, multe afirmații ale marelui eminescolog par niște puerilități, când nu frizează chiar stupiditatea” (1179). Enunțată cu mai multe precauții și într-un volum anterior ( G.Călinescu față cu totalitarismul, 2011), explicația, respectiv scenariul, poate fi acceptată ca indicând o autoiluzionare a lui Călinescu („imensă capacitate de iluzionare” zice colegul meu în volumul citat) și în orice caz o enormă părere despre sine. Ea are avantajul de a fi cuprinzătoare și structurată, pe când o lectură „pedestră” din textele respective ale volumului
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
ș.c.l. În general, ai impresia că asiști la celebrele improvizații teatrale de la Institut, în care Călinescu se amuza să monteze scenete cu caracter pur retoric (vechii colegi spun că nu știai bine unde sfârșește farsa și unde începe autoiluzionarea și delirul), ca și în unele „cronici ale optimistului” de altfel, ridicate pe o metaforă împinsă până la ultima ei consecință: „unde cresc crinii? În Empireu” etc. Sigur că docilitatea ideologică a criticului nu poate fi separată nici de șicanele pe
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
președintelui, ce canale subterane se sapă, ce relații căzute în somnolență se retrezesc impetuos la viață, câte vechi amiciții sunt puse la bătaie pentru a obține treizeci de secunde de conversție tęte-ŕ-tęte cu șeful statului. Că la mijloc e multă autoiluzionare și încă mai multă prostie - dar și o enormă sete de favoruri și chilipiruri - îmi dau seama din tot felul de întâmplări al căror protagonist involuntar am devenit de vreo două luni. Cum unii mă percep ca fiind "om al
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
1941, Inscripții pentru cărțile mele; fiecărui volum apărut pînă atunci i se dedica un catren sintetic. Astăzi, catrenele ne arată mai degrabă cum ar fi dorit Pillat să-i fie privită în viitor opera, deoarece ele cuprind o doză de autoiluzionare; totuși Inscripțiile... dovedeau un apetit didactic tenace. Cea mai spectaculoasă probă de spirit critic a oferit-o Pillat atunci cînd a comentat literatura altora: volumul de Portrete lirice (1936), ca și alte studii separate, ne pun în fața unuia dintre cei
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
cuvintele corespund realității cu care ne-am familiarizat. Atunci ce împlinește cuvântul în poezie ? Nemulțumit de axiologia realități de fiecare zi, poetul încearcă să creeze o lume suplimentară care să asigure o ființare mai înaltă valoric. Astfel, consimțim la o autoiluzionare dusă până la încântare. Deoarece cuvântul locuiește o absență, mai bine spus, un substitut convențional al esenței lucrurilor, este deci ambiguu în viața de fiecare zi, în poezie el vrea să devină o certitudine, prin urmare, o altă iluzie, cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Atunci de ce mă lași să dorm la tine? — Ești un caz interesant. ținea paharul de vin cu mâinile alea enorme, dege tul mic neridicat. Avea unghiile tăiate scurt, fără enervante dungi albe, ba chiar roase. — Ești un caz rar de autoiluzionare. M-a privit mijind ochii. — Nu m-aș culca cu tine decât din milă. Doar nu vrei să mă culc cu tine din milă? Am făcut imediat sluj ca un cățel: — Ba da, ba da, ba da! A râs și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care naște tragicul). Există oameni cu o inaptitudine organică pentru viața socială constituită conform modelului oficial, dar care se integrează perfect în grupurile informale: bande, cete, pușcării etc. Momentele de trezire sunt rare. În rest, trăim o continuă iluzie sau autoiluzionare (poate necesară supraviețuirii). Cred în virtuțile filosofiei, în influența pe care aceasta a exercitat-o asupra vieții. Văd însă în același timp diferitele enormități la care a dus uneori transpunerea idealului în real. Ceea ce a lipsit și lipsește încă este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de moșneag înțelept". Și dacă nu e de ajuns atît, mai urmează: "Fluidul magnetic care emană din el este un amestec de sănătate, voie bună, optimism și, ceva mai înalt, cîteva antene cu care sondează insondabilul misterelor cerești". O bizară autoiluzionare sau o inadecvare menită anume a frînge linia sumbrei omogenități, astfel cum un poet ar introduce o voită stîngăcie în producția sa, amenințată de-o factice "perfecțiune"?
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
mintea tulburată de aburii unei victorii care nu mai venea, Geoană trăia o apoteoză sulfuroasă, în care nu numai că-și învingea adversarii, dar îi sfârteca și-i dădea de mâncare animalelor sălbatice cu fiecare cuvânt rostit. Sinistru moment de autoiluzionare, demnă de-un scenariu barbar, ce nu mai ține nici măcar într-o țară bananieră. Problema lui Geoană nu este una de ideologie, ci de caracter. Există două momente în care un om își arată adevăratul profil moral: când învinge sau
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
l-a umplut de atâtea ori de ridicol în ultima vreme: aceea a minimalizării eșecului. Potrivit "prostănacului" de la PSD, victoria lui Traian Băsescu ar fi "neconcludentă" și fără nici o semnificație pentru puterea sau slăbiciunea parlamentului și-a partidelor "conjurate". Triste autoiluzionări ale băiatului de prăvălie care a pierdut șase ani în America pupând mâinile doamnelor senator și lăsându-se bătut la tenis de domnii din Congres! Tocmai el ar fi trebuit să știe că procentul cu care s-a votat în
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
scenă deschisă și eventualele bisuri. Și, îmbrăcându-se, își permise să conștientizeze contrastul dintre caracterul voluntar și eficient al acțiunilor ei și ambiguitatea scopurilor. Hai să lăsăm la o parte fasoanele astea psihologice, te rog. Nu era nici urmă de autoiluzionare în străfundul conștiinței lui Carol. Pur și simplu habar n-avea de ce face toate astea. Se afla în postura obiectivului unei camere de fotografiat - dacă se concentra pe obiectele din planul apropriat, planul îndepărtat se încețoșa, și reciproc. Mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcută: un spor de respect față de alteritate nu are cum diminua valoarea unor opere sau entuziasmul unor poziții. Sigur că, pe tot parcursul volumului, în pledoaria sa, absolut legitimă, pentru o gândire socială corectă, eseistul manifestă și un strop de autoiluzionare, fiindcă literatura autentică, oricât am năzui să fie altfel, se hrănește și din visceral și ambiguitate, ceea ce S. Damian știe prea bine (a se vedea p. 229). Asta nu înseamnă însă a îngurgita nemestecate tezele false strecurate sub pulpana literarului
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
pictura pre-renascentistă avută drept model atinge uneori o mare puritate, iar limbajul este epurat la maximum. Substratul temei rămîne, bineînțeles, cel autobiografic, pentru că Macedonski - scriind această piesă la bătrînețe - se vede părăsind lumea în stilul și la statura lui Dante. Autoiluzionarea nu l-a părăsit pînă în ultima clipă! Dincolo de obsesia dantescă, să notăm că, prin îmbinarea versurilor cu proza, prin atmosfera hieratică în care se mișcă personajele, Moartea lui Dante reprezintă una dintre primele mostre de teatru simbolist românesc. Macedonski
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute cu vederea, deși e drept că mobilurile care au stat la baza înrolării sale ca tovarăș de drum sunt complexe. Dintre ele, cele mai convingătoare mi se par „imensa capacitate de autoiluzionare”, strâns legată de speranța criticului că și-ar putea conserva, într-un anumit sens, calitatea de formator de opinie. Sigur că asemenea presupoziții psihologice ar fi putut rămâne suspendate, dacă nu ni s-ar furniza documentele care atestă că G.
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
albumelor de artă, în spațiul purificat estetic, el și ea pot coexista, eul social își pierde contururile și reflexele, devine interiorizat și fragil. Însă este suficient ca Vera să iasă afară ca să-și vadă vechiul chip, ca întreg eșafodaj al autoiluzionării, prăbușit și vechile conținuturi afective trezite. Pygmalion a eșuat, a dat o formă minunată Galateei lui, dar nu și conținutul pe care-l dorea, pentru că opera sa este un rapt identitar. Filmul ne oferă acel spectru insolit de sensibilitate care
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
de intelectual public a acestuia. Iată unul dintre pasajele cele mai polemice: „Postura pe care a adoptat-o în secolul XXI nu a fost atât cea a unui istoric, cât mai degrabă a unui «intelectual public», un adversar strălucit al autoiluzionării, garnisit cu jargon intelectual, cu temperamentul aprins al unui polemist natural, un comentator critic independent și neînfricat al problemelor lumii. Părea original și radical mai ales din postura de apărător destul de ortodox al «lumii libere» împotriva «totalitarismului» în timpul Războiului Rece
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]