110 matches
-
de dezlănțuirea frenetică a iubirii, mirarea în fața neputinței celuilalt de a resimți profunzimea devine durerea de a rămâne neînțeles. Un suflet demn va găsi resemnarea în pasivitatea așteptării deoarece constată că orice căutare e în van... Poeta opune trecutul prezentului, autoiluzionarea și naturalețea trăirilor detașării primită în dar odată cu trecerea timpului. Inedită este devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută mai revine doar ca amintire. Poezia „Ești” deconspiră proiectarea distinctivă a propriilor așteptări asupra celuilalt și refuzul îndârjit de a accepta că
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Virgil CIUCĂ. Deși trăiește în Canada, ADRIAN ERBICEANU ridică limba română la rang de virtute. Celebritatea poetului este dată de cultivarea unor specii literare care nu sunt la îndemâna oricui. Poezia cu formă fixă „Același veac, același leat” nu lasă loc autoiluzionării, nici revoltei inutile contra destinului. Poetul capătă o înțelepciune burgheză, statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
DUȚU, Virgil CIUCĂ. Deși trăiește în Canada, ADRIAN ERBICEANUridică limba română la rang de virtute. Celebritatea poetului este dată de cultivarea unor specii literare care nu sunt la îndemâna oricui. Poezia cu formă fixă „Același veac, același leat” nu lasă loc autoiluzionării, nici revoltei inutile contra destinului. Poetul capătă o înțelepciune burgheză, statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1400082362.html [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
decât un coltuc de pâine, o împarte totuși cu pasărea. Șotron in curte - doamna invatatoare din nou copila (Gabriela Beldie) Haiku-ul atrage prin naturalețe, eleganță. Bătrâna doamna învățătoare, lucrând cu elevii, are posibilitatea să-și procure permanent șanse de autoiluzionare. Astfel, jucând șotron împreună cu bobocii ei, doamna face permanent salturi vremelnice într-o altă vârstă de care e mult mai aproape decât alții prin natura nobilei profesii. Cezar F. Ciobîcă Referință Bibliografică: Haiku, comentarii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_comentarii.html [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
cu aprobarea sau dezaprobarea semenilor. A iubi și a fi iubit trebuie gândit mereu în contrapondere cu a ură, a fi urât și mai ales sentimentul că meriți că oamenii să te urască. Un mare pericol vine din atitudinea de autoiluzionare și din talentul de a găsi mereu justificări pentru greșelile noastre. Eu cred că recunoașterea greșelilor și a defectelor noastre este o expresie a înțelepciunii. Revenind la invidie constatăm că motivele acestui sentiment se manifestă mai mult în sfera materială
Voiculescu, scrisoare devastatoare. Vizați 'Băsescu și alți dictatori' by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/103129_a_104421]
-
unii virtutea este incomodă. Orice neputință, viciu, păcat va avea întotdeauna scuza sa. Voință slabă, oameni înlănțuiți în temnița propriilor slăbiciuni. Justificări. Prezență la absență. Păcatul, versatil de cele mai multe ori, picură în suflet ideea reușitei și amestecă gândurile, sentimentele, emoțiile. Autoiluzionări cu privire la sine. Păcatul știe că e urât, de aceea își pune mască sau măști. Păcatele sunt cuie pe care le țintuim în suflet. Virtuțile pot fi plasturi, pansamente, medicamente, stare de bine, sănătate. Păcatul este mai contagios decât o faptă
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI by http://confluente.ro/stelian_gombos_1427117173.html [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
de finanțare a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor trebuie să vină de la bugetul Comisiei. Din punct de vedere politic, acesta ar fi lucrul corect. în numele Grupului ECR. -Doamnă președintă, conducătorii UE trăiesc într-o bulă de iluzie și de autoiluzionare. Cel mai bun exemplu este ceea ce s-a întâmplat în această dimineață. Liderii instituțiilor UE spuneau că criza financiară este cu mult în urma noastră. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. După cum a scris Wolfgang Münchau ieri în Financial Times
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
succes cu creșterea copilului și cu viața de cuplu. Hugo a întors spre Laura o privire înverșunată. Femeia se uita la el șocată. — Nu mi-am dat seama... s-a bâlbâit ea. Adică era limpede că existau niște situații de autoiluzionare, dar... —Autoiluzionare? a scuipat Hugo. Așa le numesc psihologii? Îmi pare rău, a spus Laura în șoaptă. Ochii ei umezi fixau podeaua. Hugo a aruncat o privire nerăbdătoare către ușa psihologului, care continua să rămână închisă. Abia aștepta începerea ședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creșterea copilului și cu viața de cuplu. Hugo a întors spre Laura o privire înverșunată. Femeia se uita la el șocată. — Nu mi-am dat seama... s-a bâlbâit ea. Adică era limpede că existau niște situații de autoiluzionare, dar... —Autoiluzionare? a scuipat Hugo. Așa le numesc psihologii? Îmi pare rău, a spus Laura în șoaptă. Ochii ei umezi fixau podeaua. Hugo a aruncat o privire nerăbdătoare către ușa psihologului, care continua să rămână închisă. Abia aștepta începerea ședinței. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo, tu și cu mine. Jonglatul cu toate astea. Toată chestia asta hidoasă cu mama care și muncește. Hugo a simțit cum în el se năștea un val familiar de furie. Nu mai avea chef de tot rahatul ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la Chicklets, chinuindu-se să-l ajute pe el, lui Hugo i-a venit să-i urle Amandei să revină la realitate. Sau să-și ia tălpășița. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi stat deja jos, Hugo a simțit că i s-ar fi înmuiat genunchi. Binecuvântată fie Laura. Voise să-l ajute și-l ajutase. Și-ncă în ce fel. Folosindu-și nou descoperitul talent de psihoterapeut asupra vanității, egoismului și autoiluzionării Amandei, reușise să învârtă lucrurile astfel încât să le fie bine tuturor. — Așa că, la divorț, ai să obții custodia, a concluzionat Amanda cu voioșie. Putem să aranjăm mai târziu chestiile legate de acces, pensie alimentară și toate celelalte rahaturi. Toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comunici 42 ÎI.1.Considerații preliminare A vorbi despre semiotica limbajului nonverbal, cu asumarea pretenției de a respecta criteriul exhaustivității, poate fi apanajul ori al lipsei de comprehensiune, în legătură cu dimensiunile pe care le comportă atare problematică, ori al unei false autoiluzionări. Este drept că generozitatea îngăduita de enunțul unui astfel de titlu oferă avantajul unor multiple direcții de abordare a aspectelor deloc nesemnificative numeric care dau conținutul a ceea ce ne-am obișnuit să reunim sub denumirea de comunicare nonverbală. Dar există
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire, momentul de vedere a sinelui propriu răpus de autoiluzionare, inaugurează un alt parcurs pentru conștiința mea, cel al răsturnării întregii situaționări ce-mi aparținea pe fondul prăbușirii egoului meu din beatitudine în agonie, înțelegerea realității fiind doar liantul, termenul mediant al acestei tranzitări. Astfel, eu trebuie să mă reîntorc
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
emergente în secolul al XIX-lea: câteva tipologii ale descoperirii, o iluzie a bogăției ascunse și o anxietate în fața naturii echivoce a obiectului prețios. Și oricât ni s-ar părea astăzi de riscant, când eșafodajul fragil de gesturi și de autoiluzionări a fost expus, trebuie să înțelegem măsura în care i-a făcut pe oamenii începutului de drum "milionari", chiar dacă, asemeni căpitanului Tomuț, erau siliți să trăiască acest sentiment reconfortant doar în fața propriei conștiințe. 3.2. Vremea colecționarilor Într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui Thomas Masaryk, care mai târziu avea să devină președintele Cehoslovaciei, s-a făurit în bună parte în cursul acestor dispute și controverse care, începute pe terenul lingvisticii, apoi s-au extins, ajungând să simbolizeze lupta dintre adevărul științific și autoiluzionarea romantică. *36 Lămurirea unora dintre aceste probleme de autenticitate și paternitate comportă aspecte foarte spinoase în ce privește probele ; și se întâmplă să fie necesar să se facă apel la tot felul de cunoștințe speciale, cum ar fi paleografia, bibliografia, lingvistica si
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
Ann, întrun portret expus în vitrina fotografului. Primele două enunțuri iau forma monologului interior, redat însă în stil indirect, în discursul naratorului. Per sonajul principal face supoziții privind intenția lui Ann de a rămâne în viața lui, dar refuză lucid autoiluzionarea. Ultimele trei enunțuri impun perspectiva naratorului omniscient care surprinde nevoia obsesivă a îndrăgostitului de a revedea fotografia fe meii iubite, fără de care se simte pierdut. Întreaga secvență contribuie la caracterizarea indirectă a protagonistului (prin luciditatea introspecției și forța sentimentelor, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pune pe Tonegaru sub semnul fanteziei luxuriante, formulă cu care Petru Poantă nu e de acord, punând în discuție terminologia folosită, la Tonegaru nu ar fi vorba de o căutare a exoticului, de "un instinct al migrației"209, ci de autoiluzionare, de punerea la îndoială a realului, oarecum în linia lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ritm neașteptate, din adresări directe fie sub formă de interogații, fie prin sublinieri ale unor idei. Tot spațiul cotidian este refăcut la nivel verbal, eliberat de idilizările poeziei și chiar de cele ale discursului cotidian. Nu există aici loc de autoiluzionare. Dacă anumite motive par a fi prelungiri ale arghezianismului ("Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om", Corespondență pe un arbore - caz în care se realizează un dialog cu "specia" inscripțiilor, e o scrisoare deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dacă oricât de pustiit și abandonat se simțea eul poetic mai avea puterea să caute un răspuns sau să ceară ajutor, protecție chiar și atunci când înaltul refuza implicarea în orice formă de dialog, aici elementele sacralității sunt negate, se refuză autoiluzionarea - "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
află în forțele subconștiente. Nu pot exista poziții privilegiate atunci când fiecare individ înțelege lumea din punctul său personal de vedere și în conformitate cu înclinațiile și predispozițiile proprii. Progresul nu poate fi condus de cunoaștere și este, el însuși, o formă de autoiluzionare. Astfel, proiectul iluminist al științelor sociale este condamnat ca fiind ilogic în aspirațiile sale. Și, dată fiind istoria modernă, acesta s-a demonstrat a fi oribil în forma în care s-a constituit. Trăim cu adevărat într-o era pesimistă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
anii ’50, exilat în Italia și revenit în țară pentru a-și înfrunta, la senectute, păcatele tinereților. Redempțiunea se consumă prin identificarea sa cu pretorul roman Philippus Barbarius, ca și prin sancțiunile eternului „însoțitor” Rânzei, care cenzurează orice încercare de autoiluzionare a personajului. Spre deosebire de Căderea în lume, asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai importantă este dimensiunea erotică: deși marcată adesea de artificiozitate și trivialitate, aceasta se desăvârșește în scena dezvirginării tânărului Cezar, considerată, datorită amestecului rar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
că ne amintim, sau pretindem că ne amintim". Va fi avut un rol și imaginația, și autoconvingerea, dar, cu certitudine, amintirile legionarilor de marcă sunt rodul unor experiențe-limită mult prea terifiante pentru a mai lăsa loc jocului imaginației ori derapajelor autoiluzionării. Prima surpriză ce ți-o oferă cartea radiofoniștilor vine să contrazică flagrant imaginea generală stas promovată de literatura și arta anterevoluționară: mișcarea legionară n-a fost o simplă adunătură de derbedei sanguinari fanatici, purtând într-o mână Biblia și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aminte cât de greu se intra cândva la facultate, concurența ajungând la 8-10 candidați pe un singur loc?), nu are cum să nu nască alte tipuri de efecte nu mai puțin periculoase sau perverse. Masificarea studiilor superioare poate conduce la autoiluzionare În plan individual sau la dereglaje În plan sociocomunitar. Prelungirea școlarității mai mult sau mai puțin obligatorii nu conduce automat la creșterea gradului de cultură sau la Înălțare spirituală. Ca un observator, dar și „actant” al sistemului, pot constata faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de grup, Împărtășirea unei auto-imagini și a unei identități specifice. Dar un lucru, poate, și mai important este ca imaginea respectivă să nu intre Într-un dezacord dramatic cu realitățile, să nu ajungă să camufleze neîmplinirile, devenind un izvor de autoiluzionare și de erodare a spiritului critic. Tocmai pentru că este o credință larg răspândită, ea poate fi manipulată cu ușurință, În profitul celor mai diverse cauze, oferind ca reper legitimant o iluzie și o dorință, În locul căutării aplicate a adevărului. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]