509 matches
-
seducție la care nu se poate opune și junii chelneri din jurnal, cu trupuri de efebi, fascinanți în virilitatea lor, fie ea nedescotorosită de vulgaritate. Dacă nu subscriu la obiecția că T.M. n-ar fi în apele sale când folosește autoironia, un aspect îmi apare totuși deficitar. Cum se poate justifica un lapsus în comportarea scriitorului? Nu iau în dezbatere opera pe care o socotesc deasupra contestației. De ce a consumat el însă atâta energie pentru difuzarea și agitația în jurul ei? Și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
dori să amintesc un citat întâlnit acum câteva săptămâni, care se potrivește de minune situației de față: “Cei care cred că știu totul ne calcă pe nervi pe noi, cei care știm într-adevăr totul” (Harold Coffin). Cu tonusul unei autoironii, aș putea spune că poate fi valabilă din ambele puncte de vedere. Cât privește argumentum ad hominem de care mă acuzați, în răspunsul meu am incercat doar să continuu tonul postărilor DVoastra și chiar am menționat condițiile unei “ipoteze” fără
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
neocorporatism. Responsabilitatea corporațiilor de afaceri este o alternativă la responsabilitatea societății civile, iar corporatismul de stat, deși este o alternativă la lupta de clasă, a devenit capcană în care a căzut și proiectul communist (și societatea socialistă a fost corporatistă). Autoironia cu ideile puține și fixe am sesizat-o. Mersi de avertisment. Mie îmi place alt slogan: mai bine să ai idei multe și interesante, decît puține și răsuflate. Pt lector: idei ‘multe și interesante’?! Wishful thinking! Oricum, stanga nu se
Am inceput sa punem capac mizeriei din Delta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82993_a_84318]
-
unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o succesiune de replici, de ironia personajelor și de autoironia autorului am descoperit și un registru al durerii, al tulburării unor experiențe criminale, ca cele de la Auschwitz, de pildă. Piesele din acest volum nu sînt crispat legate de problematici contextual românești, de nume, de mentalități, de istorii autohtone, provinciale. Există
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
rinocerizare a zilelor noastre, iar 60% din populația României e supraponderală (Ungureanu are un vocabular foarte bogat cînd vine vorba să desemneze luarea în greutate, de la grăscior la dodoloață). Ceea ce-l salvează pe idealistul director e umorul - umorul negru, ironia, autoironia. în mijlocul supraponderalizării generale, doar el nu se rinocerizează. Despre regi, saltimbanci și maimuțe, un jurnal care se citește ca un roman. Cu condiția să nu-i cunoști pe cei care devin "regi" și "saltimbanci". Cazul meu.
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
pentru că ne-a ajutat să ne cunoaștem, să ne apropiem, să transformăm lucrurile și situațiile mai mult sau mai puțin importante în pretexte de a ne privi, de a rîde în hohote, de a deveni complici la poante, ironii și autoironii. Am înțeles, din nou, că există întîlniri frumoase. E important să știi să nu le ratezi. Cum spuneam, Victor Parhon era mai marele acțiunii și, desigur, cu mult mai ocupat decît noi, Alexa și cu mine. Așa încît, obiceiul de
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
capete un sens... Sigur, e veche rețeta, dar cînd ea capătă prospețime, rezultatul merită să fie degustat cu plăcere, și nu expediat snob pe raftul "comediilor de consum fără prea mare originalitate". Filmul știe să fie misogin cu farmec și autoironie. Antologic e, în acest sens, montajul de felurite figuri feminine și a reacțiilor aferente, la aflarea veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
aprecierea subiectivă pe care i-o face receptorul, ficțiunea și dicțiunea la Chateaubriand, Poetica lui Aristotel, Estetica lui Hegel, catedrala ideală a lui Viollet-le-Duc, dar și westernul, jazzul, filmul serial, Vermeer, arta modernă. Digresiunile și bifurcațiile sunt numeroase, ironia și autoironia, ca de obicei, fine, subtile. Deschiderea poeticii către estetică începută cu Opera artei este menținută și nuanțată. Despre acest gen mai liber și mai sinuos, aproape voluptuos, pe care îl ilustrează FiguriV (Seuil, 2002), Gérard Genette a avut amabilitatea să
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Ludivine Sagnier și Firmine Richard. Nici Otar Ioseliani nu a plecat cu mîna goală de la Berlin, al său "Lundi matin" fiind distins cu Premiul FIPRESCI și Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor. Un film intimist, cu umor și autoironie, dar pentru care puțini spectatori vor plăti biletul de intrare. Nu pot încheia fără a aminti de "Happy Times", ultimul Zhang Yimou, proiectat în afara competiției, și "Big Shot Funeral", proiectat în Panorama Special, două filme care vin dintr-o China
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
începutul lui 1989, am mers pentru prima oară la Budapesta ca să investighez posibilitatea de a fonda acolo un institut de studii aprofundate, după modelul Colegiului Wissenschafts din Berlin. Ungurii știu să te flateze chiar atunci cînd te critică: sub masca autoironiei, interlocutorul meu încerca să mă avertizeze că mai am încă multe de învățat despre istoria Ungariei și a vecinilor săi înainte de a mă angaja în aventura întemeierii de instituții. La Budapesta am avut și alte întrevederi în care umorul și
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
extrem de idealist", se caracterizează pe sine poetul, în Preliminariile cărții pe care o prezentăm aici, intitulate, sub incidența actualității, Telejurnalul de la Cluj. Idealismul (care, să spunem în treacăt, conține totdeauna un strop de naivitate, chiar dacă însoțit formal de unul de autoironie) i se probează nu doar prin proiecte fantasmagorice precum transformarea, "în mai puțin de un an", a tuturor armatelor din lume într-o singură Poliție Internațională sau înființarea unei Societăți Antigregare cu Răspundere limitată, avînd... un singur membru "de rînd
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
de situație. Emoționantă și extrem de rafinată, de delicată, în fond, este vizualizată relația lor sexuală, consumarea ei într-un joc erotic liniștit și asumat undeva, în adîncul apelor. Deși este vorba despre sinucidere și despre moarte, umorul, negru, ironia și autoironia însoțesc ca un contrapunct replicile celor doi. Norway. Today este un spectacol ca o probă de maturitate pentru tinerii Andreea Vălean, regizor, și actorii Paula Simion și Gabriel Pintilei. Ce mi se pare la fel de important este faptul că această montare
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
nerezolvate din Femeia în roșu, deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși crezute infailibile, printr-o operație chirurgicală de transfer între trei persoane, urmele lor se pot pierde, cum se întîmplă în romanul lui Nedelciu, Babeți și Mihăieș cu "adevăratul" John
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
bizare pentru restul României intelectuale. Sînt bănățeni (oriunde-ar fi) și preocupați de păstrarea memoriei acelor locuri. Cînd practică literatura mărturisirilor, sub oricare din formele ei, dovedesc un spirit de observație ieșit din comun, detașare, o ironie mușcătoare și o autoironie pe măsură. Cu riscul să fiu acuzată de regionalisme, e foarte greu să treci cu vederea un spirit al Banatului, multele lucruri pe care le au în comun jurnalele lui CU (Cornel Ungureanu, trecut uneori la inițiale de Livius Ciocârlie
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
et l’expérience du gouffre), Fundoianu înșiră Cîteva cuvinte pădurețe cu vizibil accent avangardist. Dar dincolo de teribilismul unor afirmații de tipul: „Volumul de față aparține unui poet mort, în vîrstă de 24 de ani, prin anul 1923”, străjuiește, sub coaja autoironiei (permanenta sa lumină de veghe), o luciditate cutremurătoare, blecheriană. Poate amintirea halucinantului „ghetto ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
nici o idee.// Aproape de lumină își strecura văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în noapte,/ cînd alergam la fereastră să văd unde este/ întîlneam matinal faitonul cu lapte” (Prietena de departe). Ironia, cum era și de așteptat, se împletește generos cu autoironia: „Uite, ăsta e Tonegaru,/ poet decadent;/ scrie despre fantome, constelații și alte drăcii,/ fără a se ști că la limba română a rămas repetent” (Grădina publică). Sau se complică printr-un suprarealism pimpant, printr-o emfază a asociației eteroclite, printr-
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
navigau pe Mississippi, era scris în franceză cuvîntul dix... A relata povestea puternicului dolar înseamnă a povesti istoria SUA. Este ceea ce face, cu erudiție și umor, un englez, Jason Goodwin, în volumul Greenback, apărut la Ed. Hamish Hamilton. Luciditate și autoironie „Cu Manuel de Freitas, poezia portugheză revine la o grandoare pe care o pierduse de peste douăzeci de ani” - scrie cotidianul „Público” din Lisabona. Un compliment frumos pentru tînărul absolvent de Litere, care a publicat pînă la 30 de ani cinci
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
mai recent, Game Over, e considerat de revista „Expresso” o cronică amară și dezabuzată a prezentului, a „băltirii” dezolate în melancolie și pace, proprie portughezilor. Poemele lui Manuel de Freitas mărturisesc în același timp o luciditate feroce, punctată de o autoironie dezarmantă. Volumul, divizat în patru cicluri, a căror tonalitate muzicală variază, are pentru criticul Carlos Bessa importanța unui eveniment în poezia portugheză contemporană. Un virtuoz al provocării Copil teribil al literaturii olandeze, Arnon Grunberg (32 de ani) a debutat în
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
special pe cei doi actori importanți ai trupei, Adriana Trandafir și Ionel Mihăilescu, Mama și Tat’su. Antoaneta Zaharia, protagonista, Copila, iese în evidență printr-un soi de energie extraordinară, dar nici personajul ei nu are nuanțe, mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început și pînă la sfîrșit la fel, deși parcurge mai multe vîrste și întîmplări. Aerul brechtian abundă mai tare pe scenă decît cel fellinian din cartea Aglajei. Sora (Ada Milea)este tarată în spectacol, de exemplu, pentru
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
cu argumente, dacă m-a prins și m-a convins ce-am văzut sau nu. Libertatea este savuroasă atunci cînd există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte. Îți dă și detașare, îți dă și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
sfîrșitul, ea e o comunistă repudiată care-ncearcă să fugă din regimul dictaturii proletare; i s-a luat dreptul de semnătură și e subiect de critici partinice în editorialele revistelor culturale, dar nu se poate despărți de credințele tinereții. În lipsa autoironiei tăioase a lui Radu Cosașu, Sorana Gurian se ascunde în spatele observației jurnalistice și al bancurilor cu Ana Pauker. Totuși, cine e Sorana Gurian, "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" ( E. Lovinescu), convertită la catolicism de monseniorul Ghica, ilegalistă devenită după
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
ros de o surprinzătoare "meschinărie" existențială; celălalt e meseriașul stupid, pragmatic, jovial, dar mai generos decît am crede la prima vedere. Amîndoi, deși pe partituri diferite, compun, în fond, o singură voce, vocea Autorului, care e scenariul însuși Cu o autoironie dusă pînă în pînzele disperării, scenariul transformă în personaj principal tocmai the voice over, adică defectul major al unui scenariu ( conform "regulilor" de creație din manualele de scenaristică, inspirate, firește, nu din 8 și jumătate, ci din succesele de public
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
pe care i-am dăruit-o, în franceză, acum doisprezece ani. Doamna Moga și băieții de la Librăria Humanitas din Sibiu. Am aflat de la ei că, înaintea plecării în Germania, au reușit să-i procure varianta în limba română, de la editură. Autoironia. Ochii lui din Idiotul și din Cumnata lui Pantagruel. Asumarea neputințelor. Încăpățînarea, bună de multe ori, dar care poate să joace și împotrivă, așa cum recunoșteam amîndoi, cînd orbește simțurile. Godot-ul formidabil al lui Purcărete, scos fără nici o explicație din cărțile
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
ne atragă atenția asupra cîtorva lucruri tulburătoare. Proporțiile zdrobitoare în care în rolul intelectualului român caracteristic au fost distribuiți Ilie Moromete și Ion al Glanetașului invită desigur mai ales la un hohot de rîs și la o porție sănătoasă de autoironie, de meditație despre România profundă (în pragul intrării în Europa, tot țăranul, săracul..., talpa țării, veșnicia născută la sat etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului, calcule privind mijloacele de procurare rapidă a
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]