510 matches
-
față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu bricheta,/ desenez un elefant pe o frunză,/ miros mâinile iubitei mele,/ gust din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și pleacă, înfundându-și jobenul pe ochii mărturisind neputința Forme, în timp ce orbul râu Lethe se plimbă, încălțat în pantofi de mort, pe stradă Un râu etc. Chiar și când în codul poetic pentru care optează scriitura daniloviană trec ironia și autoironia bufă sau cinismul bine temperat, impresia de ansamblu este a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul, autoironia și sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1999; Cristian Livescu, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autor. 6.Interpretează afirmația: “Nu voi fi niciodată un don Juan!”. 7.Prezintă două trăsături ale romanului modern, pe baza fragmentului. 8. Ilustrează o modalitate de caracterizare prezentă în citat. 9. Exemplifică o calitate particulară a stilului, din lista: ironia, autoironia, retorismul, armonia, demnitatea. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ Testul nr. 70 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: TEXT A [...] într-o zi de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
fatalității supreme, lăsându ne să fim „victimele” generice ale fatalității repetate până la adormire prin numărare. Căci, evident, ne asumăm responsabilitatea de a continua cu „a treia”, „a patra” și așa mai departe până în veacul veacurilor! De fapt (punând în paranteze autoironia), soluția este naturală, ieșind cumva din convingerea hölderliană că „acolo unde crește pericolul, crește și ceea ce salvează”, marea înzestrare a omului cu destin care are acces la eternitate prin timpul distribuit la infinit indivizilor. Dreptul la eternitate, după ce Rațiunea iluministă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existența în alb și negru”. B. s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de critică și istorie literară, mai întâi în calitate de colaborator la volume colective (Dicționar de personaje literare, 1998, Romanian Poets of the ’80s and
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de norme constrîngătoare (Falstaff, Nastratin, Hans) sau înglobează o nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare (grecul, grecule) însă pentru mai tînărul Zarifopol, cel care ar fi dorit să fie numit Moș Virgulă era gratulat cu deferență nemțească prin
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu fân, 1988), cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
în pădurea de la Marly cel puțin odată pe săptămână. Vânătoarea de păsări, de două ori pe săptămână. Regele a notat pe hârtie un poem tragi-comic despre un cerb atât de epuizat în perioada rutului, încât cade victimă vânătorilor. Este o autoironie în versuri, pentru că Regele era un pasionat amorez: „Să faci dragoste este un lucru periculos/Un cerb fericit care și-a atins scopul/Și și-a petrecut noaptea într-o încleștare amoroasă /își imaginează că poate dormi a doua zi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acordului față de o idee bună, o vorbă bună, o faptă bună (Aslam, C.) • afecțiunea și grija față de partener; • înțelegerea, răbdarea și ascultarea; • exprimarea (neagresivă, diplomatică) deschisă, sinceră; • comuniunea și implicarea; • cooperarea și ascultarea empatică; • acceptarea și toleranța; • umorul, simțul umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația, consolarea și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Deopotrivă liric și lucid, colocvial și ceremonios, vizionar și livresc, D. este actor, regizor și spectator al propriei drame: „într-o viață umblam într-o alta scriam” (Oraș cu Maria). Relevant pentru această mistică ambiguă a poemului (fără să excludă autoironia, ludicul și, din nou, livrescul) este poemul Tânărul artist face mici precizări: „Am scris și poeme în care am fost fericit. Grecii perșii/ latinii au spus: glorie acestui bărbat glorie lui./ Mama mea a spus: glorie fiului meu glorie fiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
fapt, totul a început cu cîțiva ani mai devreme cînd, în Suite à l'hotel Crystal (2004), autorul se imaginase agent secret, spionînd prin diverse colțuri ale lumii, adăpostit în diferite camere de hotel, toate minuțios descrise. Cu detașarea și autoironia binecunoscute, își anticipase moartea, anunțînd-o pentru anul 2009, la Baku, într-o cameră din hotelul Apsheron (nume predestinat, apropiat fonetic de Acheron, marele fluviu grec al morților), în urma unei împușcături cu un pistol Makarov 9 mm! Și pentru ca deruta cititorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din librarii de la Gibert Joseph consideră că stilul "e destul de diferit de thriller-ele franceze sau americane, e mult mai așezat și mai ales amestecă genurile: analiză politică, economică, socială și adevărată anchetă de roman polițist." Și o formă aparte de autoironie "națională", aș adăuga, îndeosebi la islandezul Arnaldur Indridason (un fel de Amélie Nothomb arctic, care scoate cîte un roman pe an începînd cu 1997), dar și la suedezul Bjorn Larsson, care ia peste picior această nouă vogă occidentală, intitulîndu-și ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
francezi și un public numeros. Dar se vede treaba că e o falsă problemă, căci deîndată ce încep dezba terile, Garde se arată într-o cu totul altă lumină: spontan, profund, cu replică promptă și precisă, plin de umor și autoironie. Romanul său i-a exasperat pe etnologi, sociologi, antropologi etc., spune el, pentru că propune o imagine cu totul personală despre aborigenii din nord-vestul Australiei, departe de documentatele scrieri științifice referitoare la zona respectivă. Dar autorul se amuză de aceste controverse
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mode literare și a primit cu brațele deschise literaturile scandinave, ilustrînd îndeosebi subgenuri ca romanul polițist, "negru", sau thriller-ul de o factură specială, în care ritmul lent, sumbru, melancolic se combină cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o zicere latinească: Nu sunt niciodată mai ocupat decît atunci cînd nu am nimic de făcut." De altfel, nu se coboară pînă la a lucra decît pentru a evita corvoada socializărilor, meteahnă pe care și-o recunoaște, cu subtilă autoironie: " Cheful de lucru nu-mi vine decît atunci cînd am o întîlnire. Mă duc totuși, dar cu convingerea că am pierdut o ocazie unică de a mă depăși." (MA) Această supraviețuire a Paradisului care este lenevia elimină tentația înjositoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Dumas), aduce în scenă relația plină de sinuozități dintre doctorul Sabin Dorobanțu și Olga, iar autorul, căruia personajele par să-i dejoace planurile, se inserează în text, convocându-le pirandellian, în ultimul capitol. Acesta este un bun mijloc de autoironie și demitizare a vocii auctoriale, devenind un discurs focalizat pe ideea de a demonstra că și din ratarea unui subiect de roman poate ieși o carte. Romanul Revolta manechinelor (2001) nu se mai înscrie în linia umoristică a celorlalte, H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
al mediilor și al caracterelor (lumea teatrului, a filmului și a televiziunii), ca în Vărul șarpelui cu clopoței (1978), umorul cu conotații religioase și politice, ca în proza din Audiență în cer (1983) sau din Cercul virtuos (1986), umorul negru, autoironia, satira, grotescul dau naștere unei proze cu implicații uneori profunde. Schițele din Pastile contra prostiei înregistrează situații comice, aceeași idee fiind reluată în romanul Întrerupătorul (1991), unde un director de întreprindere recurge la pastilele doctorului Pap Esculap pentru a-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
consecință, temele cardinale sunt erosul și melancolia, iar modelele se află în erotica postumelor lui Lucian Blaga și în baladescul lui Radu Stanca, toate acestea plasând lirismul lui V. sub zodia unui romantism trecut prin filtrul reflexivității ori chiar al autoironiei. Sub aspect retoric, poemele cunosc două tipuri de construcție. Primul urmează clasica structură elegiacă, în care prezentul dezagregat e pus în oglinda unui trecut real sau doar prezumat: „Au dispărut leii de piatră/ încă un prieten a plecat în exil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
să nu facă din el un searbăd epigon. Versurile erotice, în care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
declanșarea unui comic de tip umoristic și respectiv, ironic. În același mod, dacă nu sunt respectate regulile de politețe, precum regula de simpatie ("menajați aproapele!") și cea de demnitate ("menajați-vă singuri!") se poate ajunge la satiră și respectiv la autoironie. Considerăm că un tablou sinoptic mai amplu și edificator în privința locului fiecărui aspect al comicului discutat până acum se poate întocmi prin combinarea mai multor criterii. Pornind de la sugestiile lui Jean-Marc Defays, putem include compartimente distincte ale comicului în funcție de "mijloace
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau a vecinătăților cu care poate interfera. De exemplu, în cadrul modului satiric se precizează poziția și disocierea față de comicul sarcastic, modul parodic presupune delimitarea parodiei de pastișă și antrenează convergențe cu burlescul și cu eroi-comicul, modul ironic implică zeflemeaua și autoironia ca subspecii, grotescul se bazează pe comicul caricaturii și marchează incidențe atât cu umorul negru cât și cu cel absurd 48. Se constată, așadar, că în ciuda considerabilelor eforturi, intenția de clasificare riguroasă și distribuire exactă, cu evitarea imixtiunilor între variante
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
A3: ironie pe seama unui al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația și turnura imperativă, atribuirea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]