38 matches
-
la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce se amplifică printr-un sadism extrem de extensibil. Căci n-am putea interpreta altminteri înverșunatele tablouri ce ni se oferă, adevărat sabat al decreației, decît ca o implicită autonegare, ca o sinucidere în efigie. Bunele sentimente contrariate, sfidate, sfîșiate pînă la demonizare, transpar doar prin contrastul lor cu impulsul sado-masochist de-a strivi fragilitățile obiective, de-a stîlci și schilodi entitățile fără apărare. Din neputința de-a și-o
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
nu le pot interzice să se comporte așa cum aș dori eu, în cultura lor faptul ca atare fiind probabil normal". Ceea ce înseamnă că se pot găsi puncte de conciliere între cele două așa-zise extreme: adaptarea ostentativă ce implică o autonegare etnică, și inadaptarea dureroasă, cu consecințe eliminatoare. America lasă fiecăruia spațiul trebuitor opțiunii nestînjenite și derulării destinului personal. Din păcate însă, diaspora românească din Statele Unite înfățișează și dificultăți interioare, deloc neglijabile. Securitatea s-a străduit să-i dezbine pentru a
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
ți intră-n urechi/ și deodată devii serios/ ai nevoie de un bastonaș/ cu minuta de păpușă/ să te scarpini cu ea sub perucă" (eu sînt șam nefericitul prinț al danemarcei). Astfel realul se neagă într-o grațioasa manieră, antrenînd autonegarea subiectului care se apără de sine cu ajutorul propriei sale fantasme. Aci imaginarul joacă rolul unui antilirism. Dar e cu putință așa ceva? Breton scria: "Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face să ne identificăm, în ciuda aparentei noastre
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
vers. Și, invers, întâlnim în culegerea de Poeme într-un vers a lui Ion Pillat unele veritabile capodopere restrânse, dar ele au nevoie de considerabilul rest al operei pentru a împlini un destin demn de luat în seamă. Pornit pe autonegare, încă tânărul Paraschivescu nu se cruță. Indirect, el distinge totuși între visul abatelui francez, poezia "pură", și propriul demers: "Poezia mea este un discurs elaborat cu grijă, cu meserie și, uneori, cu inteligență." De ce MRP nu-și amintește, cu această
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și glumește cu răceală". Dacă omul melancolic poate fi, în felul său, fericit, omul ironic e unul prin excelență frustrat, care-și apară idealitatea inițială cu mijloacele negarii și ale autonegării. Actul sau creator este unul als ob, mimînd existența în loc de-a o evocă în concretețea să caldă (Topîrceanu, patronul insuficient recunoscut al unor urmași de succes, precum Geo Dumitrescu ori Marin Sorescu, a fost un maestru al procedeului). Dar
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
un complex de vinovăție, ce mergea pînă la o nevroza șui generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism vizînd deopotrivă obiectul și subiectul discursului lor. Un alt tip de reacție constă în asumarea
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
frecvent decît a (se) bulgariza (și acesta înregistrat în DCR2): verb în care se reflectă o situație de criză economică petrecută acum doi-trei ani, dar mai ales obsesia națională a comparării (cînd cu aere de superioritate, cînd cu lamentații de autonegare) cu vecinii din sud: "dacă România nu va sfîrși, cumva, prin a se ăbulgarizaă" (RL 2083, 1997, 4); "nu există riscul să ne bulgarizăm, consideră Sorin Pantiș??...), cu toate că acest fenomen nu este în detrimentul economiei" (RL 2555, 1998, 8); "dacă Guvernul
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
esență a vieții care este a sa, ci o neagă de-a dreptul. Iată așadar o formă de viață care se întoarce împotriva vieții, refuzându-i orice valoare, contestând până și existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea vieții, acesta este evenimentul crucial care determină cultura modernă în calitate de cultură științifică. Or autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate în dezvoltarea vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așadar o formă de viață care se întoarce împotriva vieții, refuzându-i orice valoare, contestând până și existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea vieții, acesta este evenimentul crucial care determină cultura modernă în calitate de cultură științifică. Or autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate în dezvoltarea vieții absolute și își atribuiau în același timp o astfel de dezvoltare ca scop explicit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decisivă a "culturii moderne". Pentru faptul de a fi avut această consecință uriașă și de a fi determinat în istoria gândirii umane mișcarea prin care aceasta s-a întors împotriva trecutului său, repudiind tot ceea ce îi adusese acesta mai însemnat, autonegarea vieții se înfățișează într-adevăr drept evenimentul crucial încă necunoscut sub forma unui demers teoretic deliberat și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm minuțios
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încă necunoscut sub forma unui demers teoretic deliberat și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm minuțios mai departe. Să observăm în primul rând că autonegarea vieții nu se rezumă la o afirmație abstractă, la un oarecare principiu general de analiză, la o ipoteză de lucru susceptibilă a face lumină asupra unui grup de fenomene care își au de altfel specificitatea și teleologia lor proprii. Este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
propriei sale ființe. Or "cultura" modernă nu aspiră doar la a reduce orice formă de cunoaștere la cea a științei și, astfel, a oricărei culturi la o cultură științifică; ea extinde la scara lumii și a societăților în totalitatea lor autonegarea vieții în care se transformă proiectul său aberant. De aceea ea trebuie să lase să transpară în ea, în același timp cu această autonegare, patosul care o susține. În cele din urmă, autonegarea vieții se înfăptuiește în două moduri: pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culturi la o cultură științifică; ea extinde la scara lumii și a societăților în totalitatea lor autonegarea vieții în care se transformă proiectul său aberant. De aceea ea trebuie să lase să transpară în ea, în același timp cu această autonegare, patosul care o susține. În cele din urmă, autonegarea vieții se înfăptuiește în două moduri: pe planul teoretic, odată cu această afirmație că nu există altă cunoaștere în afara cunoașterii științifice; pe planul practic, pretutindeni unde se realizează, într-un fel sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumii și a societăților în totalitatea lor autonegarea vieții în care se transformă proiectul său aberant. De aceea ea trebuie să lase să transpară în ea, în același timp cu această autonegare, patosul care o susține. În cele din urmă, autonegarea vieții se înfăptuiește în două moduri: pe planul teoretic, odată cu această afirmație că nu există altă cunoaștere în afara cunoașterii științifice; pe planul practic, pretutindeni unde se realizează, într-un fel sau altul, negarea practică a vieții. Știința însăși este o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților de înlocuire ale economiei nu este decât un mijloc lăturalnic prin care această viață caută a-și atinge scopurile imediate și a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
frică, orice dorință, orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare că epoca pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare că epoca pe care o trăim marchează deopotrivă triumful științei și pe cel al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dorească să i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și odată cu ea se produce și inversarea. Căci, în fond, oprirea ca atare nu este niciodată posibilă. Așa cum a stabilit întreaga problematică, barbaria se ivește și se dezlănțuie nu ca simplă oprire a vieții și a dezvoltării sale, ci ca autonegare a acesteia. Înainte de a reveni pentru ultima oară asupra acestei circumstanței finale, să descriem oprirea, în măsura în care ea îmbracă acest aspect, să o descriem așa cum ne este permis să o observăm în lumea de astăzi pentru a vedea, tocmai, cum ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
menită a fi aruncată asemenea unui ziar, când ceea ce este demn de a fi acolo este ceea ce nu va mai avea mâine nici o altă semnificație și nu are astfel nici una în sine, este momentul în care fondul acestei lumi, autodistrugerea, autonegarea vieții, moartea, da, urcă la suprafață și ne lasă să-i recunoaștem chipul hidos. Faptul că televiziunea este o înșiruire de imagini, că această succesiune se desfășoară într-un ritm frenetic, că mașinăria funcționează tot timpul și pretutindeni, că trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ajunge la o cunoștință obiectivă a ființării naturale i-a determinat pe fondatorii modernității să excludă din această cunoștință toate proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea a cunoașterii și a științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce la devastarea planetei de către natura aservită tehnicii și, atunci când aceasta este aplicată cunoașterii omului însuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză: toate poemele, foarte scurte, uneori de două versuri, sunt scrise/ puse între paranteze, într-un soi de autonegare: „(ferestrele patrulează în cadență/ căruța de la miezul nopții trece prin sat/ se sting pe rând poeziile scrise/ la lumina reșoului/ colțul de pâine de pe noptieră/ seamănă cu un cap de rechin)” - marșul funebru, în prima secțiune. Tot aici, viața mea
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
ales în a doua jumătate a sec. al XX-lea). Pe de altă parte, configurările interne ale operei lui Petru Dumitriu, supuse unor tribulații senzuale nu o dată șocante și, de regulă, venind dinspre extreme, când nu de-a dreptul din autonegare, au constrâns comentariul critic să se plaseze mult dincolo de textul literar. Și, astfel, judecata morală, nu o dată excesivă, ceea ce nu înseamnă și fără obiect, a condus la alcătuirea unui tablou a cărui tonalitate de bază ne propune apăsat, chiar dacă nu
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]