34 matches
-
Rosier, la începutul secolului al XX-lea, deosebindu-se de discursul direct prin absența mărcilor tipografice și a verbului de raportare, caraterizează atît literatura, cît și media. Ca forme hibride, s-au identificat insulele textuale, la M. Perret sau modalizările autonime, la J. Authier-Revuz, cum ar fi folosirea în discursul indirect a unor fragmente între ghilimele, de care este prezentat ca responsabil vorbitorul al cărui discurs se raportează; discursul direct cu conjuncție (sau discursul direct legat), care păstrează sistemul deicticelor specific
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
despre ea însăși. Metalimbajul este posibil datorită reflexivității limbii, care se poate referi și la propriul sistem și presupune existența unor cuvinte metalingvistice (aparținînd unei metalimbi). Astfel, metalimbajul lingvisticii este destinat descrierii, ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii analizate. O metalimbă este, de exemplu, limbajul gramatical, care este folosit pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs nu pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs nu pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum propoziție, deși are valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și el o metalimbă, dar, de data aceasta, orice cuvînt al limbii poate primi statut metalingvistic atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii (cuvînt, glumă, spusă, vorbă, zicătoare etc., prin urmare, cuvintele metalingvistice prin natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu o mare probabilitate de a nu fi înțeles de mulți vorbitori ai limbii române. Se poate observa de aici că metalimbajul determină și o modificare a funcțiilor limbii obiect, un element al ei avut în vedere căpătînd trăsătura de autonim, de cuvînt luat în sine, fără a avea în vedere realitatea desemnată prin el. De obicei, cînd cuvîntul are această trăsătură în mod absolut, adică fără nici o orientare spre referent, primește și un alt statut în limbă. Eugen C o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]