13 matches
-
în care își propune să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru a implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se urmărește realizarea unei imagini despre sine. V. alteritate, ambreior, etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN AUTONIMIE. În lingvistica actuală, termenul autonimie este folosit de obicei cu referire la statutul cuvîntului pentru care se propune o definiție (într-un dicționar), situație în care definitul este considerat prin el însuși, fără relații cu alte cuvinte într-o structură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se urmărește realizarea unei imagini despre sine. V. alteritate, ambreior, etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN AUTONIMIE. În lingvistica actuală, termenul autonimie este folosit de obicei cu referire la statutul cuvîntului pentru care se propune o definiție (într-un dicționar), situație în care definitul este considerat prin el însuși, fără relații cu alte cuvinte într-o structură discursivă obișnuită. Ca atare, cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a ilustra funcționarrea cuvîntului cu semnificația definită etc. Astfel, intrarea într-un dicționar (cuvîntul-titlu) este în afara discursului și reprezintă nivelul metalingvistic, adică cel în care uzul codului este aplicat reflexiv, la un element al codului însuși. Într-o accepție extinsă, autonimia este situația creată prin explicarea sau prin precizarea în legătură cu o formă lingvistică (un fonem, un morfem, un lexem, o sintagmă), care are un comportament sintactic și semantic specific. De multe ori, mai ales în discursul dialogic, apar replici precum: "Am
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a gîndi), dar nu din perspectiva enunțului, ci al conținutului considerat în sine. Altădată, statutul autonimic poate apărea dintr-o reflecție a interlocutorului: "Ai spus săptămîna viitoare, dar cînd, luni sau vineri?". Din asemenea constatări, se poate deduce că, deși autonimia nu reflectă o structurare de tip discursiv propriu-zis, ea nu se poate sustrage a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, fie că se admite că există două întrebuințări
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i, fie că se admite că există două întrebuințări ale cuvîntului (una discursivă și alta autonimică), fie că se apreciază ca existînd două cuvinte (un cuvînt propriu-zis cu referință și numele unui cuvînt) așa cum sugerează una dintre interpretările logice ale autonimiei. V. cuvînt, definiție. DUBOIS 1973; REY-DEBOVE 1978; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO AUTONOMIE. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cuvîntul autonomie actualizează semnificația atribuită de A
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actuală, a apărut și s-a impus semnătura electronică, situație în care caracterul autograf nu mai este necesar pentru a valida un document, căci este semnătură orice scriere a numelui de către autor, indiferent de mijlocul acestei scrieri. V. discurs semnătură; autonimie, deictic. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SENS. Deși este unul dintre termenii cu folosire îndelungată și frecventă în lucrările de lingvistică, cuvîntul sens nu are o accepțiune pe deplin determinată și unanim recunoscută. În general, se admite că sensul ține de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri / 209 4. De la subversiune la ironie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
obiectivității, care face ca vocea discursului care citează să fie cît mai discretă. Nu este însă și cazul narațiunii literare, care are ca scop întîlnirea punctelor de vedere ale unui narator și ale personajelor. 14 MODALIZARE AUTONIMICĂ, GHILIMELE, ITALICE 1. Autonimie și modalizare autonimică Autonimia Am întîlnit deja ghilimelele în cazul discursului direct: plasînd ghilimelele de o parte și de alta a enunțului pe care îl citează, enunțiatorul indică faptul că el menționează enunțul (vezi cap. 12). Regăsim aceeași funcție a
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vocea discursului care citează să fie cît mai discretă. Nu este însă și cazul narațiunii literare, care are ca scop întîlnirea punctelor de vedere ale unui narator și ale personajelor. 14 MODALIZARE AUTONIMICĂ, GHILIMELE, ITALICE 1. Autonimie și modalizare autonimică Autonimia Am întîlnit deja ghilimelele în cazul discursului direct: plasînd ghilimelele de o parte și de alta a enunțului pe care îl citează, enunțiatorul indică faptul că el menționează enunțul (vezi cap. 12). Regăsim aceeași funcție a ghilimelelor atunci cînd menționăm
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vs cataforă 237, 239, 240 aranjare în pagină 98 articol hotărît (determinant) 221, 233, 234, 266 articol nehotărît (determinant) 54, 221, 231 asertor 206, 207 aserțiune 23, 28, 166, 208, asociativă (anaforă) 253 asumare 64, 165 autonimică (modalizare) 188, 191 autonimie 191 C cadru scenic 103 captare 205 caracter 118 care citează vs citat (discurs) 167 cataforă vs anaforă 230, 240, 243 cataforizant/cataforizat 242 categorie (nume de) 255-257, 260 cititor model 53 co-enunțiator 63 co-enunțiatori 63 comunicativă (competență) 45 contaminare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în conformitate cu dorințele noastre. Privind-o în ansamblu și, totodată, în specificitatea ei, putem spune că „doctrina psihanalitică” nu reprezintă decât un mod unilateral de analiză și interpretare a dinamicii psihicului uman, a fenomenelor psihice complexe. Ea subliniază în mod exagerat „autonimia” dinamicii persoanei, condiționarea în special din interior, prin motive osihice „pure”, a comportamentului uman (subestimând rolul determinărilor economice, social-politice și culturale), precum și rolul primordial al mecanismelor pur psihologice în dinamica personalității. Desigur, nu poate fi contestat faptul că instinctele, impulsurile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]