111 matches
-
contaminat, în optica lui Ceaușescu, de filosofia occidentală în plan extern. 6.1. De la leninismul post-revoluționar autonom la leninismul romantic: o metamorfoză sui-generis Așa cum am putut constata, leninismul post-revoluționar din perioada Gheorghiu-Dej a trecut printr-o metamorfoză care l-a autonomizat în raport cu centrul moscovit. Principiile sale staliniste sau post-revoluționar leniniste au rămas esențialmente nealterate. Așa cum scrie și Mary Ellen Fischer, "nu Gheorghiu- Dej a fost cel care s-a schimbat. S-au schimbat planurile sovietice pentru România" (1989, 64). Intensitatea revoluționară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Odată ce comunismul românesc a început să se distanțeze de Moscova, apelul la naționalism pentru obținerea fie și a unui surogat de legitimitate, a devenit indispensabil (vezi Shafir: 1985; Tismăneanu: 1984). Odată ce leninismul post-revoluționar pus în practică în RPR s-a autonomizat, a început să câștige, în plan atât extern cât și intern, un capital de imagine și capabilități crescute. În faza embrionară a existenței sale, leninismul romantic a preluat și extins acest proces de autonomizare, oferindu-i noi dimensiuni. Leninismul romantic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
protectivi includ prin definiție o rețea socială disponibilă și folosirea unor strategii de coping sănătoase (Howe, 2005). Rețelele sociale aveau un rol major în construirea rezilienței românilor în perioada comunistă. Era imposibil să rămâi singur, să pui distanță, să te autonomizezi față de ceilalți, căci izolarea te-ar fi împiedicat să-ți procuri cele necesare vieții curente. Viața gregară dezvoltată spontan ca reacție la toate restricționările cotidiene nu facilita doar „procurarea”lucrurilor necesare vieții curente, dar constituia și un cadru de comunicare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
jocul acesta este al gândirii, iar regulile sale sunt predominant formale. O cercetare directă a acestora nu este cu putință decât cu condiția de a scoate la iveală, printr-o reducție de tip "fenomenologic", ceea ce este originar pentru gândirea formală, autonomizată: judecata și timpul; acestea mai pot fi sesizate, tocmai pe o asemenea cale, ca unitate originară a gândirii formale și a propriului ei obiect: ea însăși; de aici și sensul ontologic al reducției care este pusă la cale în cercetarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirii logicii, prin Aristotel, are ca antecedente semnificative problema adecvării cuvintelor la lucruri și a cuvintelor legate la stările de lucruri și că a doua situație de adecvare reprezintă prima ipostază a adevărului-corespondență. În context logic, această ipostază se va autonomiza, instituind un aspect al judecății (cel alethic, ca relație între verb și timp) și susținând un ansamblu de norme "logice" vizând corectitudinea gândirii. Aceasta este o calitate a gândirii care respectă complet setul de norme "logice". În fond, norme descinse
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am dovedit în aplicația anterioară? Adevărul, de asemenea, este conferit, ca existențial, enunțului, dar, totodată, printr-o ipostază a sa cea "ontologică", socotită autentică el este autonomizat și rupt de enunț. Totuși, atâta vreme cât este ținut în structura existențială a enunțului, adevărul are sensuri judicative clare, de natură formală, în primul rând sensul de corespondență. Pe de altă parte, enunțul nu apare, în structura factică a Dasein-ului, ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lacrimile violenței la care a fost supusă cu toți ai ei. Cu cea mai bună înfățișare și cu o tipologie variat amicală, ingerința își instalează efectul oblic în respectiva casă, se simte chemată la o acțiune emolientă, dar curînd se autonomizează și începe să funcționeze în sine, introducîndu-și propria sa legitate, propria sa (bună)dispoziție, dilatîndu-se acaparator și conducînd încetul cu încetul protejații la pasivitate. Din împăciuitoare ea devine agresivă și cinică, făcîndu-și mendrele, și orice recurs la forurile superioare rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dinamice. Pentru ilustrarea necesității considerării și a acestei perspective în explicarea dinamicii interne a întreprinderii, să recurgem la câteva exemple. Departamentalizarea pare să fie o patologie endemică a organizațiilor. Ea constă în faptul că subsistemele (departamentele) organizațiilor tind să se autonomizeze într-atât, încât obiectivele lor sectoriale sunt puse mai presus decât obiectivele globale ale organizației. Pentru aceasta pot fi formulate două tipuri mari de explicații, în perspectiva considerării întreprinderii ca sistem sau ca suprasistem; ambele probabil corecte, completându-se reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
orice proiect alternativ, revoluționar. Apare astfel un nou tip de integrare. Nu oprimarea unei clase de către o alta, ci oprimarea colectivității în cvasitotalitatea ei către un mod de organizare pe care ea însăși l-a creat, dar care s-a autonomizat, dezvoltându-și în mod independent puternice mecanisme de conservare. Raționamentul lui Marcuse prezintă o serie de simplificări excesive. El sesizează însă o problemă reală, pe care sociologul practician o are adesea în față: opțiunea între statu-quo (modul de organizare existent
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
discurs și o piață liberă a ideilor. România de azi e departe de așa ceva. O free market of ideas, despre care vorbesc cărturarii, printre care și savantul Ernest Gellner (1925-1995), nu poate exista decât în societăți civile puternice, îndeajuns de autonomizate în raport cu puterea politică. Pentru societățile enumerate mai sus există această free market of ideas drept o formă socială de exprimare 170, dar și de business corporatist. Teoretic, oricine poate să publice orice, dar posibilitatea ca respectiva publicație (carte, eseu, articol
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că asemenea „profesii” se pot realiza fie prin cursuri de foarte scurtă durată, înlocuind profesia consolidată de asistent social, fie printr-o formare independentă, care ar dubla nefiresc costurile învățării. În fapt, toate aceste activități care în nomenclator sunt artificial autonomizate în raport cu profesia standard le regăsim în planul de formare al asistentului social pe baza unor module de specializare, incluse în ciclul licențial și în cel de masterat. La această confuzie resimțită în profesie și cu un impact negativ în angajarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]