338 matches
-
folosit - ba chiar mai des - și adverbul provenit din verb: "poa' vin cu o idee" (gameszone.ro); "poa' se cară" (colegi.ro); "poa' facem ceva" (misu.dc.ro); "poa' mă ginesc ăștia" (telenoiz). în ceea ce privește o eventuală evoluție spre fixare și autonomizare - asemenea celei care a produs adverbele parcă și cică - se pot face doar previziuni foarte prudente. Important nu este cît de des sînt scrise acum sudat grupurile de cuvinte - precum crecă, din exemplele de săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
șaisprezece poezii incluse în acel număr din Manuscriptum fuseseră publicate de asemenea ca inedite, în 1989 și 1990, în paginile diferitelor periodice culturale, unele în România literară. În fine, douăsprezece poezii erau, potrivit terminologiei propuse de Petru Creția, „reconstituiri și autonomizări“. Cele douăzeci și patru de poeme inedite reprezentau cel mai numeros corpus de astfel de texte publicat în ultima jumătate de secol. Din punct de vedere editorial, apariția acestora era cu siguranță un eveniment care nu putea trece nebăgat în seamă. Și
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
aceeași temă care uneori se alcătuiește ca unitate, alteori nu.“ În frînturile de versuri împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul unor poezii care, la Eminescu, n-au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări: materialul poetic e în întregime al lui Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă nu e însă nelimitată, subiectivitatea lui
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
poetic e în întregime al lui Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă nu e însă nelimitată, subiectivitatea lui e supusă unor reguli. Cele două concepte propuse se cuvin explicate aici măcar în linii generale. Prin autonomizare, Petru Creția înțelege acordarea de statut autonom unor texte pe care Perpessicius l-a socotit o simplă versiune anterioară a unor poezii date ca forme finale în ediția sa. E cazul, de pildă, al Odei către Napoleon, mult prea diferită
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
a autonomizat. Scriitorii, având conștiința de castă, au încercat să-și construiască propriul limbaj, care începe să se desprindă de limbajul prozaic și să se reflecte pe el însuși. Această modernizare a artei a dus, de fapt, la enclavizarea ei. Autonomizarea limbajului estetic duce la marginalizarea scriitorilor în societate. Ei nu se mai adresează publicului larg, încep să se citească între ei, iar oamenii simpli și de cultură medie nu îi mai înțeleg. Acest fapt a dus la valorizarea pozitivă în
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
pentru copiii străzii ce tranzitează adăpostul amintit. Acesta a fost deschis în toamna anului trecut, dar funcționează propriu-zis din această iarnă, găzduind până în prezent aproximativ 55 de copii proveniți de pe străzile Timișoarei. Serviciile de care beneficiază aceștia sunt: igienizare, alfabetizare, autonomizare, art-terapie, ludoterapie, socializare, consiliere, educație sexuală. MONICA DIANA PAVEL Asigurări sociale l Ghid practic pentru angajatori A văzut lumina tiparului volumul „Legislația de asigurări sociale - Ghid practic pentru angajatori“, redactat de Ștefana Aghergheloaei, secretar general al Casei Naționale de Pensii
Agenda2004-21-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282451_a_283780]
-
arta poate fi mai ușor supravegheată și dirijata: "Autoritățile comuniste sau cele fasciste și-au dat repede seama că mișcarea culturală începută în Europa o dată cu romantismul, accentuată o dată cu ăarta pentru artă și cu proclamarea autonomiei esteticului, reprezenta principalul adversar teoretic. Autonomizarea expresiei artistice înseamnă cantonarea deciziilor estetice în lumea unei elite; de aici virulenta atacurilor contra artei decadente sau ărupte de poporă. Și aceasta nu din cauza că masele populare ar fi fost astfel lipsite de binefacerile artei (în viziunea lui Stalin
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
Dirigent e rezultatul intrigilor lui Goga. În fond era o necesitate politică națională pentru unificarea reală a țării și pentru solidarizarea ei națională. O țară mare ca România postbelică nu putea îngădui două guverne, care ascundea, de fapt, tendința de autonomizare a Ardealului. Partidul Național al Românilor din Ardeal, în frunte cu Maniu și chiar Vaida-Voevod, nu se prea descurca în hățișul politic din Vechiul Regat. Or aici se hotărau, totuși, treburile politice ale României Mari. Sigur că partidele regățene nou
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
absolut spectaculoase prin construcție și, în cazul lui Jecza, și prin dimensiuni, tipărite în condiții impecabile la Ideea Print din Cluj, un fel de pseudonim al artistului clujean Timotei Nădășan, marchează atît un episod expozițional propriu-zis, cît și tendința unei autonomizări editoriale, a construcției unui obiect în sine, ușor inteligibil dincolo de orice eveniment dat. Astfel, catalogul lui Marcel Lupșe, deși a însoțit o remarcabilă expoziție care a inaugurat galeriile Liceului ,,Corneliu Baba" din Bistrița, este, în esență, un obiect perfect autonom
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
o presupune construcția unei societăți simple ("fără clase"), cu puține cîmpuri autonome. Numai că ancilaritatea asumată, "normală" într-un timp revolut, în contextul unui patrimoniu specific scăzut, poate produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
la rigoare, de-a face durerea omului la pierderea ființei dragi cu scenariile halucinante propuse de cercetători specializați în gesturi de înnobilare a atrocității: "Pentru bărbat și pentru femeie, pierderea mamei este o necesitate biologică și psihică, jalonul prim al autonomizării. Matricidul este o necesitate vitală a noastră, condiția sine qua non a individualizării, cu condiția ca ea să se petreacă într-o manieră optimală și să poată fi erotizată; fie că obiectul pierdut e regăsit ca obiect erotic (e cazul
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
faptul că e muritor îi anulează esențialitatea. Tot ce există în noi și nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit. Renașterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere creștin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul cel mai semnificativ, de fapt singurul care este om, este homo religiosus. Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfăcută la grad biopsihic, omul e etern trist. Autonomia
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
beneficiilor distributive, adică un joc de sumă nulă în care satele și indivizii concurau pentru cât mai multe beneficii și/sau pentru costuri cât mai mici în raport cu ceilalți. Acesta este contextul în care actorii politici principali care au acționat către autonomizarea satelor și creșterea puterii lor în raport cu confederația au fost elitele sătești (proprietarii, funcționarii permanentizați ai satelor, preoții), probabil motivate selectiv de percepția propriului avantaj în jocul subsecvent pentru acaparare privată a resurselor devălmașe. O posibilă obiecție este că nivelul confederal
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
de multe ori, și destinele studenților noștri. Una fac în școală. Alta, după aceea. Transformarea condiției de creator din salahor ori chiar bricoleur în compozitor este un proces lung și dificil, cu luări de poziție incendiare, uneori violente. Drumul spre autonomizare este unul extrem de accidentat, plin de serioase zguduiri, de ieșiri patetice în rampă. Care sunt șansele studenților tăi după absolvirea cursurilor universitare? - Ca peste tot, tinerii compozitori sunt fiii unor vremuri potrivnice artei. Vicisitudinile sociale, economice constituie o grilă deosebit de
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen posibilitatea unei veritabile autonomizări a filosofiei În sistemul celorlalte valori ale culturii spirituale este aproape exclusă dată fiind absolutizarea factorului credință”. În această interpretare, cum spune istoricul român al filosofiei, „se rămâne la o stare de imprecizie”. Paulsen arată că: „În genere filosofia ocupă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
familiei: gătitul, reparațiile, cumpărăturile. În cadrul celei de-a doua, fără să fie vorba obligatoriu de un schimb comercial, există transfer de bani explicit. Așa se întâmplă în cazul plății unei pensii alimentare cu ocazia separării unui cuplu sau cu ocazia autonomizării administrative a unui copil, de exemplu în cadrul finanțării întregi sau parțiale a studiilor sale; mai poate fi vorba de un cadou cu ocazia unui eveniment fericit sau nefericit. Ca ajutor, donația este deseori legată de situația financiară dificilă a beneficiarului
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre 23. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată în 1855, dar reprezentată abia în 1864, Albert Dulk
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acestui text? Cristian Bădiliță: Da, Septuaginta este ea însăși, în bună parte, o traducere, realizată într-un arc de timp mergând din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. E dificil, dacă nu chiar imposibil, să reconstituim etapele autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah în limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon însuși, făcute exclusiv după Septuaginta? Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta în Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva și a-și ameliora înțelegerea asupra lumii, economiștii s-au interesat însă și de alte abordări, realizate de către istorici, sociologi, filosofi ș.a. Istoricii mai întîi, precum Ernst Kantorowicz, au evidențiat lenta autonomizare a puterii Statului față cu cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților noastre a fost conceptualizată de filosofi. Thomas Hobbes de pildă, convins de cadrul pro-fund dezordonat al naturii, în care "omul este lup pentru om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
particulară inventează Statul, iar aceasta, după Max Weber, dezvoltă structuri birocratice și noi forme de putere. Acesta se detașează de formele tradiționale, naționalizîndu-se. Dar evoluția nu este liniară și riscul de derivă patologică a birocrației sau a puterii Statului există. Autonomizarea Statului arată limitele perspectivei econo-mice singulare. Se vede faptul că aceasta din urmă nu epuizează realul, care, pentru a fi înțeles, necesită să se țină seama de jocurile de putere. Deci, într-un spațiu dat, Statul ar avea capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este aici echilibrul, ca și în privința raporturilor de competențe și responsabilități dintre administrația centrală și cele loca-le. Decizia optimă sau optimizarea deciziei poate astfel asigura dezvoltarea echilibrată a întregului teritoriu. O garanție reală împotriva unei centralizări excesive o constituie autonomizarea deciziilor în privința posibilelor surse de venituri. Desigur, anumite funcții ale Statului nu pot fi îndeplinite decât la nivel național. Inclusiv în domeniul economic, politicile monetare și bugetare pot fi conduse doar la nivel național, putînd intra în contradicție uneori cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bază au crescut după 1989, cu unele excepții (Bulgaria, Cehia, Polonia), în Ungaria dublându-se chiar. În Occident s-a petrecut, în ultimele decenii, un proces invers, de reducere a numărului de unități, dublat de o tendință de federalizare, regionalizare, autonomizare. În țările estice, procesul pare firesc, după hiper-centralizarea comunistă; în Occident, desigur, reducerea a vizat o mai mare economisire și eficiență în furnizarea serviciilor publice. Acest criteriu a prevalat asupra celui politic, foarte multe structuri de acest tip fiind desființate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prin funcția lor practică, sînt materii brute, esențe constitutive ale lumii tangibile și, în esență, ele nu sînt disponibile pentru discursuri cochete și efecte ornamentale. Ele determină structuri, volume și tactilități, definesc spațiul și încorporează o sensibilitate frustă, însă refuză autonomizarea suprafețelor ca prezență în sine, bidimensională și opacă. Sub impactul noilor experiențe din spațiul artelor, mijlocite, în special, de tehnologiile noi, și în cadrul unei lecturi postmoderne a realului și, în particular, a expresiei în raport cu acesta, sculptorul și-a extins semnificativ
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]