332 matches
-
acestei ipoteze. Prin urmare, deși pare plauzibilă, nu poate fi considerată totuși o informație certă. Se conturează tot mai pregnant, în primii ani după 1965, orientarea leninist romantică a politicii internaționale a RSR va depăși după 1970 naționalismul hașurat în timpul autonomizării leninismului post-revoluționar. Dacă în timpul "Declarației de independență" din aprilie 1964 se făceau primii pași în direcția unui naționalism impus "de sus", la care societatea a reacționat relativ favorabil, răspunzându-i timid cu propriul naționalism "de jos", periculos însă pentru PMR
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în practică în RPR s-a autonomizat, a început să câștige, în plan atât extern cât și intern, un capital de imagine și capabilități crescute. În faza embrionară a existenței sale, leninismul romantic a preluat și extins acest proces de autonomizare, oferindu-i noi dimensiuni. Leninismul romantic nu a făcut decât să calculeze avantajele majore pe care le genera o imagine pozitivă a sa prin care erau mimate categorii valorice "burgheze" (anumite libertăți economice, social sau culturale, nu și politice), tocmai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se plasează între 55 și 65 de ani, provoacă o serie de mutații atât în planul subidentității parentale (prin autonomizarea și plecarea copiilor de acasă), cât și al subidentității profesionale (prin pensionare). După ce vor depăși sindromul „cuibului gol”, cei doi parteneri se pot regăsi într-o nouă și nesperată tandrețe și armonie, blândă și catifelată ca lumina dulce a toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
căci, în fond, așa cum remarca Hallman (apud Dacey și Travers, 2002, p. 395), „creativitatea este o distracție profundă”. Crepusculul maturității, care se plasează între 55 și 65 de ani, provoacă o serie de mutații atât în planul subidentității parentale (prin autonomizarea și plecarea copiilor de acasă), cât și al subidentității profesionale (prin pensionare). După ce vor depăși sindromul „cuibului gol”, cei doi parteneri se pot regăsi într-o nouă și nesperată tandrețe și armonie, blândă și catifelată ca lumina dulce a toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pregătit și susținut prin respectarea unor recomandări privind alăptatul în sine. Astfel, acest tip de alimentație nu trebuie să se extindă dincolo de vârsta de 9 luni (Stekel, 1995), căci generează fixația copilului pe propria sa mamă, perturbând procesul său de autonomizare treptată. Cât privește durata unui supt, intervalul indicat este de maximum 20 minute. Oricum, exigența cardinală în realizarea unei înțărcări netraumatizante este derularea progresivă, cu blândețe și răbdare, substituind la început doar un singur alăptat cu o masă bazată pe
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se dovedeau capabili să mobilizeze în favoarea lor, la nevoie, sprijinul altor persoane din jur. Erau curioși, deschiși spre experiențe noi. Aceste noi experiențe le lărgeau capacitățile de a înțelege și de a stăpâni situațiile și astfel le sporeau posibilitățile de autonomizare. Acești copii rezilienți și-au dezvoltat mai bine, comparativ cu ceilalți copii din lotul studiat, competențele de a rezolva problemele, precum și, în legătură cu competențele, o imagine de sine pozitivă, încrezătoare în forțele proprii. Ei s-au dovedit mai degrabă proactivi (preventivi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lor de fapt, iar principiul gândirii autonomizate își lărgește valabilitatea nu doar în sens strict "formal", ci constitutiv ca atare, peste tot ceea ce gândirea însăși încearcă să promoveze? Dar cât de legitimă este această lărgire de valabilitate, condiționată de fenomenul autonomizării gândirii, dacă o privim dintr-o perspectivă non-naturală ("fenomenologică")? Și dacă este legitimă formal așa cum am văzut din exemple poate fi la fel și în alt sens, adică "obiectual"? Exemplele de mai sus pot fi socotite confirmatoare, deși rostul lor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrarea de față. Termenii în care am prezentat până aici intențiile mele pot părea nespecifici unei sarcini de cercetare care se anunță a fi "tehnică" și focalizată către un obiect pe care îl vrea "donat" în întreaga sa obiectivitate: evenimentul autonomizării gândirii. Totuși, această sarcină nu pretinde, la început, decât actul strict formal al unei recunoașteri din partea gândirii înseși: ea nu poate fi nimic fără "obiectul ei", adică este ea însăși în mod originar în unitatea originară a propriului ei "obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tot asupra judicativului însă nu celui constitutiv, redus deja la timp, ci aceluia regulativ, a cărui situație logică și fenomenologică se va lămuri prin aplicarea primei reducții este, în esența sa, de tip hermeneutic, fiindcă recuperează originea istoric-naturală a evenimentului autonomizării gândirii, "lumea vieții" umane care a privilegiat, la un moment dat, "fenomenul" timp judicativ (gândirea autonomizată prin ea însăși), și care a fost, cumva, suspendată în chiar istoricitatea sa, prin aplicarea reducției judicative (concentrată către ceea ce am putea numi "lumea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de altă parte, date fiind cercetările din filosofia limbajului și cele din semantica logică, teoriile semnificației, ale referinței, ale adevărului etc. din ultimele decenii, este clar că o "sintactică" pură este imposibilă. În ciuda ideii despre imposibilitatea unei sintactici pure, fenomenul autonomizării expresiei nu poate fi nesocotit. Așa încât, este firesc să ne întrebăm ce se întâmplă cu "gândul", odată autonomizată expresia, acestea două luate, deocamdată, strict formal, în analogie cu conceptele de "formă" (pentru expresie) și "conținut (pentru gând). S-ar putea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai pregnant, cel mai autonom, în alte condiții, cetatea sau statul-națiune. În istoria umanității de până acum există mereu o anumită identificare a indivizilor cu colectivitatea (la diferitele ei niveluri), dar și o tensiune între cei doi termeni, tendințe de autonomizare a individului față de colectivitate, mai pronunțată sau mai atenuată în funcție de o mulțime de condiții. Pentru a completa modelul nostru, este necesar să considerăm societatea ca pe o ierarhie oscilatorie de sisteme. Indivizii, orientați de finalități proprii, generează, prin activitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale societății globale, unele dificultăți de integrare a ei în viața colectivității. Prin această vocație, sociologia este structural purtătoarea unui tip de organizare socială mai integrat, caracterizat printr-o armonizare mai organică a părților componente ale sistemului social, prin depășirea autonomizării lor, a concurenței dintre ele; este purtătoarea unei organizări sociale centrate pe om. Din acest motiv, sociologia acordă o mare importanță umanizării mijloacelor. Nu numai scopurile trebuie să fie umane, ci și mijloacele. Nu se poate realiza bunăstarea colectivității sacrificând
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
recent, pe paradoxul unui timp care suscită singura valoare recunoscută cea a noutății și o macină totodată. Putem avea astfel experiența foarte prețioasă a limitelor umanului ; avem posibilitatea de a verifica pe viu, pînă la capăt, contradicțiile la care conduce autonomizarea lui față de un principiu transcendent. Nu ne dă oare această experiență șansa de a regăsi prin negație, prin contrast, prin absență tema transcendenței, a celei veritabile? Nu ne dă ea șansa de a ne regîndi pe noi înșine în raport cu o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dacă o plasăm în contextul istoric în care s-a creat. În majoritatea cazurilor, debutul sociologiei a fost acompaniat de tendințe separatiste față de celelalte discipline socioumane. Astfel, în Franța, sociologia s-a afirmat printr-un efort susținut de delimitare și autonomizare față de demersul altor științe sociale particulare. Abia treptat, pe măsura recunoașterii instituționale a disciplinei, s-au accentuat tendințele de cooperare cu celelalte științe sociale. Am văzut mai sus că Școala de sociologie condusă de E. Durkheim a lucrat multidisciplinar, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Mircea Popa-Vereș. Pentru sociologul român, geopolitica va reprezenta în fapt o nouă „știință a realității” - nu în sens weberian, ci în cel dat de Freyer acestei sintagme - va concretiza noua tendință a științelor sociale ce ies din perioada formalizării și autonomizării liberale pentru a se pune, precum niște științe cameralistice renăscute, în slujba statului (Freyer, 2000; Golopenția 1999). Prin aceasta, Golopenția se îndepărtează de o parte a definițiilor „clasice” ale geopoliticii, care o leagă mai ales de geografia politică. Vorbind de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
minorităților, angajarea lor în jocul politic presupune însă o adâncire a autonomiei identitare în raport cu celelalte entități minoritare și în special în raport cu cea a grupului majoritar. De aceea multiculturalismul presupune afirmarea unor identități clar conturate. Pentru a evita căderea în separatism, autonomizarea unui grup cultural poate merge până acolo unde se menține conștiința apartenenței la un spațiu multicultural comun. Dincolo de aceasta se poate ajunge, la fenomenul perceperii culturii majoritare ca una dominatoare și incompatibilă cu participarea la construcția unui spatiu multicultural comun
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
participarea la construcția unui spatiu multicultural comun. Atunci când discutăm multiculturalitatea ca fapt de existență avem în vedere îndeosebi necesitatea afirmării unor identități clare, cu un profil propriu accentuat și capabile să intre în dialog cu alte identități. În felul acesta autonomizarea identitară nu are alt scop decât cel de a crea un spațiu al interdependențelor, al acțiunii interculturale. 2.20. Concluziile capitolului Prezentul demers a încercat să ofere câteva repere teoretice privind modul în care comunicarea interculturală poate avea loc ținând
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
să-și etaleze elementele de superioritate fizică: colții, coarnele, mișcările de atac etc. În felul acesta, lupta (pentru femele, pentru hrana deja obținută) nu a mai avut loc, deoarece unul dintre animale a fost intimidat și s-a retras; b) autonomizarea comportamentului: acesta nu mai este legat de o luptă efectivă, ci numai de etalarea (display) forței. În timp, aceste anticipări ale luptei au luat locul Înfruntărilor sângeroase. Exemplarele care au supraviețuit au fixat și transmis genetic aceste scheme de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a coeziunii interne, o fixare a identității comune În antiteză cu forțele adverse din afară; c) controlarea diviziunilor sociale: În formularea lui Mary Douglas, acuzațiile de vrăjitorie Îndeplinesc o funcție „obstetrică”, deoarece contribuie la nașterea unor noi grupuri sociale, la autonomizarea lor și, prin aceasta, la eliminarea unor conflicte care, neexprimate, ar fi putut conduce la destructurarea colectivității. În plan psihologic, vrăjitoria ar contribui la: a) controlarea spaimei: În fața incertitudinilor existenței, vrăjitoria ca sistem și acțiunile de folosire a serviciilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că la capătul celei din urmă epoci stă, de fapt, revenirea la o nouă epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează istoria unei devalorizări urmărind perioada sec. XVIII - XX, vorbește despre „expansiune, autonomizare, devalorizare”. Plecând de la aceste considerente, pe aceeași linie mi-am fixat cele trei verbe: a miza, a plusa și a pierde. Un prim capitol, în care am încercat să surprind câteva dintre ideile directoare ce au stat la baza definirii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
că în această perioadă creatorii de literatură plusează, mărind miza mai mult decât au făcut-o cei de până acum. Odată cu conturarea conștiinței literare din perioada clasicismului sunt deschise căile expansiunii. Încercarea de desprindere de spațiul culturii evidențiază dorința de autonomizare a literaturii. Este perioada estetizării. Dar, în același timp, se poate observa și heterogenia cauzată de relația literaturii cu celelalte domenii ale vieții, societății etc. Pare paradoxal că perioada cu cea mai „înfloritoare” literatură este pusă sub semnul verbului a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Se observă cu ușurință că definirea literaturii este heterogenă și polimorfă. Ea apare la intersecția unor planuri multiple și convergente: istorice, sociale, culturale, estetice, lingvistice, ideologice etc. A înțelege natura literaturii drept categorie existențială a avut ca rezultat o intransigentă autonomizare a obiectului de cercetat bazată pe postulatul identității de esență a tuturor obiectelor acceptate unanim ca literare. De exemplu, efortul de a fixa esența literaturii cu ajutorul categoriei de artă (O. Walzel, R. Wellek, W. Wimsatt și alții) a avut drept
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea, autonomizarea și heterogenia literaturii: „Ieșită din sfera sacralității dominante, literatura poate să se cultive și să se gândească, tot mai liber, pe sine și pentru sine, să se deschidă spre cât mai multe valori” În același timp, laicizarea introduce în literatură
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mod definitiv atât o nouă școală cât și o nouă modalitate literară. Tot acum se pun și bazele concepției poeziei mistice, de mare tradiție occidentală. Notele poeziei sacre vor deveni ale poeziei în genere. Putem vorbi de o încercare de autonomizare relativă prin însăși demarcația sacru/profan, pe de altă parte prin disocierea de expresia orală și de cea pictografică, autonomizarea implicită față de cântec. În ceea ce privește disputa pe marginea problemei finalității și specificității artelor, literatura rămâne prin definiție o artă liberală, definită
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mistice, de mare tradiție occidentală. Notele poeziei sacre vor deveni ale poeziei în genere. Putem vorbi de o încercare de autonomizare relativă prin însăși demarcația sacru/profan, pe de altă parte prin disocierea de expresia orală și de cea pictografică, autonomizarea implicită față de cântec. În ceea ce privește disputa pe marginea problemei finalității și specificității artelor, literatura rămâne prin definiție o artă liberală, definită în termenii săi clasici de ordinul lui dulci, nu ai lui utili, iar emoția care o definește este plăcerea, delectarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]