332 matches
-
structural colectivitatea regională ce va sta la baza viitoarelor domenii, țări, cnezate și voievodate. Simultan cu aceste importante prefaceri de ordin extensiv, au continuat fără întrerupere semnificative procese și de ordin intensiv, adică în interiorul microgrupurilor. Aici, prosperitatea economică induce relativă autonomizare prin apariția familiei ca principal agent de producție, stăpânirea în devălmășire fiind înlocuită cu stăpânirea terenurilor prin delnițe, respectiv succedarea ereditară a dreptului exclusiv de utilizare a unei parți din trupul obștii (ocini, urice). Aspectul, deși foarte important pentru că a
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
care fuseseră heteronome față de limba daneză, și exemple relativ recente, bunăoară instituirea limbii luxemburgheze ca limbă națională în 1984. Totodată, Trudgill constată un fenomen "ausbau" actual, care n-ar fi național, ci etnolingvistic, existent la minoritățile lingvistice. Cazurile tendințelor de autonomizare sunt relativ numeroase: "meänkieli" pe baza unui dialect finlandez din Suedia; "võro" în Estonia față de limba estonă standard; "ullans" față de limba scots din Irlanda de Nord; valona, picarda și "poitevin" față de franceza standard; cașuba față de poloneză; galiciana față de spaniolă; valenciana față de catalană
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
delimitare tranșantă între geografia politică - descrisă drept disciplina care studiază distribuția puterii statale în spațiile terestre - și geopolitică - adică știința despre formele de viață politică în spațiile naturale ale vieții, care se străduiește să explice dependența primelor de condiționările naturii. Autonomizarea geopoliticii ca disciplină aparte s-a produs în 1924, odată cu înființarea în cadrul Universității de Munchen, a Institutului de Geopolitică și publicarea regulată, între 1924-1945, a periodicului acestuia, "Zeitschrift für Geopolitik" (Jurnal de Geopolitică). După instaurarea regimului nazist, studiile de geopolitică
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
XX-lea, literatura a încetat să se mai perceapă sau să se vrea autonomă din punctul de vedere al limbii. Limba literaturii artistice actuale este foarte diversă, având trăsături din toate registrele limbii, ca și din limba literară din trecut. „Autonomizarea literaturii nu mai este considerată ca înțelegându-se de la sine”, astfel încât unii își pun întrebarea dacă mai există o limbă literară franceză.
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
nivelului scăzut de zahăr în sânge, temperaturii corpului, deshidratării și a hrănirii treptate. Tratamentul de rutină cu antibiotice este, de obicei, recomandat din cauza riscului ridicat de infecții. Măsurile pe termen lung includ: îmbunătățirea practicilor agriculturale, reducerea sărăciei, îmbunătățirea salubrizării și autonomizarea femeilor. În anul 2010 erau 925 de milioane de oameni subnutriți în lume, indicând o majorare de 80 de milioane din anul 1990. Se estimează că încă un miliard de oameni suferă de o deficiență de vitamine și minerale. În
Malnutriție () [Corola-website/Science/297667_a_298996]
-
formelor individualizării și asupra problemelor asociate cu acestea. Totodată, s-au făcut referiri la geneza și la modul de constituire a societății moderne, respectiv la „societalizarea” specifică modernității. În modernitate, societalizarea și individualizarea, respectiv integrarea (geneza societății) și separarea individualităților (autonomizarea) au apărut ca procese contradictorii. Primul proces, cel al societalizării, consta în construcția unei unități a societății ca întreg, pe când al doilea era scena de afirmare a unicității unei individualități. Regimurile de organizare socială, economică și politică s-au diferențiat
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sociale sau comunității, dar devine dependent de instituțiile pieței și de toate formele sociale pe care aceasta le generează prin politicile sociale, prin modă și consum, prin ciclurile de expansiune sau de recesiune ale pieței etc. Individualizarea nu duce la autonomizare personală, ci, dimpotrivă, la o dependență tot mai accentuată a biografiilor personale de deschiderile, oportunitățile și instituțiile sociale și la o succesiune standardizată a ciclurilor și situațiilor de viață. Dacă adăugăm și politicile promovate de media, de la presă la televiziune
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu atât mai diversificate. Ele fac apel la natură (e.g. orientarea sexuală) sau la transcendență (pentru o religie sau alta); identitățile invocă tradiția și istoria etnică, familială sau personală pentru a justifica unele caracteristici, acțiuni sau inițiative individuale în domeniul autonomizării lingvistice, al refacerii proprietății pierdute, al dobândirii de privilegii sociale sau al credinței religioase. Dintre toate, singura care va fi invocată tot mai puțin pentru asertarea unei identități este ocupația, mai ales atunci când avem în vedere dispariția și apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
oferă referințe și oportunități de acțiune; totuși, astfel de structuri au forță din ce în ce mai redusă de categorizare și închidere socială, ele sunt doar ideal-tipuri pe care individualitățile le fac și le desfac conform propriilor interese, opțiuni și acțiuni; b) gradul de autonomizare a indivizilor în raport cu structurile este proporțional cu densitatea acelor interacțiuni de negociere a semnificațiilor sau resurselor prin care se configurează noi instituții și traiectorii ale vieții personale; c) situațiile sociale ale interacțiunilor rezultă dintr-o configurare particulară a indivizilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sfârșitul secolului XX și cu atât mai mult în prezent, individualizarea se accentuează atât de mult, încât se produce acea revoluție identitară în care identitatea construită individual începe să se generalizeze. Eliberarea de structuri a individului este tot mai accentuată, autonomizarea și personalizarea devin tot mai proeminente, responsabilitatea individuală este tot mai intens solicitată, identitatea personală și rolurile sociale sunt tot mai puțin în corespondență. Pe scurt, fiecare își construiește subiectiv propria identitate. Sigur că aceasta este în continuare dependentă de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
arta poate fi mai ușor supravegheată și dirijata: "Autoritățile comuniste sau cele fasciste și-au dat repede seama că mișcarea culturală începută în Europa o dată cu romantismul, accentuată o dată cu ăarta pentru artă și cu proclamarea autonomiei esteticului, reprezenta principalul adversar teoretic. Autonomizarea expresiei artistice înseamnă cantonarea deciziilor estetice în lumea unei elite; de aici virulenta atacurilor contra artei decadente sau ărupte de poporă. Și aceasta nu din cauza că masele populare ar fi fost astfel lipsite de binefacerile artei (în viziunea lui Stalin
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
Caragiale". Debutul în "Luceafărul" (1964). În "Iadeș" (1967) poetul e ispitit în aceeași măsură de ermetism și suprarealism, de cultul banalității și de mitologia autohtonă, localizată, uneori în teritoriul natal. Construcțiile baroce trădeayă gustul pentru proteiyarea excursului poetic și pentru autonomizarea fiecărei imagini: din pastă lirica apar cu străluciri bruște detalii metaforice, asociații de mare forță expresiva, certificând deja o personalitate, care nu-și contrazice cu nimic predilecțiile prin "Vânătorile" (1969), unde identitatea de intitulare a poemelor nu înseamnă și o
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen posibilitatea unei veritabile autonomizări a filosofiei În sistemul celorlalte valori ale culturii spirituale este aproape exclusă dată fiind absolutizarea factorului credință”. În această interpretare, cum spune istoricul român al filosofiei, „se rămâne la o stare de imprecizie”. Paulsen arată că: „În genere filosofia ocupă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aspirații și interese comune. În literatura de specialitate sunt analizate și clarificate o serie de concepte sociopsihopedagogice considerate de referință în înțelegerea dinamicii și evoluției familiei: solidaritatea între generații, armonia intrafamilială, comunicarea între membrii familiei, negocierea în cadrul familiei, identificarea și autonomizarea persoanei, responsabilitatea coeziunii familiale, calitatea raporturilor și relațiilor parentale, formarea/educarea parentală etc. Principalele caracteristici ale familiei care influențează în mod fundamental dezvoltarea socială a copilului sunt: - legătura biologică de bază a persoanei care îi conferă identitate și îl susține
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
remarcă: continuarea preocupării pentru alfabetizarea tuturor adulților (în sens de achiziționare a cunoștințelor și competențelor de bază de care are nevoie orice om într-o lume în evoluție rapidă), în vederea participării la activități sociale, culturale, politice și economice; integrarea și autonomizarea femeilor, prin oferirea unor șanse egale și eliminarea prejudecăților și stereotipurilor care reduc accesul acestui grup la educație; promovarea unei culturi a păcii, fondată pe justiție și toleranță; educația pentru cetățenie și democrație, încurajând atitudinile de recunoaștere mutuală și spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
adjectivul se comportă substantival. Doar prin recategorizare (un pur, sublimul, săracii, un demisec), adjectivul poate determina direct ocurențe particulare. Adevărata transformare - arată și Guilbert (1975: 74) - nu este reprezentată de schimbarea de categorie gramaticală, din adjectiv în substantiv, ci de autonomizarea formei. Sunt aproape automat substantivizabile și nu pun probleme de decodare semantică adjectivele cu suport [+ Uman], fie ele calificative sau categoriale 8. Unitățile pot desemna însușiri pozitive (inteligenții, frumoșii, cochetele) sau negative (avarul, proștii, lașii, urâții), anumite aspecte fizice (pistruiatul
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
într-o măsură oarecum egală atât a manifestărilor antice, cât și a celor franceze drept clasicisme prin forța de coagulare a principiilor și prin valoarea operelor produse sub această egidă, iar restul reactualizărilor insuficient de bine conturate în sensul unei autonomizări depline, drept neoclasicisme. În acest fel, se realizează o sistematizare mai clară a realităților literare, care, deși mult prea instabile și variate în practică, necesită totuși o ordonare la nivel teoretic. Din acest punct de vedere, neoclasicismele implică ideea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de raportarea la exemple, după cum o demonstrează nume precum Daniel Defoe, Henry Fielding etc. De asemenea, nuanțări se impun și în ceea ce privește domeniul artelor poetice și a tratatelor de acest gen, care par să înflorească ducând, după cum am mai afirmat, la autonomizarea actului critic. Desigur, Pope, Gottsched, Luzán, Muratori nu sunt Boileau, dar așa cum o vor arăta subcapitolele următoare dedicate fiecăruia dintre acești autori, eforturile lor nu au fost inutile, chiar dacă nu au creat nicăieri un al doilea clasicism pe deplin închegat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o eliberare de personalitate." Poezia este văzută ca un fel de exorcizare, o fugă de emoție și de propria biografie. Este o manieră de a acredita, până la un punct, ideea purificării prin creației, a unui catharsis care are drept rezultat autonomizarea operei prin desprinderea totală a acesteia de cel care a creat-o, după cum sugera tot Eliot într-o manieră umorist-ironică în articolul Despre poeți și poezie: "Și apoi el (autorul, n.n.) poate să-i spună poemului: "Du-te! Găsește-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
eliberare a criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o libertate față de acesta, ceea ce are ca rezultat autonomizarea și subiectivizarea actului critic. Acesta devine o formă de confesiune, "o autobiografie sufletească a criticului"282 cum sugera Eugen Lovinescu, reflectându-se în ceea ce prețuiește sau respinge. Dintre reprezentanți se pot menționa Saint -Beuve, Jules Lemaître, Taine, iar în critica
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-se ca fiind departe de cele dorite. Un aspect pe care îl considerăm cu deosebire relevant este că regionalizarea este privită de către cei influenți politic la nivel local/regional ca o formă de a-și crește puterea, dar nu în vederea autonomizării, ci doar pentru a avea un cuvânt mai greu de spus la centru în alocarea resurselor bugetare. 5.3.1. Spațiu și conținut Procesul regionalizării este strâns legat de înțelegerea și delimitarea regiunii din punct de vedere conceptual, pentru a
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
un stoc de glume, de istorisiri, de cântece sau calambururi...), povestirea pornografică pune autorul în postura de creator suveran care îi împărtășește propria lume unui cititor complice, dar inaccesibil. De fapt, dacă-i dăm crezare lui Freud, procesul acesta de autonomizare a textului pe care îl implică pornografia a început o dată cu povestirile deocheate. În Cuvântul de spirit, el consideră, într-adevăr, că expresiile deocheate ar fi legate, originar, de păturile populare: femeia care trebuie speriată cu asemenea vorbe deocheate apare acolo
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în care este interzisă. 1. Regimul tradițional În materie de literatură pornografică, regimul tipărit este cel al cărții și al puternicei clandestinități. Două caracteristici care contrastează cu situația contemporană. Tiparul, s-a spus deja, a jucat un rol decisiv în autonomizarea pornografiei față de poveștile deocheate. Această autonomizare începuse deja o dată cu scriitura: scrisul a permis, într-adevăr, ca enunțul să fie judecat separat de orice interacțiune dintre interlocutori, a permis centrarea actului de comunicare pe relația enunț-cititor, condiție a unei aproprieri individuale
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
tradițional În materie de literatură pornografică, regimul tipărit este cel al cărții și al puternicei clandestinități. Două caracteristici care contrastează cu situația contemporană. Tiparul, s-a spus deja, a jucat un rol decisiv în autonomizarea pornografiei față de poveștile deocheate. Această autonomizare începuse deja o dată cu scriitura: scrisul a permis, într-adevăr, ca enunțul să fie judecat separat de orice interacțiune dintre interlocutori, a permis centrarea actului de comunicare pe relația enunț-cititor, condiție a unei aproprieri individuale a textului. Manuscrisul însă, chiar prin
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
opune. Fiecare din cele două organe esențiale executivul și legislativul este deținătorul a două facultăți, adică a celei de a statua în limitele atribuțiilor sale și de a se opune cu privire la atribuțiile celuilalt organ. Autoritatea suverană se exercita prin intermediul legii. Autonomizarea activității de guvernare în raport cu funcția suveranului aduce în același secol al XIII-lea, în prim plan, un pesonaj nou stările privilegiate, reunite în Adunări reprezentative. 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) Trecerea de la o regulă juridică la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]