332 matches
-
mai degrabă sub incidența istoriei sau a sociologiei literare decât a literaturii, funcția sa devenind prioritar mediatică. Autorul relevă, astfel, în acord cu Marc Angenot, prevalența laturii doxologice în discursul polemic. Apariția și evoluția presei periodice reprezintă momentul propice al autonomizării polemicii în primul rând ca discurs social plurivalent, rezultat al întâlnirii scriitorului (homo aesteticus) cu homo politicus în postura gazetarului lider de opinie autorizat, personaj atât de activ și controversat în arena vieții publice de pretutindeni. Lui i se datorează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a incorpora armăturile și schemele globale care îi înconjoară și le impregnează intimitatea conștientă și inconștientă. Cea mai dificilă este probabil menținerea pe linia de creastă ce constă în vizionarea logicilor care, chiar în sânul mișcărilor și al spațiilor de autonomizare, reprezintă reinjectări de dependență și de alienare: jocul intern nu se dezvăluie atunci decât într-un ansamblu de confruntări în care prezentul, trecutul și viitorul se amestecă precum niște fantome deopotrivă desfigurate și refigurate, dar în toate cazurile de rearticulat
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
context, și, dacă pertinența lor a alimentat interogații constante, ele au fost numai parțial reînnoite. Atunci când reconsideră istoria emergenței capitalismului, punctul de plecare al lui Karl Polanyi nu este tocmai original: marea transformare pe care o evidențiază mai întâi este autonomizarea economiei și inventarea instituțiilor consacrate activităților economice: întreprinderea și piața 1. Aportul esențial al lui Polanyi constă fără îndoială în faptul de a fi încercat să surprindă într-o lumină nouă implicațiile teoretice ale acestor concepții împărtășite, confruntându-le îndeosebi
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Orléan o desemnează ca marcând apariția unei "piețe autiste"38. Abordarea acestui fenomen prin prisma miturilor și practicilor pe care le generează, în dimensiunea lor inextricabilă de realitate și spectacol, se reclamă de la un punct de vedere al totalității. Spre deosebire de autonomizările uzuale ale sferelor de înscriere și de intervenție, putem încerca o depășire a opozițiilor rituale care marchează viziunile mondializării. Toate acestea trimit la matricea ideală a cifrei unu și la explozia ei și prelungesc, fără a le reînnoi, interpretările deja
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
acestea se hrănesc cu o heteronomie globalizată, implicând ideea că înțelegerea internă trece prin integrarea unei exteriorități pregnante, spectacularizate de la bun început. La un alt nivel, emergența unor noi tematici ale intimității universalizabile (prietenie, vis, credință, iubire etc.), parcelizarea și autonomizarea obiectelor de anchetă (SIDA, femeile, tinerii etc.), dezvăluind o relativă generalizare pe care tendințele din antropologie o îmbogățesc -, nu reușesc să acopere contradicțiile care determină în prezent situația de observație etnologică, sub forma unei tensiuni din ce în ce mai puternice între constrângerile fărâmițării
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
duce la identificarea acestora cu niște învelișuri goale desfășurându-se liber într-un univers vid sau, dimpotrivă, la ipoteza culturalistă că actorii sunt aserviți acestor sisteme de semnificații, și deci reduși la pasivitate. Se ajunge astfel la chestiunea esențială privind autonomizarea actorilor și a grupurilor sociale aruncate în "spații de comunicare"100 pluraliste, parțiale, intricate și încadrate de universuri mai vaste. Se schițează aici posibilitatea etnologiei, ca metodă de producere a cunoștințelor fondate pe singularitatea situațiilor, de a explicita sensul și
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a dovedit a fi o simplă „clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în sfera mijloacelor de expresie utilizate la acea vreme (scări pentatonice și hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa pentru plasarea titlurilor la finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
financiare sunt denumite „valeurs mobilieres”. Circulația titlurilor, care suplinește imobilitatea factorilor de producție (în speță a activelor reale fixe) se realizează pe o piață specifică, numită piața capitalurilor. Această piață a cunoscut un proces progresiv de dezvoltare, cu tendința de autonomizare a mișcării „capitalului de hârtie” în raport cu „capitalul real” și de diversificare deosebită a tipurilor de active și titluri financiare. Titlurile financiare au o anumită valoare (de aici și denumirea din limba germană „wertpapiere”, adică hârtii de valoare). Deținătorul unui titlu
BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
diferențiată a vieții sociale, nu se simțea nevoia de a conserva "operele de artă" și unde copiile aveau aceeași valoare ca originalul). Japonia, și în prezent, unde templele șintoiste sunt reconstruite periodic fără a pierde nimic din aură. Indicele de autonomizare a formelor plastice este eminamente variabil. Știe oricine că e imposibil să înțelegi producția estetică a unui grup uman fără s-o plasezi în mijlocul celorlalte aspecte din viața lui, tehnic, juridic, economic sau politic. Ceea ce noi numim "artă" poate foarte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
criteriul etnico-antropologic ales, respectiv în funcție de criteriile politico-geografice. 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale a) Abordări antropologice Printre problemele ridicate de spațiile de interferență se numără, cu siguranță, cele antropologice. În condițiile în care unele grupuri minoritare ridică pretenții de autonomizare sau chiar de a fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt oare ontologic esențiale aceste trăsături (ceea ce ar putea constitui un argument și pentru crearea, de exemplu, a unor state naționale) sau sunt ele non-esențiale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
exogeni). Statul nu mai este la fel de omniscient și omnipotent ca pe vremea trecerii la "societatea industrială"... Acum se străduie să fie un "stat social activ", în condițiile în care are de făcut față "globalizării producției și pieții", tendinței pronunțate de autonomizare a sferei financiare 79, schimbărilor mediului, creșterii individualismului și egoismului... Statele nu (re)acționează însă la fel. Poate și pentru că modelele nu mai sunt doar cele propuse de neoliberali, de comuniști, de americani sau de ruși. Însă nu vine "sfârșitul
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
formulează specific ordinul de către autoritate (apelul la a fi "treaz" din punct de vedere moral), precum și înțelesul atribuit ordinului dat modifică semnificativ comportamentul supunerii consimțite ("devin liber în a decide ce se cuvine și ce nu") și influențează gradul de autonomizare al subiectului, care redevine "uman". Această situație este specifică precumpănitor culturilor naționale (popoarelor) individualiste, în care îndemnul public la responsabilizare și autonomie personală este gratificat simbolic și experimentat social mult mai frecvent. 5.7. Stilul de conducere În grupul de la
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
60 (Leung, Bond, 2006) și VSM94 (Hofstede, 1980/2003). La capătul acestui demers exploratoriu, au rezultat o serie de profile identitare care înfățișează "cum sînt profesorii" din mediul educațional timișorean în registrul "axiomelor sociale" și al "patternurilor relaționale care vizează autonomizarea" subiecților. Rezultatele sînt descrise în tabelele 10 și 11, iar dimensiunile subliniate evidențiază prezența unor diferențe statistic semnificative între cele două loturi de subiecți (din mediul universitar, respectiv din mediul preuniversitar). Principalele tendințe ale cercetării exploratorii ar putea fi rezumate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
un destin comunitar, căci societățile românești care s-au succedat în cele două secole ale modernizării noastre au contribuit în chipuri și intensități diferite, cu exacerbarea tragică din intervalul comunist la "aruncarea" noastră, transgenerațională, într-o masă atomizată, incapabilă de autonomizare și de agregare a unor proiecte coerente și perseverente la nivel societal. 14.4. în loc de concluzie Prin urmare, la capătul acestei cărți, parcurgerea tematicii înfățișate pînă în prezent ne poate ajuta să discernem între diferitele dimensiuni ale personalității care au
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ruperii de centrul spiritual, al diferențierii tuturor sferelor de viață socială și culturală, încât toate domeniile culturii omenești devin autonome. Autonome apar știința, arta, Viața de stat, economia, întreaga viață socială și cultura întreagă. Acest proces de diferențiere și de autonomizare e ceea ce se numește secularizarea culturii omenești... Această lepădare de adâncul spiritual cu care erau legate împreună puterile omului și prin care se simțeau lăuntric întărite, nu e numai eliberarea puterilor omenești, dar și superficializarca vieții omenești, din adâncime la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în timp și spațiu, ci ca o realitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându-și destinul de dincolo de lume, care îi deschidea o perspectivă spirituală magnifică pentru însăși creațiile lui și pipernicit ca într-o carceră, în condițiile de timp și spațiu terestru. Autonomizarea tuturor formelor culturii moderne, adică descreștinarea lor, a dus la această fărâmițare a ei, la această urâțire a creațiilor care nu mai sunt luminate de un ideal superior, la această scădere de nivel și zbatere într-un gol imens și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că perpetuarea acestor controverse/dispute aprinse poate duce la promovarea unor interese îngust-subiectiviste în practica profesiei, la confuzii conștient întreținute în procesul de „formare” situat în afara instituțiilor de învățământ și, în timp, chiar la monopolul profesiei de către nespecialiști. De asemenea, autonomizarea/fragmentarea unor activități/specializări din asistență socială, în ocupații distincte sau chiar profesii de sine stătătoare, duce la o percepție greșită a profesiei în conștința comunității. Ea generează incoerență/ineficiență și haos în planul acțiunilor practice individuale și instituționale, duce
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
stârnea poate fi legată, cel puțin implicit, de acest aspect. Treptat, se remarcă "o tendință extensivă spre omnicompetență, caracteristică atribuită până atunci numai soțului ei"12. Această evoluție se accentuează progresiv: "Începând cu 1982 eroizarea Elenei Ceaușescu va marca etapa autonomizării imaginii sale în discursul encomiastic, devenind un erou al României Socialiste ca și soțul ei"13. Cu toate acestea, o diferență importantă rămâne între cei doi soți, căci responsabilitățile ei rămân limitate. "La sfârșitul anului 1980, Elena Ceaușescu controla prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cu reprezentant în guvern) conducerea executivă a Științei, tehnologiei și învățământului"14. Evoluția progresivă continuă mai departe până la sfârșitul neprevăzut al regimului. În 1987 pentru prima dată este desemnată ca eroină. "Discursul anilor 1988 și 1989 sunt marcați de singularizarea/autonomizarea imaginii Elenei Ceaușescu în câmpul politic [...]. Elena Ceaușescu devine un politician independent, fără a submina, însă, poziția autoritară și supremă a secretarului general al partidului"15. Căci în cele din urmă, Elena Ceaușescu avea exclusivitatea controlului unui singur domeniu, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
asupra trecutului. Cu mult mai necesară, crede Riggs, nu este o despărțire de modernism, ci, dimpotrivă, concentrarea atenției spre efectele paramoderniste, în măsură să submineze și să distrugă cuceririle benefice ale modernizării. Consecințele negative paramoderniste s-ar datora tendințelor de autonomizare, până la autarhie, a celor trei elemente constitutive ale modernității: industrializarea, democrația, națiunea.( Teză susținută și de Alain Touraine). Altfel spus, ratarea unității lor dialogice. Orice tentativă de neglijare a uneia dintre părțile triadei duce la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la efecte paramoderniste. Democrațiile au produs, prin recul, fie autoritarism și dictatură, ca în Germania lui Hitler, fie autoritarism slab, anarhie și birocrație. Autarhia industrializării a produs demențiala cursă a perfecționării tehnicii militare, poluarea nimicitoare a mediului înconjurător. Cât privește autonomizarea națiunii, aceasta a dus la veleitățile imperiale generatoare de războaie mondiale și locale. Suntem cu toții familiarizați scrie Riggs cu multe simptome ale sindromului paramodern, dar imobilitatea noastră în a vedea mecanismele care le acționează ne face să ne simțim încurcați
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
limbii, respectiv ideea că limba nu poate fi construită prin asamblajul unor elemente preexistente, ci că, dimpotrivă, trebuie să pornim de la întregul solidar pentru a obține prin analiză elementele pe care acesta le cuprinde. Rezultă din ideea de sistem o autonomizare a obiectului și metodelor care ridică lingvistica la statutul de adevărată știință. Și nu numai lingvistica - Saussure se referă fără să aprofundeze întotdeauna și la semiologie susținând cu fermitate arbitrariul semnului în general: "cînd semiologia va fi organizată, ea va
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
regulă; această regulă este cea care obligă la folosirea lor; nu valoarea lor intrinsecă." (24/1, p. 100). 25 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic Din această înțelegere a limbii ca sistem "unde totul se leagă", rezultă o autonomizare a obiectului și metodelor lingvisticii, care face din ea o adevărată disciplină științifică, aparținând domeniului general al semiologiei. Dar ideea saussureană de sistem al limbii depășește cu mult fondarea lingvisticii și semiologiei și are profunde implicații filosofice. Observând ponderat și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
animalelor (Deconchy și colab.) sau despre concepția embrionilor (Wagner) pot, în anumite privințe, să fie clasate în același domeniu. Diferite anchete desfășurate sub conducerea lui Pierre Vergès (Vergès, in Guimelli, 1994) abordează și ele difuzarea cunoștințelor științifice, descriind gradul de autonomizare a discursului economic sau legăturile lui de articulație cu alte forme, precum valorile sau politica. Să menționăm în special una dintre puținele cercetări, după cele ale lui Georg Simmel, despre reprezentarea banilor, aparținîndu-i lui Martin Gorin (numărul special din Communications
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]