10 matches
-
Caranfil remarca drept antologică scena reîntâlnirii protagoniștilor pe o culme înzăpezită. Personajul Manlache reface imaginea hristică a purtării crucii după moartea ibovnicei sale. Scena nașterii și morții în chinurile nașterii, cu camera fixându-se asupra imaginii Pantocratorului avea să fie autopastișată de Nicolaescu și în filmul "15", însă spre un efect artistic mult redus. Din acest film nu lipsesc nici elementele de propagandă, autoritățile interbelice fiind înfățișate preponderent drept răuvoitoare și incompentente (pregnanți fiind actorii Gheorghe Dinică și Mihai Mereuță), cu excepția
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
sa cea mai reprezentativă, Turnul Eiffel din Paris. Exact ca și în cazul celebrului Turn, admiratorii construcției au argumentat că valoarea clădirii se va stabili în timp. Mult mai recent, Gehry a fost criticat din nou pentru că s-ar fi autopastișat în folosirea mult prea frecvență a acoperirii clădirilor sale în folii de titan, întrucît multe din structurile sale construite în ultimul deceniu ar fi fost derivate din foarte cunoscută și aclamata clădire a Muzeului Guggenheim din Bilbao, Spania. Trebuie menționat
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
Război și pace”, eroul își capătă liniștea sufletească în urma aflării - tot prin intermediul unui mujic - a „sensului și adevărului” vieții, care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârșirii” morale. Conținutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârșită. Tolstoi nu se autopastișează, ci prezintă, în caracterizarea epocii și mai ales în caracterizarea eroilor, noi și noi trăsături de o nemaiîntalnită profunzime psihologică. Anna, Vronski, Karenin, Levin, Kitty, și numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepționale. Neobișnuita amploare a preocupărilor, năzuința
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
de "repetiții transcontextualizate", cum le numea Margaret Rose, metaficțiunile sunt posibile doar grație intertextualității și finei ironii la adresa hipotextului. Astfel, romanul parodic funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor și a finalurilor romanești are și ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Brumaru n-a avut de învățat decât de la sine însuși. Faptul l-a uimit iar uimirea i-a fost uriașă așa că primul caiet pe care l-a terminat și l-a pus pe foc. Regretul îl determină acum să se autopastișeze. Brumaru nu scrie decât poezia unei singure vârste, de multă dispărută, cea a inocenței. Universul poetului este lumea unui prunc care explorează camera, clătinându-se pe piciorușe. Constituite într-un leit-motiv, paharele pe care nu le poate atinge și care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
bun roman al scriitorului, Alegere de stareță (1932), cu o intrigă strânsă, dinamică, schimbări de situație surprinzătoare, personaje vii, excelent individualizate, rămâne scrierea în care originalitatea, savoarea formulei sale se manifestă pe deplin. În celelalte S., devenit chiar industrios, se autopastișează, de unde o anumită impresie de cădere în facil. Mai degrabă povestitor prin structură (realizând, ca atare, veritabile modele), decât romancier (îi lipsește darul invenției ample), el apelează, în multe din întreprinderile sale romanești, doar la juxtapunerea de nuclee epice pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
alți comentatori. De la primul volum, universul liric se constituie ca rezultat al unei transsubstanțieri și (prin aceasta) al unei transcenderi reiterate la nesfârșit, ca un ritual ce actualizează o stare originară. De aceea, impresia că poetul se repetă, că se autopastișează sau că alunecă în verbiaj nu e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii. Ca și „nemurirea” voiculesciană („o lucrare fără de sfârșit”), starea de beatitudine și de extaz, comuniunea mistică cu sacrul este un exercițiu spiritual reluat la infinit și care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
asupra unui poet e să vrea să scrie, dar să nu o poate face. Să constate că tot ceea ce pune pe hîrtie sunt niște banalități, niște fleacuri, niște zemuri. E mai rău decît să te repeți, pentru că și dacă te autopastișezi, nu o faci ad litteram, ci în trena a ceea ce ai scris.” Dar nici atunci nu-i bine, de aceea vine o vreme cînd armele trebuie atîrnate în cui, cu gîndul împăcat. Altfel, cea mai mare nenorocire e să vrei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
grundul unor complicități oneroase. Filmele istorice sunt și cele care s-au degradat primele, pentru că mesajul lor politic este traforat în clar, la suprafață și ornat cu bibiluri și motive naționale. Deloc surprinzător, după revoluție, regizorul a ajuns să se autopastișeze în superproducții gen Triunghiul morții (1992) sau în resuscitări ale francizei cu celebrul comisar Moldovan precum Supraviețuitorul (2008). Cu toate acestea, filmul noir românesc îi datorează imens lui Nicolaescu cu seria sa avându-l ca erou principal pe comisarul Miclovan
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
fi sigur că ești un autor foarte bun pentru el. Când viața v-a despărțit, când au survenit o neânțelegere sau un conflict între voi, deodată afli că nu mai ești așa bun, că scrii tot mai slab, că te autopastișezi... Unui scriitor de azi nu-i rămâne decât să creadă în propriul lui discernământ și să nu mai ia în serios nici laudele, nici "desființările", căci ele nu mai înseamnă nimic. Toamna pornesc deodată (sau ar trebui să pornească), precum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]