8 matches
-
consoartei sale... Acum nu mai sunt, nici ei, nici ceilalți. S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnată, a spus poetul. Și nici eu nu mă simt prea bine, simt tentația de a mă autopersifla în stilul lui Mark Twain. Asta ca să nu cad în uricioasa melancolie. Fiindcă, împlinind mai deunăzi 72 de ani, mi-a dat nepoată-mea, Simina, telefon și m-a întrebat: Ei, cum te simți la vârsta asta, bunicule? Mai bătrân
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1440575998.html [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
care cetățenii, începând cu propriul tată, le formulează față de neostoitul Kazantzakis. Anumite idei, anumite atitudini, deși par că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se răstește cu țâfnă Asinius Gallus. E în continuare cu ochii ațintiți pe băieți. Pe Hercules! Sea mănă leit între ei. Să fie adevărat că în înfățișarea noastră predomină elemente întâmplătoare observate în momentul concepției? Ce întrebare fără rost, se autopersiflează. Dar, în clipa următoare, o alta îl înjunghie drept în inimă. De ce Vipsania, în afară de Drusus al lui Tiberius, a dat naștere unor copii care nu seamănă nici cu el, nici cu ea? Și totuși, toți patru au un aer comun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei foste ne veste. Ce caraghios sună! Nu mai reușește să se stăpânească și-și lasă lacrimile să-i curgă nestingherite pe obraji. Și-n viața ta, Agrippa, și-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca acoperământ al capului a acelei revoluționare șepci proletare a secolului XX, astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă de pictor! În felul lui defectuos, cu silabe sacadate, Calaican voia să zică despre pleașca lui că e identică beretei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot repetam s-o lași mai moale cu anticipările, deducțiile și presimțirile tale? Uneori, adevărul nu este dincolo, ci dincoace de noi, și tocmai asta ne Împiedică să-l sesizăm. S-a oprit, simțind, nu știu de ce, nevoia să se autopersifleze: - Cred că am spus ceva foarte adânc, n-ai impresia? Că nici eu... Mie nu-mi ardea Însă deloc, dar absolut deloc, de glumițele ei: - Eva, spune-mi, te rog, nu ți-e deloc teamă să te prezinți la bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l determină plauzibil. Acestea fiind spuse, observăm că Posibilitatea unei insule este romanul houellebecquian cel mai autoironic În măsura În care această dimensiune putea fi decelabilă În celelalte scrieri. Ceea ce Înseamna că scriitorul a ajuns la o notorietate care-i permite să se autopersifleze. Naratorul Daniel 1 este deci un comic de succes la fel, desigur, ca și autorul, dar În registre diferite. Ambii sînt niște "observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]