39 matches
-
lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea în care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. Sînt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz în
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Cristina Nichituș, prof. dr. Valeriu Râpeanu, prof. dr. Mihaela Tonitza-Iordache, prof. dr. Ion Toboșaru, prof. dr. Cezar Tabarcea”. Iată-ne la sfîrșitul enumerării, în care am păstrat cu strictețe majusculele: „Director General”, „Teză de Doctorat”, „Înalta Comisie”... Mod subtil de autopersiflare, prin care Directorul General al Harababurii se sacrifică pe altarul rîsului public. Ca și prin catrenele lui Strujan. Ca și prin discursul de la 26 februarie, cînd i-a fost conferit, cu majuscule, titlul de Doctor. Nu trebuie să credem totuși
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
laică, însă cu o intensitate similară celor ce se pot recunoaște în spațiul ascezei monahale, vitalitatea alcătuiește acum sîmburele din care, sub amenințarea bolii, irumpe o necumințenie fățișă, "în ofensivă". Inconformismul latent (căci "biata cumințenie" era asumată cu o vădită autopersiflare) trece într-un inconformism manifest: "N-ar avea/ nici un rost să-mi cer/ ca pe vremuri, scuze/ pentru cutare surprinzătoare/ comparație" (Oră). Programatic, poetul nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
-o cântă cine vrea la drâmbă". Sonetele din această Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne "paragina" (cuvânt frecvent), cu lumea. Scrise în registre diferite (de la gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
boală mortală. Ascunzători, sicofanți, ziariști occidentali, kaghebiști înnebuniți. Toată omenirea a plâns în hohote pe cartea lui. Memorabila expulzare din țară. Mâna întinsă de Nabokov cu prietenie. Ce inventar de Superman! Unde a greșit? Când? I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip James Bond. I-a lipsit zâmbetul lui James Bond sau măcar al lui Gagarin. I-au lipsit năucitoarea blondă și smockingul. I-a lipsit pistolul frumos de mare calibru. I-au lipsit "poantele" și specificul local. Au lipsit
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
distribuții, personajele sunt tratate regizoral într-o accepțiune ludică. În prima ludicul a fost ceva mai apăsat de natură reflexivă. Flonda i-a contrapus o gravitate inteligent cenzurată, o bunătate protectoare, o aură cristică, uneori poate și de o ușoară autopersiflare, voind să ascundă, dar nu de tot, resemnarea și deșertăciunea împăcării cu o soartă nedreaptă. Vladimir a fost, după cât îmi amintesc, o apariție cu trăiri și mișcări de ceremonial, iluminată de o vibrație pioasă, la fel ca aceea din timpul
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
mintea (acumulînd cunoștințe); de aceea nu e de mirare că o găsim în articole de presă și în comentarii destul de serioase: "Întâi trebuie să-și mobileze mansarda și apoi trebuie să se apuce de jurnalism" (Săptămâna financiară, 30.07.2007); "autopersiflarea e semn de "mansardă mobilată" (radiodada.ro). Expresia a avea păsărele la mansardă (înregistrată de 123urban.ro) e destul de răspîndită, poate și datorită caracterului său blînd-eufemistic: "bineînțeles că nu e vorba de cei cu păsărele la mansardă" (Gazeta de Nord-Vest
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
am descoperit recent, spune că logic, Soljenițîn și James Bond ar fi trebuit să fie aliați. Și autorul rus a avut un destin spectaculos, a fost Învingător În cele mai incredibile și perverse lupte. Dar... „I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu un tremur În glas pe care Petru nu Îl sesizase niciodată până atunci. Dacă vrei, facem o comparație... O comparație? Cu ce? Cu mine, zise ea și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bază ale poeziei optzeciste lispsesc din bucătăria lui Mircea Petean. Pe blatul numit poem se pun citate și aluzii culturale, observații cotidiene, reflecții despre viață și despre poemul care tocmai se pregătește, se presară din abundență spirit ludic, ironie și autopersiflare și totul se bagă la cuptor. De preferință se servește cald. Este un preparat după o rețetă tradițională, dar care, asemeni tuturor valorilor sigure, venite dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat în această epocă a transformărilor bezmetice
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
Petean pe sine? Cum își reflectă figura în textul emis? Chipul d-sale apare sub pavăza unei poze neoromantice, cu procente egale între asumarea vechimii organice și a unei fantezii contemporane pentru care notația "plată" e o manieră a libertății. Autopersiflarea elegiacă ni-l prezintă în postura unui iluzionist confruntat cu "proza" satului actual, străbătut în același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
aduc aminte pentru că era un om atât de caraghios. Îl cheamă... Walker sau Foster sau ceva de genul ăsta. [...] Așteaptă. O, da îmi aduc aminte - Faulkner, așa e. Faulkner? se gândi la rândul ei nepoata. N-am auzit de el." Autopersiflarea ne încurajează să privim cu mai multă detașare și la celălalt personaj despre care știm că e un "desen după natură", Dawson Fairchild. Chiar dacă în cazul său există o probă materială irefutabilă (povestirile trăznite ce-l au drept erou pe
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
într-adevăr, enciclopedismul, dar Quaternion-ul iese de multe ori - în favoarea poeziei - din tiparul informației versificate. Elogiile solemne revărsate asupra modernilor săi preferați - lui Du Bartas i se adaugă Sidney - sunt înviorate de pete de culoare, imagini servind o strategie a autopersiflării, caracteristică acestor poeme, scrise în aceeași perioadă cu Quaternion. Ca să-și recunoască „nevolnicia”, poeta nu recurge la o simplă comparație, ci o dezvoltă într-o povestioară, ca atunci, de pildă, când își reduce muza la statura unui băiețel care, uluit
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
ai dreptate; am făcut o greșeală pe care trebuie să o repar. Mergi și culege și aceasta: „Moftul român”, 1893. 4 apr. - POLITICĂ - I.L. Caragiale În prologul său din Don Quijote de la Mancha, cu o zeflemea (i-aș zice mai degrabă autopersiflare), cu care Cervantes își deplângea lipsa de talent, mascându-și îngâmfarea de geniu, spunea: „ ... mă bate gândul să-l las pe senior Don Quijote îngropat în arhivele lui din La Mancha până când cerul va fi să trimită pe cel care să
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
o voce subțirică: -Ei, zău așa! Mă uimiți! Luai seama precipitat în jurul meu, dar nu era nimeni. Ședeam în continuare singur pe bancă. Îmi revenii, gândind cum ajunge omul să împletească, de la o vârstă, părerea cu... Dar nu-mi terminai autopersiflarea când, din cealaltă parte a băncii, o voce baritonală, tare plăcută, dădu replica: -Da! Precum v-am zis. După decenii petrecuți la o catedră de muzică, m-am trezit cu o pensie subțire-subțire de tot, ca mai toți profesorii. Și
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
machiaverlâcuri) și răsturnări valorice, venite din partea contemporanilor săi, marcați de o voluptate a negării, generate la rândul ei de îndoiala care invalidează totul. Însăși Caragiale, la unison cu contemporanii săi, un Caragiale burlesc, temperamental, cameleonic, cu o ironie împinsă până la autopersiflare, își va menține până la capăt tonul, insidios, revendicativ, de vendetă, devansându-și prin poziția sa superfluă până și propriile sale personaje. Victimă a credulității entuziasmului, așa cum în repetate rânduri s-a mai spus, Caragiale scrie cu o deferență și cu
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
vreme și pentru încă o vreme și pentru toate vremurile care au fost, care sunt și care vor veni, dacă Timpul va mai avea puțintică răbdare cu oamenii... O ironie de cea mai bună calitate, un umor fin și permanenta autopersiflare par să fie coordonatele narative ale lui Sorin Preda. Dar și adânca pătrundere în cosmosul moromețian pentru a descoperi noi valențe ale personajelor intrate deja în istorie. Ori în legende. Oricum în folclorul care mai circulă nestingherit pe ulițele Siliștei-Gumești
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
îl lăsase, cu și mai mare intensitate narativă. Lectura e atractivă, indiferent de subiect. Episodul cu activistul mahmur care cere zeamă de varză celor doi copii, să se dreagă după o beție strașnică, este antologic. Nota de autoironie și permanentă autopersiflare a lui Ionel, face din personaj unul foarte simpatic și prin limbajuul frust, cotidian, nefiltrat, care se apropie de sufletul omului. La Ioan Gh. Tofan narațiunea se face temeinic, cu pauze lungi de gândire și descripție, cu un joc subtil
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
și Marlowe, superman flegmatic și Don Juan pe cât de păgubos, pe atât de invincibil. Cu certe calități scenaristice (Atac în bibliotecă, 1983, a și fost ecranizat după 1990), proza polițistă a lui A. are toate ingredientele „meseriei”, inclusiv doza de autopersiflare prin care faptele cele mai dure devin un plăcut decor compensator pentru bovarismele lectorului român. Pitoresc, jocul ironiei cu autoironia dublează eficient natura ludică (și uneori chiar parodică) a intrigii polițiste. Contextele occidentale în care se plasează de regulă acțiunea
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua mă simt cel mai bine
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
mișca într-o repezită și furtunoasă sonată. G. CĂLINESCU Nota definitorie a operei lui Topârceanu este un aliaj de umor și sentimentalitate. Mai precis spus, poetul e un sentimental care își ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o spune, „în glume lacrimile clare”. DUMITRU MICU SCRIERI: Balade vesele, București, 1916; Parodii originale, București, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, București, 1918; În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, București, 1920
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
orbește. Proza umoristică publicată la început este și singura parte relativ reușită a scrisului lui P. Culegerile Fleacuri, Râs și plâns (1906), Povești hazlii (1908) aduceau un gen deosebit de umor, naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri dure, arestări. Din această răsturnare a perspectivei, la care se adaugă și hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios, utilizând fie
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]