15 matches
-
purtătoare a vieții; vara cea caldă îmbracată doar în albastru marin, toamna care începe să acopere corpul, etalandu-și plină de mândrie mărul mușcat și ascuns în mână; iarna, alba și îmbătrânită, rece și ingenuă, cu figura pictorului care se autoportretizează la picioarele ei. Natura se schimbă, dar nu își pierde din frumusețe sub pensulele lui Baruch Elron. Alături de ea, demoniacul pictor care le portretizează și ceasurile în mersul lor cu neputință de întrerupt, cu excepția verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/In_ascunzisul_lui_baruch_elron.html [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
scorburi de întuneric”, târâș de „umbre călătoare”. Când ochiul neliniștit vede „dincolo” infamia fără măsură și se întoarce în cearcănul cât o umbrelă, inspirația petrece peste orgoliul rece și capriciul rigid. 5. Lelia Mossora nu este un temperament vulcanic. Se autoportretizează (cu un dram de ironie) fără complexul limbajelor ce dezmiardă și ceartă, „la capăt de dorință”, pe iconițe metaforice, misterul prins în „năvod de dor uscat.” O binevenită terapeutică (temperată). Această voce torturată de teama de a nu fi luată
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Horia_zilieru_lelia_mossora_sau_horia_zilieru_1335456896.html [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
-le, simți cum în cuprinsul lor istoria artei pulsează aidoma unui organism viu. Privirea ce străbate suprafețele pictate, caroiate, recunoaște - ca pe niște bune cunoștințe ori vechi prieteni - pe Luther, cel pictat de Cranach, ori pe Rafael, care s-a autoportretizat, ori pe-un personaj fără identitate bine determinată, dar despre care se știe că e datorat penelului lui Rembrandt. Aceeași tensiune pulsatilă - de-o inefabilă natură spirituală - te întâmpină și-n pânzele cele mai recente, ce învie o anume lume
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
Bănulescu, Marin Preda, Octavian Paler, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Nichita Stănescu, Gabriel Dimisianu, George Arion). Observator atent al lumii înconjurătoare, el caută să desprindă semnificația mai adâncă a evenimentelor prezentate, de multe ori revelatorii pentru specificul național, și totodată se autoportretizează indirect ca ins bonom și simpatic, capricios și naiv, impulsiv și indolent. În volumul Ceva care seamănă cu literatura (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din București) criticul regrupează paginile publicate timp de doi ani la „Ziarul de duminică”, în cadrul unei insolite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
și e atent la valorile plastice și muzicale, cizelând câteodată adevărate secvențe de poezie „pură” (Trif nebun). Împreună, „documentele” și „comentariile” deschid o fereastră spre o psihe perfect individualizată, ce trăiește cu maximă intensitate tragismul condiției umane. Eul liric se autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură mărturisește chipul adevărat al autorului ei, dincolo de aparențele textului. Toate personajele literaturii sunt "fețe", "chipuri", "măști" ale aceleași persoane scriitorul. El se autoportretizează în toate aceste texte, revelând cititorului esența ființei sale, asemeni demiurgului. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: tema Fețele omului Resurse didactice: oglinzi mici, poze cu elevii în diferite etape de evoluție (de la bebeluș la adolescent), fișe de lucru, hârtie colorată, coperta
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
prezintă textele elaborate. * Se dezvăluie faptul că câte două portrete aparțin aceluiași om, exprimând autoportretul său, în perioade diferite. * Discuția frontală, dirijată de profesor, va asigura momentul de reflecție al exercițiului; ea va focaliza spre următoarele aspecte: * Același om se autoportretizează diferit, în momente diferite ale existenței sale. Cum explicați acest lucru? * De ce credeți că ați conferit biografii diferite \ asemănătoare aceluiași om? Explicați! * Care din cele două imagini credeți că reprezintă " adevăratul" Rembrand, respectiv, "adevăratul" Van Gogh? Argumentați-vă răspunsul. * Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de altfel în prima pagină, dar și la Pavilionul canceroșilor, romanul lui Aleksandr Soljenițân. Admis într-un spațiu privilegiat, protagonistul, scriitorul Petre Curta, ftizic, ascultă destăinuirile unor pacienți proveniți din structurile determinante ale societății socialiste. Confesându-i-se, inșii se autoportretizează implicit și astfel, prin coroborarea faptelor rememorate cu diversele lor comportamente în sanatoriu, se creează portrete morale și la nivel tipologic. Comunist din adolescență, trimis de regimul antonescian pe front în prima linie, de unde trece la sovietici în două rânduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
și adnotărilor blakeene, cât și memoriilor contemporanilor artistului, fiindcă toate documentele păstrate relevă același lucru: Blake experimentează stări vizionare, pe care apoi le traduce în opere de artă, prin medierea comună a inspirației și a imaginației. Mai mult, artistul se autoportretizează drept un vizionar; prin urmare, pentru a-i înțelege demersul, trebuie investigat nu numai profilul operelor sale, ci și dimensiunea experiențială care preceda procesul de creație artistică, oricât de circumspect ar fi criticul în privința acestor premise. 3.1. Prolegomena. Mediul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Este un alt fel de cântec de trecut Akheronul, râul tristeții care îi purta, în vechea Grecie, pe cei vii către lumea morților. Este istoria unui mare disident care a învins pentru că a izbutit să fie mereu același, așa cum se autoportretiza într- o epistolă adresată în 14 martie 1983 unui lider comunist: un „om profund și ... eminamente liber” (p. 288).
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
personală, de trecere de la un sine naiv, absorbit în contextul care l-a creat, la un sine emancipat, chiar rebel uneori, capabil să decidă singur care sînt alianțele și loialitățile care îl vor defini ca făptură umană. Dacă Simic se autoportretizează ca un fel de trubadur fără griji, un rătăcitor fericit să pună capul pe pernă oriunde i s-ar oferi un culcuș, Said și Hoffman sînt profund preocupați de afirmarea unei identități personale care e obligată prin forța împrejurărilor să
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
ce nu se relevă neapărat ca "mărturisiri", confesii literare, cartea lui Theodor Vârgolici rămâne realmente interesantă prin comunicarea de texte inedite, ce întregesc și nuanțează imaginea lui Galaction, Perpessicius, Ovidiu Papadima și a autorului însuși, care direct și indirect se autoportretizează.
Documente literare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6719_a_8044]
-
la Gaillarde sau la Malemort. Lu- mea aceasta, pe care europenii o cunosc mai puțin decât s-ar părea - și ar fi de dorit - spre a-i pătrunde tainele care îi compun admirabilul și originalul portret, încearcă singură să se autoportretizeze, fo- losind și tușele mai puțin observabile, dar și sub-tilele nuanțe ce dau unicitate ansamblului. În primul rând, tradițiile, cultura și talentul. La vreme de seară, o seară de sfârșit de primăvară corrèziană, m-am dus la Târgul de artizanat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par personaje dintr-un basorelief aflat pe o friză, peste care își poartă privirea poeta, contemplând varietatea alcătuirilor firii. Trecătoare pe această stradă nepăsătoare, totuși, poeta se autoportretizează (sunt mică / sânge puțin, carne puțină / dar cât univers...), exprimând, măcar uneori, indirect, și o ambiție, corelată cu o nestăvilită dorință de a-și asuma condiția lumii întregi, compusă din universuri concentrice (de exemplu, sanatoriul, închizând în el o lume
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scriitori sunt conștienți că nu vor fi capabili să treacă dincolo de barajul iluziei și al unei previzibile subiectivități. Însă - o știm din numeroasele analize psihologice ale jurnalului intim - pactul sincerității nu constituie un impediment pentru scriitorul care Încearcă să se autoportretizeze. Mai mult, autoportretul este Întotdeauna un amestec de voință auto-descriptivă și expresivitate involuntară. Ceea ce autorul spune În mod voit și conștient e la fel de relevant - dacă nu chiar mai relevant! - ca și ceea ce ascunde sau falsifică. Capcane mentale Oricum ar sta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]