16 matches
-
natură, ea compune Poemul liliacului, Simfonia plopilor, un imn pentru o Sălbatică femeie. Lumina este o dimensiune care nu lipsește din poemele Ioanei. Ea se află cu persoanele dragi, “Împreună-n Lumină”, pentru că, ea are “Lumină-n cuvinte”. Încercări de autoportretizări face în “Am plecat din mine: Am plecat / Din mine / Și m-am făcut / Cuvânt / Auzit și văzut / Ofrandă / Să aduc /Altarului Sfânt / Cel De Început” și în “Autoportret: Războiul nu mi-e la-ndemână, / Nu știu a-l duce
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
în lirica lui Teodor Barbu evocarea emoționantă: „salve, Râmnic!, porțile-s deschise, // podul se ridică doar peste un ceas, // Iau cu mine horbota de vise // Și le veșnicesc într-un atlas”// (Atlas de Râmnic) Se găsesc în volum multe autodefiniri, autoportretizări (Un loc de povară, Noroc, Un taler în plus, Dorința, Inimi), arte poetice și profesiuni de credință (Poem cu pegași, Rondel cu tăceri) În acest din urmă poem găsim o reușită autodefinire: „Doar din tăceri mă recompun, // Și prin oglinzi
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Balansoarul_cu_vise_poeme_de_teodor_barbu_cronica_de_emil_istocescu.html [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
sq.; 3. «i-a surâs norocul; și în dragoste, și în carieră; [...] în numai șase luni, parcursese o carieră strălucită, trecând prin toate gradele: de la sublocotenent [...] până la colonel» - p. 44), Balotajul (în „panoul central“ al acestui capitol, sunt pe cale de „autoportretizare“ două personaje colective în mare înfruntare „electivă“; pe de o parte a „baricadei“, Partida Națională, cu 33 de deputați, «al cărei cuvânt de ordine era [re-]Unirea», și, de cealaltă parte, Tabăra „Statu-Quo“-ului, alcătuită din 22 deputați „oscilând electiv
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1404412541.html [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
dincolo de textul lumii, la fel ca și în și dincolo de textul literaturii, trebuie să căutăm, căci vom găsi, chipul creatorului * trebuie să citim lumea la fel cum citim literatura; opera literară a fiecărui scriitor este doar o formă estetică de autoportretizare, așa cum și lumea este doar o formă ontologică de autoportretizare a creatorului ei * lectura, înțeleasă ca o operație de "demascare", nu ascunde nici un pericol: după ce măștile cad, se dezvăluie esența; e nevoie doar de un "cititor cinstit" care să o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
textul literaturii, trebuie să căutăm, căci vom găsi, chipul creatorului * trebuie să citim lumea la fel cum citim literatura; opera literară a fiecărui scriitor este doar o formă estetică de autoportretizare, așa cum și lumea este doar o formă ontologică de autoportretizare a creatorului ei * lectura, înțeleasă ca o operație de "demascare", nu ascunde nici un pericol: după ce măștile cad, se dezvăluie esența; e nevoie doar de un "cititor cinstit" care să o vadă și să o valorizeze. ANEXE Prima oră: 1. Fișa
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în noiembrie (1978), Amănuntele (1984), Copilul tuns zero (1992), Fotografie cu un câine lup (1996) - se caracterizează prin unitate de ton, bogată în nuanțe totuși, sursele de inspirație fiind de o mare varietate și de o originală viziune caleidoscopică, de la autoportretizare până la pătrunderea subtilă în lumea „celor care nu cuvântă”, lumea ființelor gingașe și umile, evocate în versuri de o cuceritoare blândețe. Poetul evită gesticulația patetică, discursul clamoros, exteriorizându-se cu o spontaneitate firească. Lirica sa dovedește o percepție acută a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb („Cânt cu vremea surpată în ureche/ Azvârlit în prezent parodie/ Ca cerșetorul orb cu armonica veche/ Mereu aceeași melodie”) sau din Mecanicul orb. Cel de-al doilea ciclu, nepotrivit intitulat Lespezi, se circumscrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
stil îngrijit, cu neașteptate scânteieri. Mozaicul este însă de dimensiuni prea mici pentru a avea efectul scontat. Rămas neterminat, romanul autobiografic Slujba din hol este interesant ca frescă parțială a vieții din redacția unui mare cotidian și prin efortul de autoportretizare. Fragmentare, jurnalele și „memorialele” înfățișează cu prea multă parcimonie întâmplări exterioare și lăuntrice prin care ar fi trecut scriitorul. SCRIERI: Interior, București, 1932; ed. îngr. și pref. Ștefan Borbély, Cluj-Napoca, 1981; Râsul morților de aur, București, 1940; Poezia lui Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
să-l alunge din preajma lui, niciodată, pe fratele său vitreg: eul social, eul biografic"350. Jurnalul Monicăi Lovinescu este în cea mai mare parte o cronică a lumii din afară și rareori conține referiri la propriile trăiri, mai exact refuză autoportretizarea. Reține însă întâmplările vieții exterioare, atractive ca testamentul unui mod de a fi al unei epoci. Jurnalele începute în 1981 continuă cronologic datele din La apa Vavilonului, dar din afara timpului, deoarece memoriile sunt reconstituite în anii '90. Ele nu rezumă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
admiră picturile lui Hyeronimus Bosch, care i se par înrudite cu imaginarul fantasmagoric din Domnișoara Hus, pe care a scris-o "chinuit de nostalgie" la Göttingen, orașul studenției sale. în aceste rânduri telegrafice descoperim și câte o succintă și semnificativă autoportretizare: , Păstrează chipul acestui meșteșugar (Hans Sachs, n.m.) ce aș fi vrut să fiu, dacă n-ar fi existat celălalt țârcovnic, Anton Pann, imobil între strană și psaltichie". Simona Cioculescu avansează în timp, făcând cunoscute scrisori și documente aparținând "tinerei generații
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
viața practică și secret în cea sufletească pare că ridică colțul unei cortine, dezvăluindu-și fețele neștiute. în acest sens, capitolele "Grădina copilăriei mele", "Turnu-Severin de altă dată", "Tata", "Mama", "Tata-Mare", "Mama Tity", "Amintiri găieștene", "Profesorul" etc. vorbesc de la sine. Autoportretizările nu lipsesc nici ele din carte: "Eram un copil debil, expus răcelilor. De aceea luam untură de pește. A fost tortura numărul unu a copilăriei mele: mai târziu, când am rămas orfan de tată și de mamă, am fost internat
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
literară și profesională acum începe. Dar în anul 1951 scrie eseul Gîndirea captivă, repede tradus în engleză, în care meditează asupra condiției intelectualului aservit într-o țară în drum spre comunizare. Sigur, se poate spune că e, aici, si o autoportretizare pentru că, și el, s-a complăcut să colaboreze timp de peste șase ani cu regimul Noii Credințe (așa l-a numit el în eseu). Observația n-ar fi nepotrivită. Dar pentru a portretiza fizionomia procesului trebuia o prealabilă cunoaștere din interior
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
doar câteva aspecte; - este surprins într-un loc și la un moment dat; - deci neevolutiv, fără transformări etc. Portretizarea 1. perspectiva portretizării: a. văzut dinăuntru; b. văzut din afară; 2. modalități de portretizare: a. directă: - de către autor; - de alte personaje; - autoportretizare; b. indirectă:din gânduri, fapte, atitudine, comportament; - din relațiile cu ceilalți (cu semenii); - din relațiile cu mediul (vestimentație, obiectele care îl repezintă, locuința, mobilierul etc.); - prin limbaj: 1. poziția socială, cultura, gradul de inteligență etc.; 2. atitudinea față de evenimente, față de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
poate da gestului lor. Ei prevăd nu numai posibilele acuzații, dar și neajunsurile practice ale demersului În care s-au angrenat: confruntarea cu sine, pericolul exagerărilor, primejdia perceperii greșite a deciziei de a ține un jurnal. În orice caz, orgoliul autoportretizării conduce, În viziunea lui Jean Rousset, la trei variante ale uneia și aceleiași neputințe: de a-ți descrie tu Însuți personalitatea, fie și sub forma, oarecum accesibilă, a portretului. Oglindă deformatoare, autoportretul redă, În scară, trei versiuni incomplete ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
razele În oglindă, răsunând spre mine? Dincolo de această zonă de difracție - singura asupra căreia pot arunca o privire, fără a reuși totodată să-l exclud pe cel căruia va vorbi despre ea - există realitatea și mai există simbolicul 20. Așadar, autoportretizarea, asemănată cu un parcurs al lui Orfeu prin infernul propriei biografii, e un drum, În aparență, fără Întoarcere. E pata oarbă În care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol. Evocarea psihanalizei, pe de o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele vagi!) Între care se Întinde domeniul autoportretizării. Printr-o selecție instantanee și inconștientă, textul se va ordona În jurul unor realități, și nu În jurul interpretărilor, așa cum sugerează autorul. Expresivitatea involuntară a autoportretului provine - după cum anticipam - tot din refuzul interpretării. Chiar dacă În final acel eu prin mine conține Întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]