318 matches
-
stabilirea legăturilor existente între acestea și comportamentul uman. Perspectiva psihanalitică subliniază rolul motivației inconștiente și, mai ales, efectul refulărilor anumitor impulsuri din copilărie în conduita noastră actuală. Perspectiva fenomenologică se concentrează asupra trăirii subiective a experienței și asupra motivației în vederea autorealizării. Altfel spus, activitatea psihică umană și procesul de analiză a particularităților personalității pot fi studiate din mai multe puncte de vedere. Personalitatea, definită la modul general ca o structură complexă și dinamică de disponibilități generale și caracteristice pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a născut prin „regândirea, reluarea și adâncirea unor studii anterioare”, situație în care se găsește și această concepție despre personalitate ca ideal al educației: prin educația națională, realizată de stat, individul se afirmă și dezvoltă ca personalitate competentă, capabilă de autorealizare. Personalitatea, avea convingerea Narly (1928), constituie o finalitate și un „ideal al educației eminamente democratic și moral”: toate talentele, toate vocațiile, toate individualitățile, „privite prin prisma socială a profesiei”, se pot valorifica pe deplin. Vocația demersului pedagogic constă în „tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
simt sprijiniți de superiorul lor direct și de către departamentul de resurse umane și care văd în comportamentul superiorului și în politicile de resurse umane o preocupare constantă pentru asigurarea stării lor de bine și pentru satisfacerea nevoilor socioemoționale sau de autorealizare, generalizează la nivelul organizației aceste atitudini pozitive, care se asociază cu intenții reduse de a o părăsi. În caz contrar, atunci când angajații nu se simt valorizați că persoane de șefi orienți excesiv pe productivitate de exemplu, pe sarcina și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
au fost satisfăcute. Oamenii caută să și dezvolte personalitatea și vor să urce în ierarhia nevoilor. Nici o persoană, în mod normal nu se mulțumește cu satisfacerea nevoilor fiziologice. De obicei, oamenii caută satisfacerea și a unor nevoi de ordin superior. Autorealizarea este punctul culminant al dezvoltării personale, respectiv a deveni în societate ceea ce cineva este capabil să devină, în raport cu posibilitățile sale. Diferitele nevoi acționează concomitent și pe parcurs își pot modifica intensitatea și momentul acțiunii. Dacă principiile folosite de Maslow sunt
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
3.5. Dezvoltarea imaginarului utopic ca formă a predicției care se autorealizează / 205 3.5.1. Ce este predicția care se autorealizează? / 207 3.5.2. Utopia, formă a predicției care se autorealizează / 210 3.5.3. Utopia socială și autorealizarea ei / 214 3.5.4. Nova Atlantis și predicția autorealizatoare la nivelul științei / 216 3.6. Construcția imaginarului metafizic și pregătirea lumii pentru știința modernă / 225 3.6.1. Nevoia unei reforme metafizice și modul în care Meditationes de Prima
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
clasificare are drept criteriu al clasificării importanța pe care o are universul de discurs enunțat pentru utopie. Vom încerca să urmărim modalitatea în care fiecare utopie lucrează ca formă a predicției ce se autorealizează. 3.5.3. Utopia socială și autorealizarea ei Prin definiție, utopiile au fost considerate ca fiind forme literare care descriu o lume ideală, un spațiu social. Cu toate acestea, nu toate utopiile sunt focalizate pe descrierea unei structuri sociale ideale. Unele urmăresc alte aspecte ale schimbării. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
însăși), rezultă sentimentul de succes. Vorbind despre voința de a învăța, intrăm în sfera motivației învățării școlare. Ea ne arată pentru ce învață școlarul, ce îl determină să vrea să învețe: un interes pentru o disciplină sau activitate, dorința de autorealizare si autodepășire, dorința de a depăși pe alții sau de a ridica prestigiul clasei prin note bune primite, sentimentul de respect față de părinți sau poate dorința de a fi lăudat de institutor/profesor, de cunoscuți. Numai prin motivație se poate
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
și afectivă cu membrii grupului; se referă la trebuința profundă de dragoste și de relație afectivă; - ale eului: nevoia de a ne stima și de a fi stimați de alții; cuprind trebuințele de autocunoaștere, de prestigiu, de identitate; - trebuințe de autorealizare: nevoia de a atinge propriul potențial creativ, de a obține performanțele de care credem că suntem capabili; - cognitive: nevoia de a ști, de a înțelege, de a învăța, de a explora, de a descoperi; - estetice: nevoia de ordine, simetrie, armonie
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
să coopereze cu institutorul/profesorul, chiar devine agresiv. Acești elevi își vor caută „satisfacția, mulțumirea în alte activități colaterale procesului de învățământ deoarece se știe că este necesară nevoia de răspuns afectiv din partea celor din jur, alături de nevoia de autorealizare” (Iancu, 2000, p. 148). Sentimentul de frustrare creează o atmosferă psihologică nefavorabilă pentru formarea și dezvoltarea copiilor atunci când cadrul didactic realizează o evaluare defectuoasă: a) institutorul/profesorul ia in considerare numai greșelile elevilor, pe care le sancționează numai cu note
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
în centrul definiției tulburării de personalitate se află problemele interpersonale, disfuncționalitățile sociale și reducerea stării de bine (well-beingă doar un studiu abordează calitatea vieții la această cazuistică (CRAMER și colab., 2000, după TORGERSENĂ. S-au urmărit: starea subiectivă de bine, autorealizarea, relațiile cu prietenii, suportul social, evenimentele negative de viață, relația cu familia de origine, calitatea vecinătății. Cea mai scăzută calitate a vieții a fost întâlnită la TP schizotipal, borderline și evitant. Dar toate persoanele cu tulburare de personalitate au o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
categoriei sociale de apartenență, ale societății în care trăiesc trebuie să fie "raționale"180, limitate de constrângeri consimțite. Maslow 181 a teoretizat problematica nevoilor. Nevoile sunt de mai multe tipuri: fiziologice, de siguranță, de apartenență și dragoste, de stimă, de autorealizare. Nevoile fiziologice sunt de hrană, apă, aer, sex. Nevoia de siguranță se referă la stabilitate, ordine, predictibilitate, lipsa fricii. Cea de afiliere și dragoste vizează apartenența la grup, afecțiunea, contactele interumane. Nevoia de stimă, de recunoaștere se referă la respectul
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de siguranță se referă la stabilitate, ordine, predictibilitate, lipsa fricii. Cea de afiliere și dragoste vizează apartenența la grup, afecțiunea, contactele interumane. Nevoia de stimă, de recunoaștere se referă la respectul de sine, la evaluarea pozitivă de către ceilalți. Nevoia de autorealizare se referă la realizarea deplină a propriului potențial. Aceste nevoi sunt organizate pe nivele. O nevoie superioară (cea de stimă, de exemplu) apare atunci când nevoile de pe nivelele inferioare sunt satisfăcute ("o persoană căreia îi lipsește mâncarea, siguranța spune Maslow va
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de mâncare nu vor exista alte interese: va visa mâncare, își va aminti numai mâncare, se va gândi numai la mâncare, va percepe numai mâncare și va dori numai mâncare"). Odată satisfăcută, nevoia nu mai influențează evident comportamentul. Nevoia de autorealizare nu "dispare" însă prin satisfacere, ea poate stimula continuu dezvoltarea persoanei. Nevoia de securitate, de apartenență, de dragoste și respect, sunt satisfăcute din interacțiune cu mediul exterior, ceea ce implică dependența persoanei față de acesta. Satisfacerea trebuințelor este parțială (omul obișnuit își
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
exterior, ceea ce implică dependența persoanei față de acesta. Satisfacerea trebuințelor este parțială (omul obișnuit își satisface 85% din nevoile fiziologice, 70% din nevoile de siguranță, 50% din nevoile de afiliere, 40% din nevoile de stimă și doar 10% din nevoile de autorealizare), iar caracterul lor imperativ scade spre nevoile superioare. Satisfacerea timpurie a unei nevoi duce la reducerea forței acesteia de-a lungul vieții (cine nu a experimentat foamea, subapreciază importanța hranei...). Maslow arată că dorințele vizează scopuri (omul vrea bani să
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a comportamentului), continuitate (sentimentul că rămâne el însuși în ciuda trecerii timpului), unicitate (faptul că se simte, se consideră, este diferit de alții), diversitate (multitudinea de roluri pe care le poate juca), stima de sine (necesitatea unei imagini de sine pozitive), autorealizarea (prin acțiune). Pe parcursul socializării, individul își construiește identitatea și în funcție de felul în care se simte, se descrie, se evaluează, plecând de la interiorul lui, de la ceea ce arată altora 487. Identitatea evoluează în funcție de școala aleasă, de locuință, de ocupație, de statutul socio-economic
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de-a face cu un tipar colectivist. în situația în care interdependența rezultă din obiective corelate negativ, apare conflictul. Cînd nu se poate însă proba nici o legătură între obiectivele personale și grupale, atunci se impune individualismul. Individualiștii sînt socializați în vederea autorealizării și a independenței, pe cînd colectiviștii sînt educați să fie conformiști și dependenți (Triandis, 1995). în ultimii ani s-au publicat foarte multe studii care examinează dinamici sociale prin grila de lectură a acestor patternuri culturale. De exemplu, Bornstein (1999
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
socializarea și reprezentarea/valorizarea celor două genuri sunt numeroase și pot fi identificate în forma imaginilor și așteptărilor stereotipe (expectanțe ridicate pentru băieți versus expectanțe diferite și mai scăzute pentru fete, expectanțe care au un mare potențial de confirmare și autorealizare), foarte prezente atât în spațiul familiei, cât și al școlii (comportamente și atitudini ale profesorilor și colegilor; conținutul manualelor școlare etc.) și, prin contaminare, în spațiul public și la nivel macrosocial 23. Agenții socializatori exercită presiuni asupra noastră pentru conformarea
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să-1 ferească de influențele corupătoare ale familiei și ale societății. Această perspectivă filosofică , în secolul XX și-a găsit expresia psihologică în curentul umanist. La C. Rogers, bunătatea naturală despre care vorbea Rouseau capătă înțelesul de încredere în posibilitățile de autorealizare ale ființei umane. Perspectiva asupra copilului rămâne prin urmare una optimistă. T. Gordon, adept al terapiei centrate pe client, sesiza că părinții și copiii cu care a lucrat nu aveau probleme psihologice, ci erau doar prost informați cu privire la natura relațiilor
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a generațiilor viitoare să se identifice cu autoeducația, să fie însăși autoeducația. Așa zicând, înseamnă că este necesar și util să insistăm (atât cât ne țin puterile gândului și îndemnul sufletesc) asupra acestui moment și acestei griji de automodelare, de autorealizare și de autoactualizare. Într-o primă instanță, trei lucruri vrem să spunem despre autoeducație: Primul Ea este timpul și locul în care suntem singuri. Nu mai avem un educator (extern), nu mai interacționăm cu el (după vrerea și cerințele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
timp consubstanțială condiției umane. Și, totuși, oricât ne-am dori-o (unii), timpului nu-i pasă de noi, de nimeni. Oare cum trăiesc cei care (se) întreabă dacă există iubire între oameni? (chiar și retoric) Dacă educația presupune autoexprimare, autoafirmare, autorealizare, autocontrol, autoactualizare, atunci cei care cred că în educație sunt - în mod inevitabil - necesare autoritatea, constrângerile, controlul extern, ei nu cred - de fapt - în educație. În raportul (exterior) cu lumea nu ne rămâne decât alegerea eleganței naturale. Pare că siguranța
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
să idealizeze obiectivele fixate, să renunțe să se împace cu propriile slăbiciuni și să retrezească curajul de a merge înainte, deplin conștientă de existența unei perspective spre care tinde. În sfârșit, la ultimul nivel al scării ierarhiei nevoilor se află autorealizarea care constă în tendința de a deveni o personalitate totală, chiar dacă cu certitudinea că nici unul nu se poate realiza niciodată pe deplin, deoarece nu-i este permis omului să-și cunoască pe deplin potențialul său, talentele și capacitățile sale. Acesta
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
vieți, și care îi permit persoanei să-și realizeze la maxim propria personalitate. Cu cât persoana privește mai mult înainte cu atât se va lăsa orientată mai mult spre valorile existenței, spre dimensiunea spirituală înțeleasă ca fericire supremă, în care autorealizarea se traduce într-o propulsare spre înainte, spre acele experiențe înalte în care individul simte prezența lui Dumnezeu și crede că poate să-și împlinească total propriile aspirații vocaționale. Pentru Maslow „religia subzistă în capacitatea umană de a folosi resursele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
este idealizată mai mult, cu atât mai mult se riscă să se evidențieze mai degrabă aspectele ei disfuncționale și frustrante. „Frustrarea existențială poate să producă deziluzie, plictiseală, gol existențial, depresie”, în baza iluziei că „dacă se urmărește succesul, puterea, plăcerea, autorealizarea, satisfacerea propriilor dorințe și a propriilor «nevoi», etc., se ajunge la fericire”. Ce sens mai are atunci căutarea fericirii? Mai mult decât să fie căutată ca și cum ar putea fi obținută printr-o decizie voluntară, căutarea fericirii este o prospectivă de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
care face discursuri despre bucurie sau despre starea de bine pe care o trăiește, ci acela care își orientează viața-i proprie, acțiunile și proiectele personale spre slujirea celorlalți, regăsind în ele scopul vieții sale centrate pe iubire. Dezvoltarea personalității, autorealizarea și cunoașterea de sine sunt, cu siguranță, impulsuri care motivează în dobândirea acestei fericiri «pelegrine». Toate acestea se pot obține atunci când cineva reușește să-și elibereze inima și să se dezlipească de sine. Numai atunci diferitele dimensiuni ale naturii umane
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
el însuși în mod autentic. Astfel omul se realizează, nu în timp ce se preocupă să se realizeze, ci uitându-se pe sine pentru a se dărui celorlalți, neglijându-se pe sine și concentrând spre exterior toate gândurile sale (...). Ceea ce se numește autorealizare este, și trebuie să rămână, efectul preintențional al autotranscendenței; devine însă dăunător atunci când se face din el un obiect al unei intenții precise. Și ceea ce este adevărat pentru autorealizare este la fel de adevărat atât pentru identitate cât și pentru fericire. În
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]