4,844 matches
-
rapidă a trei vechi comuniști, toți născuți Înainte de primul război mondial, era simptomatică: dispărea generația de nomenclaturiști cu amintiri directe despre originile bolșevice ale Uniunii Sovietice, cu vieți și cariere mutilate de Stalin. Ei moșteniseră și supervizaseră un aparat birocratic autoritar și gerontocrat, a cărui prioritate decisivă era propria supraviețuire: În lumea În care crescuseră Brejnev, Andropov și Cernenko, să mori În patul tău era deja o mare realizare. Cei care i-au urmat În funcții erau oameni mai tineri, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a cărui prioritate decisivă era propria supraviețuire: În lumea În care crescuseră Brejnev, Andropov și Cernenko, să mori În patul tău era deja o mare realizare. Cei care i-au urmat În funcții erau oameni mai tineri, cu instincte la fel de autoritare, dar care au fost nevoiți să atace corupția, stagnarea și ineficiența care infestau sistemul sovietic de la un capăt la altul. Succesorul lui Cernenko, promovat În funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 11 martie 1985, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi ezitat să urmeze exemplul Beijingului. Erich Honecker a luat În considerație ceva asemănător, și poate nu era singurul. Dar pentru majoritatea liderilor comuniști, acest lucru deja nu mai era posibil. Există un moment crucial În care orice regim autoritar muribund oscilează Între represiune și compromis. În cazul comuniștilor, Încrederea În propria lor capacitate de a guverna s-a evaporat atât de rapid, Încât păstrarea puterii prin uzul forței nu părea posibilă și nici de dorit. În calculele personale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre cei două milioane și jumătate) să simpatizeze populiștii lor care cereau autonomia și chiar independența. În martie 1939, când Hitler a absorbit regiunile cehe Într-un „Protectorat al Boemiei și Moraviei”, În Slovacia a fost creat un stat-marionetă clerical și autoritar, condus de prelatul Jozef Tiso. Slovacia ca stat independent a apărut așadar prima dată la ordinul lui Hitler, peste cadavrul Republicii Cehoslovace. E greu de spus acum cât de populară a fost „independența” Slovaciei din timpul războiului. În anii de după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și dislocarea erau totale, iar democrația nemaivăzută. Sărac lipit, nesigur și plin de resentimente față de noua prosperitate afișată ostentativ de o minoritate, electoratul vârstnic - și mai puțin vârstnic - din Rusia și Îndeosebi din Ucraina era o pradă ușoară pentru politicienii autoritari. Dacă inventarea constituțiilor-model și a partidelor democratice În țările postcomuniste se dovedise destul de facilă, crearea unui electorat capabil de discernământ era cu totul altceva. Primele alegeri au favorizat mai peste tot alianțele liberale sau de centru-dreapta care facilitaseră răsturnarea vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Letonia, Lituania și Malta). Polonia era În primul val, În ciuda dificultăților economice pe care le prezenta, datorită dimensiunii și importanței ei. și invers: Slovacia a fost „surghiunită” În al doilea val În replică la stagnarea și corupția aduse de guvernul autoritar al lui Mečiar - ca exemplu și avertisment pentru alții. Au urmat cinci ani de negocieri intense și uneori acrimonioase. „Bruxelles-ul” s-a aplecat asupra capitalelor țărilor candidate și le-a copleșit cu experți, recomandări, exemple, programe și instrucțiuni, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aleatoriu de puteri și inițiative, fără a specifica vreodată principiul asocierii sau până unde va merge această Întreprindere comună. „Bruxelles-ul” - cartier general de un anonimat cum nu se poate mai potrivit pentru o entitate administrativă nedefinită, nici democratică, nici autoritară - guverna numai cu consimțământul guvernelor membre. De la Început, el li se prezentase acestora ca o Întreprindere evident benefică: Comunitatea/Uniunea Europeană contribuia la bunăstarea membrilor săi fără a le leza În mod semnificativ independența. Dar această situație nu putea continua la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest concept să mai aibă un sens - și o utilitate politică propriu-zisă pentru europeni -, punctul de referință va rămâne și pe viitor Lisabona sau Varșovia, nu Bruxelles. Nu Întâmplător, În epoca modernă statele-gigant (China, Rusia, Statele Unite) fie au avut regimuri autoritare, fie au rămas net centrifuge: cetățenii nu au Încredere În capitala federală și În ceea ce face. Așadar, aparențele sunt Înșelătoare. Până În anul 2005, Uniunea Europeană nu Înlocuise unitățile teritoriale convenționale și nu avea cum să o facă În viitorul apropiat. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cezar, a lui Otto I, Carol Quintul, Napoleon I, Adolf Hitler și Iosif Stalin. Comunitatea europeană se diferențiază, de asemenea, de imperiile multinaționale construite în secolul al XX-lea prin cucerire militară și menținute în viață prin regimuri totalitare sau autoritare: a fost cazul Imperiului Turc înainte de 1914, al Imperiului Țarist în 1917, al Imperiului Austro-Ungar în 1918, al efemerului al III-lea Reich în 1945 și apoi al URSS în 1991. Europa cimitirelor militare, a crucilor de lemn și a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aparținând claselor populare transmit un ,,sindrom al eșeculuiˮ, educația lor fiind dominată de pasivism și fatalism. Analizând stilurile educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui stil sunt foarte puțin deschiși informațiilor sau influențelor venite dinspre copii. Rolul parental este văzut ca fiind cel
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
al eșeculuiˮ, educația lor fiind dominată de pasivism și fatalism. Analizând stilurile educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui stil sunt foarte puțin deschiși informațiilor sau influențelor venite dinspre copii. Rolul parental este văzut ca fiind cel al șefului casei, al creatorului de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
lor fiind dominată de pasivism și fatalism. Analizând stilurile educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui stil sunt foarte puțin deschiși informațiilor sau influențelor venite dinspre copii. Rolul parental este văzut ca fiind cel al șefului casei, al creatorului de reguli, care disciplinează
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
pentru binele tău. Pe mine mă doare mai mult decât pe tineˮ sau ,,Vei face acest lucru pentru că așa spun euˮ, fiind frecvente. De obicei, părintele este rece și detașat de copil, impunând respectul muncii și al efortului. Astfel, stilul autoritar îl învață pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos față de cei care îi este frică. De asemenea, se dezvoltă spiritul critic al copilului. Adoptarea acestui stil, atrage după sine numeroase dezavantaje: copilul crescut de părinți autoritari, va învăța foarte greu
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
al efortului. Astfel, stilul autoritar îl învață pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos față de cei care îi este frică. De asemenea, se dezvoltă spiritul critic al copilului. Adoptarea acestui stil, atrage după sine numeroase dezavantaje: copilul crescut de părinți autoritari, va învăța foarte greu să fie maleabil, sensibil la dorințele altora, el va fi neiertător cu cei care greșesc. Ei vor fi frecvent lipsiți de inițiativă, de curaj și veșnic nemulțumiți, deoarece se tem în permanență că vor greși. Consecințele
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
educațional parental sunt, cel mai adesea, creșterea ostilității, stima de sine redusă și împiedicarea dezvoltării competenței sociale a copilului. El se conformează deciziilor parentale de teama consecințelor și nu urmare a unei decizii morale bine gândite. Permisivitatea este opusul stilului autoritar subiectiv, ea combinând un grad scăzut de control paretal cu un nivel ridicat al afectivității. Granițele dintre subsistemul paretal și cel al copiilor sunt extrem de permeabile. în această practică educativă, părinții nu constituie o resursă importantă pentru copil, agenți activi
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
să se exprime direct, prin acte de răzbunare sau sabotaj. Această strategie educativă favorizează internalizarea problemelor care se pot manifesta într-un mod negativ prin: depresie, suicid, tulburări de alimentație, dificultăți de realizare a autonomiei la vârsta adultă etc. Stilul autoritar obiectiv este cel mai adecvat. El combină, ca și în cazul precedent, un nivel ridicat al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai ales obediența copiilor, din care fac
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
alimentație, dificultăți de realizare a autonomiei la vârsta adultă etc. Stilul autoritar obiectiv este cel mai adecvat. El combină, ca și în cazul precedent, un nivel ridicat al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai ales obediența copiilor, din care fac o virtute, părinții autoritari obiectivi încearcă să direcționeze activitatea copilului dar, nu insistă să obțină obediența doar pentru hatârul lor. Ei utilizează în mod realist restricțiile, explicând copilului care
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
mai adecvat. El combină, ca și în cazul precedent, un nivel ridicat al controlului cu o puternică afecțiune, dar într-o manieră diferită. Dacă părinții autoritari subiectivi caută să obțină mai ales obediența copiilor, din care fac o virtute, părinții autoritari obiectivi încearcă să direcționeze activitatea copilului dar, nu insistă să obțină obediența doar pentru hatârul lor. Ei utilizează în mod realist restricțiile, explicând copilului care sunt rațiunile ce stau la baza concepției parentale cu privire la controlul ferm. Ca urmare a existenței
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
de abordare a copiilor. Unele dezacorduri în legătură cu practicile parentale sunt inevitabile, iar diferențele moderate care apar între cei doi părinți pot fi benefice în procesul construirii unui stil parental unitar și eficient. Dar, dacă unul din părinți înclină, spre stilul autoritar, iar celălat spre stilul permisiv, dacă atunci când unul îi interzice copilului să mai deschidă televizorul sau computerul a doua zi, iar celălalt îi va permite să facă acest lucru, regulile pe care unul din părinți încearcă să le fixeze sunt
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
supraviețuirii) unei organizații. „Omul organizațional” exprimă ideea că nu există autoritate într-o organizație care să nu fie acceptată de membrii săi. Managementul resurselor umane axat pe această paradigmă a generat modelele bazate pe lideritate, pe conducătorul eficace (opus celui autoritar). Apropiat de această tipologie se află modelul omului administrativ. „Omul administrativ” - elaborat de Herbert A. Simon (ca opus modelului „omului economic”), înlocuiește ideea maximizării (alegerea celei mai bune variante dintre cele existente) cu cea a omului administrativ care „satisface”, caută
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
asupra structurii. Postul este rezultatul intenției strategice asupra raporturilor de putere, prin identificarea setului de drepturi și obligații reciproce dintre manageri (angajatori) și salariați și menținerea acestor raporturi printr un set de recompense și pedepse stabilite pe căi diferite (impunere autoritară, negociere, parteneriate etc.). Vom depista, astfel, de-a lungul istoriei manageriale, diferite sisteme de concepere și practicare a structurării pe post, în raport cu capabilitățile (reale sau virtuale, valorizate și valorificate) salariaților implicate în sistemul de drepturi și obligații, cu factorii care
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân, asupra cutumei sângeroase prezervate de un rege autoritar care cedează în fața argumentelor de ordin rațional. Revalorizările decadente ale tragediei antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la această răscruce de drumuri care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin... cu codoriștea de os Împodobit cu flori tăiate și cu ghintulețe de aur”. După ce s-a uitat la cele două femei, Lică a aruncat o privire În jur și a Întrebat autoritar, cine e cârciumarul. Ana Îl privea cu uimire. Întrebat de cei trei porcari care ospătaseră dimineața și nu plătiseră, Ghița spune că un cârciumar vede și aude multe, dar trebuie să uite totul imediat. Intrând În cârciumă, ca să facă socotelile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dă impresia că iși dorește un copil și se iluzionează că este capabil de fapte bune. Cu toate acestea, băiețelul pe care il avusese ii murise din cauza neglijenței lui și a Olimpiei, soția lui nelegitimă și fiica Aglaei Tulea, sora autoritară a lui Costache Giurgiuveanu. George Călinescu Își construiește personajele și În funcție de morala lor. Astfel, unii actanți sunt dominați de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alții, de interese meschine (Aglae, Stănică, Aurica). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligența lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aplice „înalte standarde de capacitate pentru copiii lor, exprimabile în așteptări de excelență în educația copiilor, de obținere a unor ocupații bune, de a fi respectați etc., să încurajeze copiii și să le acorde afecțiune și recompensă, să nu fie autoritari, să-i lase pe copii să-și dezvolte inițiativele, nu să facă prea multe pentru ei” (McClelland, 1964, apud So, 1990). McClelland subliniază că susține ideea ca națiunile occidentale să injecteze motivații pentru competență (sporirea capacităților) în lumea a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]