95 matches
-
operate "prin inflexibila decizie discreționară a unui aparat inuman căruia nimeni și nimic nu i se putea opune". Iluzia sfîșiată iscă nevoia unei explicații. Construită, în bună parte, pe ignoranță, dar și (aci avem iarăși o probă a desăvîrșitei corectitudini autoscopice) pe un anume retuș mărturisit al datelor cunoscute, rod al impulsului idealizator al vîrstei, ea avea o natură maniheistă. Împărțea lumea învrăjbită, printr-o elementară manieră, în "buni" și "răi". Cei "răi" erau, indiscutabil, naziștii, "realmente dezumanizați, într-adevăr capabili
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca "înspăimîntătoare" a unei primitivități
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiași prozator fusese primul în acest stil al psihologiei autoscopice. Vladimir Beșleagă (născut la 25 iulie 1931 în localitatea Mălăiești din Transnistria), unul dintre cei mai importanți scriitori ai Basarabiei și ai întregii literaturi române, împlinește în această vară 75 de ani. Opera sa epică merită să fie mai bine
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul unei structuri duale, care se exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce se vrea esențializată, ai cărei piloni sînt apa și țărmul, id est, conform lui Bachelard, elementul feminin și cel
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
în vederea obiectivității. Cu cât o operă cere mai multă sforțare materială, cu atât scade și egolatria. (...) Scriitorul însă te înșală, fiindcă scrisul e la îndemâna fiecărui om. El poate să nu fie deloc artist și să te mistifice prin această proză autoscopică. Nimic nu mi s-a părut mai sec decât un jurnal, iar când el este interesant, atunci te atrag indiscrețiile din el sau părțile cu caracter obiectiv" (p. 104-105). Autentice nu sunt subiectivitatea și vanitatea, ci numai obiectivitatea și universalitatea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
direcții literare contemporane sau anterioare. Rezultatele neîndestulătoare, limitate, îndeamnă spre concluzia că drumul cel mai sigur pentru înlăturarea măștilor barochizante de tot felul și decodarea semnificațiilor majore - este totuși considerarea operei în relație de interferență nemijlocită cu biografia intelectuală. Pronunțat autoscopică și inovatoare, epica romanescă îndeosebi, alături de teatru, i-a asigurat lui Gombrowicz un loc reputat în literatura de avangardă a Poloniei, nu numai dintre cele două războaie. Alături de St. Witkiewicz și Bruno Schulz, cum îi plăcea să afirme. Literatura lui
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
volume în același an trecut să nu fie, așadar, întâmplătoare. Retrospecția are două variante. Dacă antologia adună mecanic-recapitulativ cele mai bune poeme din cărțile trecute, noul volum (mai puțin realizat decât cele deja cunoscute) își întoarce creator privirea înapoi, țintind autoscopic semnificațiile întregului parcurs, într-o încercare de a surprinde dacă nu desenul din covor, măcar starea actuală a țesăturii. Dar, mai ales, a țesătorului.
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
de altfel, numele eufemistic dat unei istorii frămîntate, pentru că este istoria creșterii și a intrării în viață a unei fete, spusă de ea însăși, cu un deficit inevitabil (și tocmai de aceea credibil) de înțelegere și cu o penetrantă forță autoscopică. Cine este Letiția Branea?" e întrebarea care se repetă de trei ori de-a lungul romanului, rostită de personaje episodice în circumstanțe hotărîtoare. La această interogație majoră încearcă să dea un răspuns eroina însăși într-un roman care, în sensul
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
un cavaler în dile-mă: de o parte, o fecioara îl îmbie cu o spadă și o carte (simboluri ale activității), iar de cealalta o altă fecioara cu un buchet de flori (simbol al contemplativității). Sub această emblemă este așezat examenul autoscopic prin care scriitorul, într-o disputa dialogata, dintre Alter-Ego și Ego încearcă să-și definească personalitatea, biografia, cazul său. Caz interesant atât prin ceea ce are comun cu destinul generației sale (al acelei "corăbii cu ratați" despre care a scris altădată
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
câtva de un alt Don Juan celebru, și el tot profesor de istorie, Rogulski din romanul lui Nicolae Breban. Rătăcirile lui Dragodan printr-o primăvară clujeană amintesc de după-amiaza bucureșteană a lui Rogulski, care traversează orașul tot într-un exercițiu autoscopic. Geografia locală joacă, de altfel, un rol important, romanul debutează cu imaginea orașului într-o primăvară „ca un ultimatum“, cu descrierea Parcului Central și a altor locuri semnificative de pe harta emoțională a personajului, care-și acordează nu o dată trăirile la
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
masă ca o ciosvârtă, cum adesea mi se întâmplă să fac. Andrei Pleșuscrie despre „haloul de cinism al oricărei piruete satirice, când ea nu evită facilitățile locului comun”. Cred că prea pune totul în același sac. Aș despărți. Aș spune, autoscopic, că pericolele acestui fel de a scrie sunt ori cinismul și răutatea în ironie - nu neapărat satiră -, ori facilitățile locului comun. Probabil cad și într-unul și în celălalt, dar pe rând. „În loc să asculți, confecționezi, în gând, contraargumente...” De câte ori nu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
Mircea Anghelescu Publicat până acum doar fragmentar, în câteva volume intrate în topul prozei (nu doar) autoscopice de după ultimul război, celebrul jurnal al lui Radu Petrescu a apărut în ediție integrală cu ocazia Salonului de Carte de acum o lună. De această dată este vorba despre întreaga serie a caietelor sale, începută - după încercări anterioare - în ianuarie
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
cum definește Adriana Babeți opera lui Cantemir, cu o formulă împrumutata de la Jauss - beneficiază de o lectură de două ori, sau în două sensuri, situată. Pe de o parte, criticul înzestrat cu o vocație de Ianus bifrons, are o perspectivă autoscopica, cenzurîndu-si lucid contactul cu textul obiect. Aflăm cum l-a descoperit Adriana Babeți pe Cantemir, cînd, de ce și cum anume l-a citit, ce s-a schimbat și ce a rămas constant în interpretările sale demarînd din unghiuri diverse (dacă
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
După două ratări ale încercării de suicid renunță "încovoiat de rușine". Dinăuntru îi vine răul sau din afară? - iată o problemă care îl frământă pe eroul traumatizat sufletește al lui Virgil Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri autoscopice. Și dinăuntru și din afară îi vine răul, aceasta este încheierea la care ajunge, reflectând la firea sa și la moștenirea genetică, la elementele de mediu ca și, revăzându-și trecutul, la experiențele mai vechi sau mai recente prin care
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
s-a îndreptat, avid, spre poezia altora, citită mereu cu simpatie și înțelegere; așa se explică antologia întocmită împreună cu Perpessicius în 1928, Poeții români de azi, 2 volume, una dintre cele mai bune alcătuite vreodată la noi. Din același impuls autoscopic și autocritic au izvorît și alte gesturi neobișnuite. Astfel, Pillat a redactat o listă de 99 de poezii alese din propria sa operă și care ar fi trebuit să constituie o antologie de autor. Scrisă în decembrie 1940, lista compusă
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
multe mustind de literatură, cele care au condus la însăși definiția criticului de la "Sburătorul"? Cum asemenea texte se confundă, spuneam, cu jurnalul, să zăbovim o clipă asupra celui maiorescian, intitulat Jurnal și Epistolar. El ni se relevă ca un roman autoscopic, punând în lumină, pentru început, psihologia eminentului elev de la "Theresianum", apoi a tânărului care se autosupraveghează și se pregătește sistematic pentru viitoarea lui strălucită carieră, trecând într-un timp record examene de licență și de doctorat în marile capitale europene
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
care se face / cuadratura cercului" (Butelia lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e inima). Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă: "A scris poemul / despre cum a scris / poemul" (Stihul). Dacă ne referim la traiectul biografic ce transpare în această producție, la rezervorul său de
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Daniel Cristea-Enache Mai ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu chiar
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
reunește proximitatea și distanța, legătura și ruptura, definitivul și provizoriul, echivocul și claritatea. Deschizînd ultima sa carte, intitulată Scena supravegheată - apărută, în această toamnă, aproape concomitent, în traducere română și maghiară - găsim aceeași formulă, chiar la început, într-un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu o valoare emblematică pentru întregul său parcurs creator: "Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu în indeterminabilul acestui interstițiu (dans le creux
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a constitui "cîtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în lista păcatelor de care făceau uz confesorii iezuiți, se găsea și așa numitul "peche de scrupule"...La Nicolae Manolescu, analistul sesizează dincolo de aspectul
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
trei ani: în 1980, este încercat de o grea suferință cardiacă, tratându-se, după propria mărturisire, doar grație propriului har de șaman. Cu alte cuvinte, Galsan mai trăia, discret, în taina visului său de copil care, iată, într-un mod autoscopic, avu șansa de a curma o neșansă, - ajungând faptă cu urmări miraculoase, s-ar putea spune: în acel tărâm de pângărire ateistă, scriitorul crede în harul ființei sale întru autopropulsare, vindecându-se pe sine, pentru a ajunge unul din preoții
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
înaintea căderii" eminesciene, în adâncul unui maelstrom (terifiant ca în proza lui Poe) din care omul suprasolicitat, uzat, aproape terminat nu va mai putea ieși la lumină. Alterarea și destrămarea ireversibilă a ființei apar în scrisori de o teribilă luciditate autoscopică, Eminescu fiind totodată bolnavul cronic, fizic și sufletește, și medicul de oameni care analizează și expune boala. În aceste contorsionări și autoreflectări epistolare, Eminescu este, așa-zicând, un personaj al lui Eminescu însuși, scăpând de mărcile (devenite) caragialiene ale discursului
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
că mă dedau unor experiențe inedite. Oriunde mă simțeam un intrus, jenat de propria-mi existență și prezență. Era un sentiment pe care nimeni din jurul meu nu-l realiza, și eu totuși mă încăpățînam să-l cultiv". Un ascuțit simț autoscopic îl determină să se amendeze fără cruțare, bunăoară recunoscîndu-se cu lejeritate inferior lui Eugen Ionescu: "Am trăit puțin. Cvasi-inexistent. Am luat însă hotărîri care n-au rămas numai hotărîri. Nu sunt pentru asta mai puțin un leneș. N-am trăit
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri de discurs. Autoreferențialitatea este o altă particularitate structurantă a Dicționarului onomastic, particularitate ce reiese din indicațiile și explicațiile autorului, din orientările de lectură pe care le sugerează, din puseurile intertextuale sau din valorificarea resurselor autoscopice ale tehnicii mise en abîme, pusă în scenă cu ingeniozitate epică. Numele și referentul pe care îl desemnează se află într-o relație de ambiguitate, prin desemantizare sau resemantizare realizându-se de fapt o refuncționalizare semantică a entității onomastice. Bibliografia
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]