95 matches
-
rar întîlnită în ziua de azi printre tinerii barzi, contemporani cu actuala îndobitocire a tranziției de la Hyperion la Hypermarket. E un spectacol liric conceput după tehnica dioramelor din muzeele de științe naturale, cu exemplare împăiate din varii specii de meditații autoscopice, regresii erotice, tribulații savante și rațiocinări, asociate unui simulacru de ambianță conform cu mediul lor de proveniență. Totul apare ca și cum imageria ajutătoare din fundal ar servi unei nevoi irepresibile de autentificare și circumstanțiere, respectiv unei abordări de domeniul diarismului sau de
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar accede fără a o căuta, la frumusețea unor metafore ale gândirii și ale simțirii. Cultivă versul autoscopic, dialogal-confesiv. Se adresează când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ?/ Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1486101858.html [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CITAT AUTOSCOPIC Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1217 din 01 mai 2014 Toate Articolele Autorului "Ciberneticul înfățișează o vârstă a conștiinței de sine. Lumea romanului cibernetic rămâne plină de sens, dar își pierde omogenitatea. Exprimă mentalitatea unei burghezii stabilizate și
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1398893202.html [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
vieții și adesea reflecției. Psihologism. Eroul ca subiect. Narator-personaj. Intermediarul . "Reflectorii" .Jurnalul, confesia, biograficul. Autosopie. Formă deschisă, ignorarea scopului. Trucarea construcției : asimilarea formei romanești cu forma sentimentului. Liric, evoluție paradoxală, discontinuitate. " Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (155) Referință Bibliografică: CITAT AUTOSCOPIC / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1217, Anul IV, 01 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1398893202.html [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
lectorii, dar fac același lucru cu creatorii lor. Ca o evidență irepresibilă identificăm această situație în cazul cărții lui George Stanca, „Epistolar” (București, Editura Adevărul Holding, 2011). Volumul este proiectat ca „o sumă de exerciții de stil” și se situează autoscopic drept carte „poate uneori corozivă, alteori calină, cu câteva excepții deloc otrăvită, vitriolantă, pe alocuri scrisă cu tandrețe, chiar”. Ratarea elegantă a poeticii face în mare poate valoarea și expresivitatea scrierii. Exercițiile de stil literar sunt în fapt radiografii ale
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/george-stanca-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv-sri/ [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
confrați le consideră vetuste, versul său respirând modernitate nu prin violențe verbale, ci prin știința de a sonda și exprima inefabilul. „N-aș coborî în mine niciodată”, sună un vers din poezia „Așteaptă-mă”. El tălmăcește refuzul autoarei față de excesele autoscopice, preferând doar realitatea secundă din retortele propriei sensibilități. Prima plachetă publicată într-un volum colectiv se intitula „Cea mai tânără Ecaterină” (Ed. Junimea, Iași, 1975). Suntem avertizați și prin titlu că ne aflăm pe teritoriul viziunilor feminine. „Baladă” definește un
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Victor_teisanu_carte_de_poezie_lu_victor_teisanu_1343826921.html [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
derivatele sale ocultează relațiile triadei Cer-Pământ-Om: 72, dublul său, este numărul Pământului, iar triplul, 108, numărul Omului. Câteva reflecții asupra prozei lui Gh. A. Neagu se impun. Spre deosebire de exprimarea lirică, asumată direct de ego-ul care se autoprezintă în însuși procesul autoscopic, în proză se identifică un tip de discurs a cărui trăsătură esențială este absența aproape totală a oricărei referiri la autor. Ștergerea sau estomparea referințelor la instanța enunțării conferă prozelor din volum o tranzitivitate aproape absolută. Aceste observații se referă
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_andrei_neagu_de_la_s_al_florin_tene_1384286883.html [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
Școala bârlădeană”, „Cuvânt și suflet”. Cel dintâi volum, apărut în 1990, poartă titlul Umbra dulce a lucrurilor, spre a sugera sentimentul de încredere pe care îl dau atingerea diafanului și evaziunea din fața concretului și a conjuncturalului. Lirismul lui D. este autoscopic și meditativ, întors frecvent către o simbolistică a condiției umane. Poetul oscilează între elan și reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi spații de istorie și exemplaritate au fost condițiile prime de trecere a poetului la epicul autoscopic ( Unde se odihnesc vulturii, 1987) și la reveria istorică (Valul și stânca, 1989). Cel dintâi este radiografia unei spaime fizice (Cristian Mireanu se crede bolnav irecuperabil), dublată de „tema autorului” și punctată de o suită de fișe bio-psiho-sociale când pitorești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
de frondă, și, în al doilea rând, experiența sa de viață, care explică personajele, ca în proza americană, traversând rebele cele mai diverse medii sociale și practicând meserii dintre cele mai surprinzătoare. Cărțile se alcătuiesc și se succedă capricios: nuvele autoscopice, romane de dragoste, pseudopolicier, SF, din nou roman de dragoste ș.a.m.d. În fapt, în ciuda diversității menite să indice un profesionist în toată puterea cuvântului, unitate există, iar ea rezidă în psihologie. Nu atât mediul interesează (acesta este de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
ș.a. I s-au atribuit Marele Premiu la Festivalul Internațional de Poezie de la Sarajevo (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 1977) ș.a. În cazul lui M., biografia interioară nu se confundă cu bibliografia. Nu învolburarea grandilocventă a începutului, ci ambiguitatea agresivă, autoscopică a maturității determină realitatea de profunzime a scriitorului. Cântecul lui Philipp Müller, Romantism (1956), Casa cu ferestre argintii (1959), Visele de dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic și prea puțin estetic, cu toate că sunt departe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a poetului. Același balans între melancolie și cinism, între ricanare și senzația eșecului, între ghidușiile erotice și erotizante, opuse tentației autoscopice, este de întâlnit în 1,2,3, sau... (1980) Tot așa, de la jocurile de limbaj, manierismul împănat intertextualist, citate culturale de la Shakespeare și Eminescu la Leonid Dimov, până la conștiința râsului ca mască a decăderii, în Cruciada întreruptă (1982): „Se îndepărtau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră, U. își exprimă incertitudinile privitoare la destinul său omenesc și la vocația de scriitor: „Personajele cele mai importante/ale fiecărei zile/sunt oamenii și cărțile./ Primii mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
la cer și atunci misterul infinitului nepătruns te cuprinde, ca dintr-un fund de mare se ridică în sufletul tău întrebări care te chinuiesc, te frământă și-ți umplu ochii de lacrimi..."38. Ei bine, din starea aceasta de prostrație autoscopică naratorul nu mai vrea să iasă decât în mod cu totul excepțional, când realitatea i se înfățișează în chipul unei femei frumoase, asemeni acelei "domnișoare triste" coborâtă parcă din tablourile "pe care pictorii Renașterii le-au zugrăvit așa de sublim
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Valoarea oglinzii, hermeneutica imaginilor în oglindă ne permit să decriptăm modul în care o anumită determinare a imaginii sensibile se regăsește în proiecția ființei. Reprezentarea speculară dă naștere unei confuzii care poate apărea între imagine și model. Este cazul experienței autoscopice care ne determină să conferim imaginii mai multă realitate decât are ființa ce se oglindește în ea. Narcis este un exemplu clasic pentru această experiență în care dublul sfîrșește prin a lua locul ființei. Interpretarea gnostică atribuie crearea lumii proiectării
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
impresii de călătorie în țară și străinătate, în care prevalează observația și comentariul cultural). Notabil este Zidul martor. Pagini de jurnal. 1970-1990, volum din 1995, înscriindu-se între piesele de rezistență ale memorialiasticii de sertar apărute după decembrie 1989. Document autoscopic al unei personalități intransigente cu sine și cu ceilalți, jurnal de creație, cartea este totodată o amplă „fișă de observație” a procesului de degradare a societății românești în totalitarism, oferind și o neconcesivă imagine din interior a vieții literare. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
origine al părinților săi - o veritabilă paradigmă a societății organice. Rolul ei matricial este invocat explicit în volumul publicat în 1994, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975). Iradiind asupra scrierilor anterioare și dezvăluindu-le supratema comună, lucrarea este revelatoare pentru luciditatea autoscopică acută a autorului, înclinat constant spre problematizarea propriei condiții intelectuale. Relevând etimonul spiritual al operei, cartea este istoria unui destin exemplar prin modul în care ilustrează dinamica unei culturi matriciale și prin vocația unei lucide construcții de sine. Casa din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
însă, pe potriva numelui (omonim al ilustrului tipograf Bodoni), pe măsura culturii și profesiei lui de librar anticar, o prodigioasă memorie, digresivă și aleatorie, a tot ceea ce a citit. Un infinit inventar de citate se poate însoți cu un monolog interior autoscopic, alimentat cu amintiri fictive, semn clar că Yambo se refugiase cu arme și bagaje în universul livresc, "din teamă sau din dispreț față de lume". Redus la o memorie de hârtie, bibliografică, protagonistul cooperează totuși cu medicul, familia, prietenii, nădăjduind într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dumnezeu”2. Teologia își desfășoară o vocație critică, pentru că aduce la lumină absurdul dialecticii nihiliste în relația „stăpân-sclav”. Pentru a-și exercita această vocație critică, gândirea teologică dobândește un indispensabil caracter filozofic. Rațiunea luminată de credință purcede spre un examen autoscopic, țintind idolii falși ai prejudecăților sau propriilor judecăți. Paradoxal, acest sever exercițiu îl operează rațiunea însăși, chiar dacă pe un fond de profundă apercepție spirituală. Vocația critică a teologiei este universală: chiar dacă volumul lui John Milbank demonstrează inconsistența proiectului modernității seculare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de încercare a uneltelor sub aspect tematic și stilistic, P. dobândește consacrarea ca prozatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
și menirea literaturii în lumea contemporană, relațiile sinuoase pe care ea le întreține cu viața. Martorul privește istoria dinăuntru, punând în cauză veridicitatea narațiunilor confecționate ulterior, uneori chiar și autenticitatea evenimentelor trăite la cald. În fine, intelectualul are o conștiință autoscopică acută, aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
câteva concepte cu care operează: canonul cultural românesc în pandant și în corelație cu canonul universal ("Structurarea unui asemenea canon cultural local destinat interacțiunilor cu "marele canon" meta-național, este disputată de două discursuri concurente: pe de-o parte, un discurs autoscopic, centrat pe percepția propriei identități, care consacră o viziune din interior asupra propriului "sine" și, pe de altă parte, un discurs despre "sinele" comunității văzut însă prin ochii unei alterități plasate înafara comunității respective. Cele două logici, a sineității și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fără precedent în filmul românesc : o exegeză (caragialiană) pe celuloid ! Punând la lucru un dispozitiv bahtinian, el transformă piesa Dale carnavalului într-un joc vertiginos de puneri în abis care telescopează literarul, politicul și cinematograficul ultimul dintre ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mănăstirea Văratec. Aici a alcătuit un album, intitulat Dragoste și Poezie, în care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile eminesciene ce i-ar fi fost dedicate, însoțindu-le de comentarii. Substanțiala corespondență purtată cu Eminescu atestă bogate resurse autoscopice, accentuate cu deosebire în prezența erosului, precum și o apreciabilă diversificare, în aceeași direcție, a literaturii epistolare. M. debutează în 1872, la „Noul curier român”, cu două schițe de factură romanțioasă. Și-a publicat versurile în „Columna lui Traian” (1874), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
proprie fiecărui anotimp, chiar și atunci când se definește în funcție de un loc anume, de căderea luminii, a ploilor, a amurgului, a nisipurilor, mortuare sau sărbătorești, este un peisaj moral, mai mult, o arhitectură labirintică de emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre într-o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]