114 matches
-
idei pentru rezolvarea problemei; 2. Logicienii - elevi capabili să definească și să analizeze problemele; 3. Experți - elevi care triază ideile și aleg soluțiile pe care le consideră potrivite. Metoda pregătește și îmbunătășește prestația elevilor la concursurile școlare. 3.3.12. Autoscopia Tehnică de evaluare alternativă care răspunde nevoii de autoanaliză a elevilor, autoscopia a fost semnalată de cercetătorul B.Calmy de la Centru Internațional de Studii Pedagogice din Sevres. Metoda, a cărei denumire este derivată din grecescul skopos, skopien (a observa, tehnici
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
analizeze problemele; 3. Experți - elevi care triază ideile și aleg soluțiile pe care le consideră potrivite. Metoda pregătește și îmbunătășește prestația elevilor la concursurile școlare. 3.3.12. Autoscopia Tehnică de evaluare alternativă care răspunde nevoii de autoanaliză a elevilor, autoscopia a fost semnalată de cercetătorul B.Calmy de la Centru Internațional de Studii Pedagogice din Sevres. Metoda, a cărei denumire este derivată din grecescul skopos, skopien (a observa, tehnici de observare), este folosită în psihologie de introspecție. Prin autoscopie se evaluează
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
a elevilor, autoscopia a fost semnalată de cercetătorul B.Calmy de la Centru Internațional de Studii Pedagogice din Sevres. Metoda, a cărei denumire este derivată din grecescul skopos, skopien (a observa, tehnici de observare), este folosită în psihologie de introspecție. Prin autoscopie se evaluează: * Capacitatea de prezentare a unui subiect impus, într-o perioadă de timp fixată; * Prezentarea corectă a informației acumulate; * Abilitatea de exprimare liberă în prezența unui auditoriu, * Coerența expunerii; * Adecvarea conceptelor; * Construcția frazei; * Adecvarea limbajului; * Expresivitatea feței, gestica. Principiile
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
o perioadă de timp fixată; * Prezentarea corectă a informației acumulate; * Abilitatea de exprimare liberă în prezența unui auditoriu, * Coerența expunerii; * Adecvarea conceptelor; * Construcția frazei; * Adecvarea limbajului; * Expresivitatea feței, gestica. Principiile fundamentale al metodei sunt autoevaluarea și interevaluarea. O ședință de autoscopie se poate derula pe parcursul a treizeci de minute. Profesorul propune subiectul (caracterizarea unui personaj dintr-o operă literară, relatarea ueni experiențe personale, analiza unui fapt istoric, descrierea unei forme de relief), stabilește timpul de prezentare și înmânează participanților grila de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
audio sau video. În faza următoare, elevii prezintă observațiile, care se pot proba cu înregistrările făcute. Metoda permite elevilor să se implice în dialogul pedagogic, să-și identifice lacunele în prezentare sau cunoștințe și totodată îi învață să se autoevalueze. Autoscopia poate lua forma unui exercițiu - experiment: 1. Profesorul prezintă caracteristicile experimentului; 2. Un elev care se oferă voluntar este lăsat singur într-o încăpere timp de zece minute. Cu ajutorul reportofonului, care i-a fost pus la dispoziție, înregistrează o expunere
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
o întrebare care este apoi discutată și completată cu colegul de bancă, apoi în grup de 4 elevi, în final reportorii grupei prezintă răspunsul final. Tip de sarcină: Care sunt elementele/detaliile care susțin caracterul fantastic al nuvelei? Aduceți argumente! Autoscopia ca metodă, a fost aplicată la clasa a VIII-a în cadrul lecției Lacul de Mihai Eminescu. Sarcina individuală a fost: Argumentează că opera literară Lacul de Mihai Eminescu e o operă lirică! Fiecare elev a primit o grilă de evaluare
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
pe aceea a prozatorilor din ultimul val al modernității, cei care fac ca romanul să nu fie predeterminat, ci să se nască pe măsură ce se scrie. Stilist fără cusur, asemenea lui Radu Petrescu, Ț. dovedește aceeași virtuozitate în practicarea minuțioasă a autoscopiei prin examinarea lucidă a viselor, senzațiilor fiziologice, spaimelor sau revoltelor, precum și în înregistrarea rapidă și pregnantă, cu știința detaliului revelator, a fizionomiilor și evenimentelor din lumea exterioară. Primit favorabil de critici, prozatorul nu a putut să intre imediat în conștiința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
fiind însă contribuția la modernizarea literaturii române. Imaginea criticului în posteritate îndreptățește convingerea lui Eugen Simion că după Titu Maiorescu L. este „cel mai important critic român”. Mărturii autobiografice diverse, pagini epistolare și memorialistice vorbesc despre un L. înclinat spre autoscopie, solitar, sceptic, dar mai ales contemplativ; tentat să se afirme ca prozator, s-a stins îndoindu-se de sine, torturat de o adevărată dramă a nerealizării: „Când mă gândesc la mine - îi scria Hortensiei Papadat-Bengescu la 10 august 1930 - mi-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
nu le omit. Dar cinstit, mai ales față de mine, mi se pare să recunosc direct că mi-ar face mare plăcere să mă reîntâlnesc cu mici sau mari fragmente din propria mea viață. Este un fel de să spun astfel autoscopie psihică. Pe cine interesează? Nu mă interesează atât pe cine interesează acest jurnal, dar sunt curios să constat în ce măsură mă va interesa pe mine să privesc înapoi, prin ocheanul cu lentilele întoarse. Autorul 1 23 martie, seara, în Câmpulung, vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
românitatea, înainte sau în loc de a trece la acțiune pentru transformarea țării, preferința pentru mania autocriticii naționale în detrimentul căutării unor soluții practice de ieșire din diversele crize ale Istoriei, a fost cândva numită sarcastic de Cioran (deloc străin el însuși de autoscopia națională și de de excesele ei) "teoria României". Pentru a o depăși, pentru a putea trece vreodată de la autocritică la construcție, nu există decât o posibilitate: deconstrucția critică a teoriei pe baza analizei istorice și rigorii conceptuale, în comparație cu alte culturi
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cerea să fiu caloric, să exult în fața „operelor” unor scriitori contemporani. Mărturisesc că am încercat în cîteva rînduri, dar n-a ieșit nimic valabil, convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
retorice ale unui romantism degradat prin instrumentare publicitară. Scrii- torul este complet dezinteresat de conținutul psihologic al personajelor sale, ceea ce nu înseamnă că nu au unul, ci doar că acest conținut nu face obiectul unei investigații și nicidecum al unei autoscopii, practic nu contează în economia simbolică a narațiunii. Psihologia lui Coriolan Drăgănescu nu importă, iar Caragiale își plasează interesul în afara personajului, relevând cu complicitatea naratorului instrumentul prin care el devine un personaj public. Inte- resul naratorului, dar și al autorului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei forțe centripete care-l scoate permanent în afara spațiului conjugal. A reintra în familie are aici semnificația unei reintrări în sine, a unui rapel la propria interioritate ca familiaritate cu sine și autoscopie. Hemoragia verbală provine din această anxietate rezultată din imposibilitatea de a regăsi un for interior, din pierderea a ceea ce Ortega y Gasset numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv premeditată”, „un somnambulism” ocrotitor în planul relațiilor sociale, revelațiile despre rătăcirile politice din interbelicul românesc, despre încă persistenta normalitate a unei bune părți din românime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
direcția fantasticului terifiant, redescoperind convențiile literaturii romantice, dar folosindu-le într-o convergență insolită și modernă. În confruntare cu un subconștient insidios și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor lui Camil Petrescu, ca și dureroasa autoscopie a celor din proza lui Anton Holban. Omul care și-a găsit umbra, o amplă narațiune, pune în gamă epică speculația freudiană despre cei care eșuează din cauza succesului. Personajul, învingător în confruntarea cu capcanele socialului, își obține și supraveghează ascensiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
față de suferința prezentă. Imaginea pe care bolnavul și-o creează referitor la propria boală este „tabloul autoplastic” al bolii (Goldscheider). Despre acest aspect subiectiv al bolii trăite de bolnav, A. Păunescu-Podeanu spune că „este rezultatul unui proces complex psihofiziologic de autoscopie, în care intervin, în proporții variate, sensibilitatea bolnavului și capacitatea lui de interpretare, apoi încordarea simțurilor și a atenției, teama, neliniștea, imaginația lui”. Orice boală somatică se manifestă sub două aspecte. Pe de o parte, tabloul clinic obiectiv, care relevă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Holban față cu critica și istoria literară, Confesiuni estetice travestite, Aspecte ale „medierii”. Deromantizarea romanului, Motive existențialiste. De la eu la non-eu, „Permanențe romantice”, În căutarea unui profil. Tehnici expresive) autoarea se străduiește să identifice în textul romanelor argumente plauzibile (riguroasa autoscopie a personajului-narator, cinismul percepțiilor, suferința de a trăi, tentația înstrăinării) pentru susținerea ideii conform căreia Anton Holban trebuie privit ca un scriitor „existențialist avant la lettre”. Remarcând schema de concepție axată pe „concentrarea analitică disproporționat de mare spre interior în raport cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
căutarea unui unghi vizual și de reflecție capabil să configureze o poetică originală. Autorul este receptiv la tendințele moderne și exersează confruntarea realului cu ficțiunea, a povestirii cu viața. Colajul metaforizant, contrapunctul melancolic, reveria de tip magic, decuparea detaliului simbolic, autoscopia vădesc un registru epic variat. Subiectele par decupate din cotidian și se bazează pe un detaliu-cheie, care, transpus descriptiv sau analitic, în regim realist sau fantezist, devine simbolic. Starea reprezentativă a personajelor este așteptarea, căutarea unei revelații. În schița O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
1967-1975: I, 546). La rândul său, în studiul său introductiv la antologia de texte avangardiste românești, Marin Mincu precizează că "[e]xtraordinara trăire interioară (subl. în text) [...] a lumii obiective de către narator se repercutează asupra expresiei epice [...]" (1983: 46). Aici, autoscopia dobândește proporțiile unei adevărate obsesii onirice, care, odată dezghiocată, dezvăluie un șir interminabil de alte vise cu substrat similar, precum niște matrioști ontologice. Ni se deschide, astfel, accesul în lumea unei conștiințe care nu-și încetează explorarea de sine nici măcar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este făcut în oglindă, el reprezintă un manifest de generație, dar și o expresie a unei viziuni estetice de maturitate, un metafilm. Acest fapt justifică numeroasele puneri în abis din filmul lui Porumboiu, puneri în abis care joacă rolul unei autoscopii pe care o traduce la un nivel profan endoscopia prezentată în detaliu, însă și aceea posibil trucată. Revenim astfel la gastrita improbabilă, altfel autentic ulcer al regizorului, metaforă a unei viscerale și dureroase scufundări psihologice în laboratorul său de creație
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
o să stăm față în față ca doi iepuri speriați de umbra lor? Nu vreau să cred că nu noi creăm cuvintele, ci ele ne creează pe noi. Fii liniștită. Cuvintele sînt infinite". Erotizată la maximum, ființa poetei se supune unei autoscopii adolescentine, unei psihanalize spontane care uneori dobîndește grația unui poem al fiziologiei: Știu că o să am emoții, știu că o să-mi tremure mîna. Emoțiile sînt însoțite de plăcere ca și frica. Parcă ar fi secretate de glandele sexuale. Există un
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
La țară, strategic vorbind). Sau cu o modestie agrestă: "În tinerețe, / aveam ambiție, dar între timp / prin mine au trecut / multe fulgere și comploturi // M-am redus la cîteva / mii de oi și insomnie" (Caz național). Sau cu o ambiguă autoscopie: "lumea aceasta / atît de nepregătită / să mai înghită uneori / poezia mea post- / stănesciană... / ană... ană ... // în care chiar și eu / stau nemișcat / în palma unui înger / nu prea vorbăreț" (Asta-i aproape tot). De la această manieră de amendări de sine
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
absolutul capătă o tentă particulară prin referirea la locația sa. Oprimat de "ritmul agitat al capitalei", Cioran se mărturisește atras de aerul curat al provinciei, care, deși departe de a fi un Eden, i se potrivește precum un mediu favorabil autoscopiei. Provincia e desigur impură, dar prin eliminarea tipurilor reprobabile ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
repeta privirile jenate ale unora, tăcerile încăpățânate ale altora; prea târziu, lasă-te păgubașă, nu mai merită osteneală. Ce spui tu au spus alții, mai bine " și la timpul potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul rămâne
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
de pagini), intitulat Culorile Purgatoriului (Pitești, Ed. Paralela 45) și construit, cu migală neverosimilă, în jurul experimentului introspectiv. Nu cunosc multe exemple de introspecție - de asemenea proporții - în literatura română sau chiar în cea universală. Autorul are o adevărată vocație pentru autoscopie, pentru sondarea universului interior, pînă la etalarea unui vag masochism (funcțional însă din punct de vedere estetic!), și își articulează, pe acest palier, întreaga strategie narativă. Povestea textului ca atare este interesantă și poate ilustra ea însăși, la rigoare, nevoia
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]