6 matches
-
restul, majoritatea, sunt obscure etimologic, poate pentru că sunt, de fapt, hipocoristice extrase din bazele antroponimice din care au fost „prescurtate“. Emil Suciu neagă existența unui sufix -ui, -oi în limbile turcice (în care, de fapt, nu era sufix, ci cuvînt autosemantic, cu sens de sine stătător, ceea ce face ca, uneori, în compuse să stea pe prima poziție: Ui, Uiu, Uielga), chiar dacă e așezat, de obicei, pe poziția secundă (Cara-oi, Kîzîl-oi, Kok-oi, Mangîșoi, Munții Altai, Kotui, Kokui, Nemui, Pelendui, Pehui, Polui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
verbe reacționează, în spațiul acestei forme apersonale (sau de persoana a III-a) la categoria numărului. În funcție de comportamentul lor față de constituirea relației subiect-predicat, verbele impersonale se diferențiază între ele, grupându-se în două clase: - impersonale absolute; se cuprind aici: • verbele autosemantice, de tipul verbelor „meteorologice”: a tuna, a fulgera, a se înnopta, a se desprimăvăra etc.: „Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă.” (M. Eminescu) Sunt verbe suficiente în și prin ele înseși; au inclusă, în planul lor semantic, și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poly- (lat. polus, gr. πολυ-, πολύς)], Filo, Metro, Auto, Dermato, -algie. Forme ca vice- [în loc de locțiitor, adjunct" ( cf. fr. vice-/lat. vice)] sau mega-megal(o)/-megalie (foarte) mare, creștere [fr. méga- ,mégal/o/- ,mégalie/ (gr. μεγα-, μεγαλο-, μεγας )] devin unități autosemantice cu circulație internațională. Fenomenul lexicalizării este și mai bine pus în valoare prin calitatea unor afixoide autonome de-a se combina cu prefixe neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
aplice conceptul de "idee latentă" la cercetările de stilistica în felul următor: "Unitățile lexicale ale limbii conserva în structura lor semantica ecoul tuturor propozițiilor care le-au generat; ba putem spune, cum se știe, ca orice cuvânt, în primul rând autosemantic, a fost, la origine, o propoziție. "După cum o formă gramaticala [flexionara] nu este decât o construcție sintactica condensata, tot așa sensul cel expres nu este decât o condensare a ideii latențe. [...] Ideea latentă și construcțiunea sintactica sunt cele două principii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și construcțiunea sintactica sunt cele două principii primitive oarecum fluide, al căror contact cu sonul, ca materie sau element solid, a închegat o porțiune din ele în sens expres și forma gramaticala, dând astfel naștere cuvântului", spune Hașdeu. Cuvintele pline (autosemantice), având, în sfera lor semantica, grupate în jurul nucleului semnificativ, o serie de semnificații (din ce in ce mai) periferice, acestea joacă rolul, în orice context, de elemente de rezonanță ale nucleului semnificativ însuși, dar, în același timp, si de elemente "sinonimice" sau de afinitate
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
grupate în jurul nucleului semnificativ, o serie de semnificații (din ce in ce mai) periferice, acestea joacă rolul, în orice context, de elemente de rezonanță ale nucleului semnificativ însuși, dar, în același timp, si de elemente "sinonimice" sau de afinitate în raport cu nucleul altor cuvinte. Cuvântul (autosemantic) este prin definiție, un depozit de imagini latențe care nu așteaptă decât norocoasă integrare într-un inedit sintagmatic care să-i activeze (selectiv) sensurile: să-l facă expresiv și original." (Dragomirescu, 1995, p. 36). Cred că Dragomirescu se cam îndepărtează
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]