51 matches
-
zornăie amenințător armura din dotare, privind în jur fioros și aruncând cu sulița în balaurii raționalismului. Un firicel subțire de salivă pornește din comisura buzelor încleștate, dar, negăsind loc să se strecoare prin coiful ermetic, revine la matcă, într-o autotelică bolboroseală. Altfel spus, calificativele pe care le împrăștie eseistul, atacurile la persoană mustind de imprecații, insulte, scuipați tipăriți, se întorc împotriva emitentului, caracterizându-l pregnant. Să vedem ,opiniile" suportate de hârtia ziarului din 12 septembrie, adunate sub titlul Goma țintește
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
de praf, aidoma tuturor celorlalte astre. Și nu e decât un fapt ordinar, o simplă întâmplare că noi ne aflăm în preajma soarelui care, spuneam, nu se deosebește prin nimic de alte stele. Delimitându-se de limbajul uzual, cuvântul în sine, autotelic, diferă de cuvântul viu, precum diferă rotația pământului în jurul soarelui de ceea ce se crede a fi ocolul soarelui în jurul pământului. Cuvântul în sine se dezice de respectiva iluzie cotidiană, obișnuită, și în schimbul neadevărului evident generează crepusculul stelar. Astfel, vocabula zen
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Peniuc, membru al cenaclului "Euridice" condus de D-sa, este, de fapt, la a doua carte. De la prima, apărută tot în 2002, dar la Editura Pontica, sub titlul Un animal mic, poetul ar fi făcut "saltul salutar de la alienarea subiectului autotelic, incapabil de comunicarea cu exteriorul, către regăsirea căilor de acces afective", manifestând, după blocarea inițială a "resorturilor eului" o "deschidere tulburătoare către sine și către alter". Nereușind, din pricina foarte defectuoasei difuzări a cărților în patria noastră, să-mi procur acea
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
manifestând, după blocarea inițială a "resorturilor eului" o "deschidere tulburătoare către sine și către alter". Nereușind, din pricina foarte defectuoasei difuzări a cărților în patria noastră, să-mi procur acea apariție dintâi, nu pot confirma sau infirma cele spuse despre "subiectul autotelic" alienat, rămânând, cu un anume regret, la lectura unică a acestei "deschideri către sine și către alter", adică spre celălalt, spre seamănul său, pe care o încearcă într-adevăr, dar cu o mare simplitate, poetul recomandat. Andrei Peniuc merita o
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
unui Leoninus și Perotinus, pînă la cele deținute de Mahler și Debussy. La rîndul lui, compozitorul-explorator este mînat de un singur gînd; caută anume ceva: un timbru nou, o nouă formă de relief sonor. Originalitatea (ca și modernitatea lui) este autotelică, consubstanțială. Exploratorul a fost, probabil, cel mai caracteristic dintre compozitorii-călători ai secolului 20. El a defrișat în mod constant doar o parcelă din marea junglă fierbinte a muzicii, străbătînd un teritoriu totuși limitat, cu mijloace dintre cele parcimonioase, oricît au
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
a spus,cândva, Hașdeu), ci degajă acel autoritarism și acea sfidare ce duc la exclusivism și la exces, aidoma unei ciume a voluptății și care în clipele de primejdie cucerește mediocritatea, împingând-o înainte. Cu alte cuvinte, sunt acele muzici autotelice și apologetice născute din egoismul și ambiția de a fi unic cu orice preț ori de a declanșa situații limită, irepetabile, așa cum se prezintă, de pildă, unele creații de John Cage sau alte opusuri ale secolului 20, de o originalitate
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra acestei evoluții contrare, fiindcă este destul de riscant să comparăm la nesfîrșit limbajul transparent, similireferential al românului realist cu limbajul autotelic, autocentrat și obscur al poeziei lirice moderne. Lodge poate fi convingător în teza lui, dar numai în măsura în care bunul simț al cititorului nu i se opune: or, acest bun simț ne conduce spre impresia că poemul fiind doar limbaj, românul este
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
acestea pun accentul pe relațiile dintre semnificanți. De altfel, statutul semiologic al majorității compozițiilor lui Remus Georgescu traversează nu numai reflecția estetică, ci și raportul muzică-limbaj cu pozițiile sale formale și normative. Avea dreptate Jakobson atunci cînd insista asupra caracterului autotelic al muzicii deoarece sintaxa muzicală se organizează la nivelul notelor și la nivelul "cuvintelor purtătoare de semnificații". Aceasta nu înseamnă că muzicile lui Remus Georgescu nu trimit la trăire ori că nu dețin capacități denotative. Dimpotrivă, sensul lor este deopotrivă
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
roman. Este ca și cum ar cânta la fanfară în bucătăria unui apartament la bloc. Uneori, citindu-i frazele sentențioase, grandilocvente, pline de neologisme reverberante, îți vine să ți duci mâinile la urechi, ca să nu asurzești: „Conferind creației românești circularitatea unui act autotelic, demnitatea actului arhetipal, desprins din codul faptelor diurne, istorice, dar și din poezia existenței, Poetul intuiește nașterea poieticii din poetica romanului.“ „Universalitatea romanului vizează un întreg numit Univers (fără îndoială, total deosebit de așa-zisul univers sau cosmos fizic care nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuși credibil, cu condiția ca oglinda să nu fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Desigur, scriitura diaristică adăpostește în tectonica ei autotelică și fragmentară, un amestec de stări afective și atitudini emblematice, deopotrivă, pentru om și scriitor, de la extazul captării formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Iresponsabilității. Românescului și - de ce nu? - uneori universalului „merge și așa”. Ba nu, nu merge. În cazul marilor poeți. Ba, în genere, nu trebuie să meargă în cazurile tuturor poeților, dacă ei își îndreptățesc numele în... numele poeziei ca atare. Diafane, autotelice, suficiente sieși și, totodată, generoase cu toată lumea, căreia i se dăruie. Fără rest, am vrut să spun. Se dăruie... Dar nu e chiar așa: orice traducere presupune și un... rest. O doză de... ne-comunicat, ne-spus, ne-tradus. Dar
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
păcate, ceva ce nu este deloc al ei și care nici nu îi aparține din punct de vedere organic și identitar absolut deloc. Rupt cu o din ce în ce mai mare evidență de spectrul incomensurabil al divinității sale creatoare și devenit o entitate autotelică anevoie întoarsă sub aspect mentalist de la preceptele originare de dinaintea propriei căderi în păcat, Omul contemporan, în tot acest cumplit de vicios cerc contextual legat de demolarea continuă a infinitului mic, individual, dar și al celui complex, fundamentat pe comuniunea directă
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
de raportare a întregii scheme de gândire a interconectării contemporane a ființelor este cel al simetriei cosmice. Și, ca un adagio fundamental, deasupra acestei lumi pline de restricții de tot felul și reductibile numai la scrâșnetul furios al materiei, omul autotelic funcționează cu din ce în ce multe grade de libertate anulate numai într-un singur sens: acela de a-și îndrepta în exclusivitate filozofia către centrul propriei sale subiectivități, pierzându-și, astfel, completamente capacitatea de a distinge în apropierea lui
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
în exclusivitate filozofia către centrul propriei sale subiectivități, pierzându-și, astfel, completamente capacitatea de a distinge în apropierea lui prezența unei alte siluete distincte, aceea a unei ființe asemenea sieși din toate unghiurile de vedere posibile. Cât despre raportarea insului autotelic la dimensiunea generoasă a trinității ecuaționale Dumnezeu - Creație - Om, cercul discuției se poate restrânge dintr-o dată, destul de rapid, la un singur punct. Iar asta se întâmplă pentru că este exclusă constant din linia de gândire acum ceea ce mărturisea cu ani în
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
sistem are un set de funcții fundamentale și una sau mai multe funcții complementare. Prin definiție, un sistem se constituie din elemente interrelaționate ce derulează procesual, unitar și coerent, ca entitate cel putin o funcție. Funcțiile nu sunt elemente sistemice autotelice. Ele sunt exercitate de entități sistemice. Funcțiile sunt funcții în îndeplinirea de către o entitate a unor scopuri. Se înțelege că funcțiile sunt determinate de scopurile ce anima sistemul. Dar cine configurează scopurile? La rândul lor, scopurile sunt determinate, generate de
Funcţiile comunicării. Ecuaţia «Nevoi/Scopuri/Funcţii, de Ștefan Vlăduțescu. Din cărțile Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339521_a_340850]
-
al receptorilor involuntari (observatori fără voința producătorului)” (pag.60). Pentru a fi tratată ca o știință, comunicarea/informația avea nevoie de reglementări, autorul ne explică acest aspect: “întotdeauna rostirile esențiale vor fi întâmpinate cu neîncredere și tratate cu o suficiență autotelică, vecină cu nepăsarea și cale de scăpare spre refuz. Ele necesită alocarea de mari resurse gnozice de prelucrare și obligă la o concentrare pentru care mai niciodată nu dispunem de destul timp. Cu toate acestea, rostirile esențiale, precum legile, axiomele
ȘTEFAN VLĂDUȚESCU: Un eseu despre teoria informaţiei (Book Review), de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339577_a_340906]
-
al receptorilor involuntari (observatori fără voința producătorului)” (pag.60). Pentru a fi tratată ca o știință, comunicarea/informația avea nevoie de reglementări, autorul ne explică acest aspect: “întotdeauna rostirile esențiale vor fi întâmpinate cu neîncredere și tratate cu o suficiență autotelică, vecină cu nepăsarea și cale de scăpare spre refuz. Ele necesită alocarea de mari resurse gnozice de prelucrare și obligă la o concentrare pentru care mai niciodată nu dispunem de destul timp. Cu toate acestea, rostirile esențiale, precum legile, axiomele
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Despre teoria informaţiei, de Mirela TEodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339612_a_340941]
-
Popper arată că, ontologic, se pot delimita trei domenii: (l 1 ) lumea obiectelor fizice, (l 2 ) lumea stărilor mentale ale conștiinței și (l 3 ) lumea conținuturilor obiectivate de gândire (concepții și idei incluse în biblioteci, cărți, reviste etc.). Lumile sunt autotelice și exact delimitate. Se ia în calcul că „lumea a treia”, adică lumea generică a bibliotecilor, poate fi independentă. Odată edificată, în interiorul lumii din „biblioteci”, survine o cunoaștere, și ea autonomă, liberă de inflexiunile constructive ale structurilor subiective ale lumii
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
decizii individuale, humori intempestive. Au o etiologie obiectivă, chiar implacabilă. Ungurul e ungur din naștere și așa rămâne; nu va deveni român peste noapte chiar dacă ar vrea el! Sunt și cazuri În care identificarea unor grupuri se realizează În mod autotelic, voluntarist, chiar de către cei În cauză, după anumite accidente existențiale, alunecări periculoase, alegeri autoconsimțite, devieri asumate ce se abat de la linia comună. În această categorie se Încadrează și minoritățile sexuale bazate pe atracții atipice, și anume, homosexualii. În calitate de excepții personale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
exact și limpede în judecăți, aplicat cu persuasiune și metodă la operă (și autor), în care e înclinat să determine „scheme”, „roluri” și „funcții” (și bineînțeles abaterile de la acestea), Dan Mănucă e omul sistemelor bine conturate și având un statut autotelic. Ca să descifreze semnificații și să explice fenomene, exegetul închide și se închide în cercuri, evoluând concentric în demonstrații. MIHAI CIMPOI SCRIERI: Scriitori junimiști, Iași, 1971; Critica literară junimistă (1864- 1885), Iași, 1975; ed. (Principiile criticii literare junimiste. 1864-1885), Iași, 2000
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
raționalizări și autodescrieri ale conduitelor care au avut sau au ca suport nevoi bazale. Indivizii și grupurile se particularizează și în raport cu preponderența funcțiilor date valorilor: de apărare a eului, de justificare și raționalizare, de adaptare (relația eu - lume), principii comportamentale autotelice. Încercând o caracterizare sintetică, am putea spune că, în strânsă interacțiune cu alte procese și caracteristici psihice (atitudini, interese, imaginea de sine etc.), specificitatea axiologicului în structura personalității ar consta în faptul că are funcție normativă strategică la nivelul ierarhic
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
computere prin rețele de microprocesoare. Iar biotehnologiile par capabile să rezolve, definitiv, toate imperativele stomacului. Creierul eliberat de rutină are, pentru prima oară în istoria lumii, șansa de a se dedica singurei activități demne de el: creația. Activitatea creativă este autotelică și motivată intrinsec. Este, în fond, o activitate ludică. Munca ordinară este heterotelică și motivată extrinsec. În procesul muncii ordinare, creierul „se prostituează și suferă” (Hegel, Marx), omul se înstrăinează de esența sa. Suferința este resimțită de creier, care o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de comentatori tocmai pentru aceste însușiri. Poezia, vădind o incontestabilă capacitate de a prelua plauzibil o retorică și o recuzită ideatică prestigioase în epocă, pare în ultimă analiză autotelică, principalul ei sens fiind chiar consemnarea propriei elaborări. Ceea ce, în principiu, ar fi susceptibil să-i asigure o anumită savoare și mai ales legitimitate estetică, dacă ar lipsi insistența inadecvată a unei „măiestrii” mulțumite de sine și dorința fastidioasă de
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]