74 matches
-
fluviale pentru alimentarea navelor, nave de asigurare de luptă (inclusiv șalupe, bărci cu și fără motor) 3. Tehnică de aerodrom, mijloace și aparatură pentru navigație navală și aeriană, echipamente de semnalizare pentru nave și aeronave, cu specific militar 4. Tancuri, autotunuri, tunuri, obuziere, tunuri-obuziere și alte categorii de guri de foc de toate tipurile și calibrele 5. Rachete și instalații de lansare rachete 6. Armament de infanterie. mitraliere și aruncătoare 7. Arme albe 8. Bombe, torpile, rachete și muniție pentru toate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/112974_a_114303]
-
1.466 din 14.09.1957 privind organizarea expoziției "Traian Vuia". 90. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.469 din 14.09.1957 privind aprobarea statutului referitor la calificarea, primele și recompensele ce se acordă personalului din echipajele de tancuri, autotunuri și tractoare blindate de tancuri și personalului tehnic de tancuri din Forțele Armate ale Republicii Populare Române. 91. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.542 din 25.09.1957 privind aprobarea statutului corpului ofițerilor și al generalilor. 92. Hotărârea Consiliului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/195103_a_196432]
-
proprietatea statului a unor terenuri situate în comuna Ciocârlău, raionul Somcuța Mare, regiunea Maramureș. 3. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 14 din 14.01.1961 privind aprobarea statutului referitor la calificarea și primele ce se acordă mecanicilor conductori de tancuri, autotunuri și tractoare blindate de tancuri din Forțele Armate ale Republicii Populare Române. 4. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 15 din 14.01.1961 pentru elaborarea proiectului de decret privind modificarea Decretului nr. 359 din 3 august 1957. 5. Hotărârea Consiliului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/195103_a_196432]
-
fluviale de luptă (inclusiv șalupe, bărci cu sau fără motor) 3. Tancuri 4. Submarine 5. Tancuri maritime și fluviale pentru alimentarea navelor 6. Mijloace și aparatură pentru navigație navală și aeriană 7. Echipament de semnalizare pentru nave și aeronave 8. Autotunuri, tunuri, obuziere și tunuri-obuziere 9. Rachete și instalații de lansare rachete 10. Armament de infanterie, mitraliere și aruncătoare 11. Arme albe 12. Muniție de toate categoriile de armament 13. Bombe, torpile, rachete 14. Mijloace și materiale speciale pentru intervenții și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/111282_a_112611]
-
Articolul UNIC Se acorda drapelul de lupta Divizionului 222 Autotunuri. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU ----------------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/118413_a_119742]
-
cădeau de pe vehicule din cauza propriei greutăți și din cauza vibrațiilor vehiculului. Zimmeritul nu avea proprietăți antimagnetice propriu-zise, materialul din care era compus împiedica contactul dintre mina magnetică și suprafața metalică. Zimmeritul a fost aplicat pe suprafața unor tancuri și a unor autotunuri (acoperite complet de blindaj) din decembrie 1943 până pe 9 septembrie 1944. Pe vehiculele de luptă blindate care nu erau închise complet era foarte rar aplicat. Vehiculele aveau un aspect nefinisat distinct când erau dotate cu Zimmerit. Aplicarea pastei antimagnetice se
Zimmerit () [Corola-website/Science/320764_a_322093]
-
Curtiss Hawk 75 which accounted for 12.6 percent of the French single-seat fighter force. În afară de cele 580 mitralierele de 13 mm din dotarea apărării civile, armata franceză mai dispunea 1.152 tunuri antiaeriene de 25 mm „Hotchkiss”, 200 de autotunuri de 20 mm „Hispano-Suiza” și 24 de tunuri de 90 mm. Armata mai dispunea și de 40 de tunuri de 105 mm din prima conflagrație mondială. Corpul Expediționar Britanic (BEF) avea 10 regimente de tunuri antiaeriene de 3,7 inch
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
absolvirea Școlii de ofițeri, a fost avansat la 22 august 1960 la gradul de locotenent în cadrele active ale Forțelor Armate. A îndeplinit funcțiile de comandant al Plutonului 2 tancuri din Compania a 4-a a Regimentului 68 Tancuri și Autotunuri (1960-1961), apoi comandant de pluton și de companie la Școala Militară de Ofițeri de Tancuri și Auto din Pitești (1961-1966). În această perioadă, a fost avansat la gradul de locotenent major (30 decembrie 1963), iar peste numai doi ani, la
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
Grigore Stratilescu. Comisia trebuia sa prezinte armatei un raport despre unde se puteau produce în industria privată din România materiale de război pentru armată și să propună îmbunatățirea industriei private. De asemenea comisia a recomandat înbunătățirea Arsenalului Armatei. Tancurile și autotunurile vândute de către Germania nazistă Regatului României : Avioanele de vânătoare cumpărate, fabricate sau capturate de către România în timpul celui de-la Doilea Război Mondial :
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
cauzate de minele antitanc. Pierderile datorate acțiunilor inamice au fost foarte reduse, datorită protecției mari oferite de blindajul gros, vehiculul fiind aproape imun la focul armamentului sovietic. Majoritatea vehiculelor distruse sau capturate au fost abandonate de către echipaj datorită defecțiunilor. Multe autotunuri Ferdinand imobilizate au fost permanent abandonate, deoarece erau prea grele pentru vehiculele de tractare germane. Altele au fost pierdute datorită defecțiunilor apărute în timpul retragerii cauzate de contraatacul sovietic. Puținele vehicule care au supraviețuit au fost folosite ulterior pe frontul de pe
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
datorită greutății de 70 tone nepotrivite pentru majoritatea drumurilor și podurilor din peninsulă. Din cauza nevoii permanente de piese de schimb, majoritatea unităților nu au fost pierdute în luptă, ci mai degrabă abandonate și distruse de către propriile echipaje. O companie de autotunuri Elefant a participat împotriva sovieticilor la Ofensiva de pe Vistula-Oder din Polonia, iar ultimele vehicule care au supraviețuit au fost folosite lângă Zossen în timpul Bătăliei pentru Berlin. Ferdinand/ Elefant a fost probabil cel mai bun vânător de tancuri folosit în timpul războiului
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
comandantului Corpului 38 Armata (în septembrie 1952). Ofițerul Vasile Milea are o ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe rând în funcțiile de: șef al Secției Pregătire de Luptă la Regiunea 2 Militară (1953), comandant al Regimentului 18 Tancuri și Autotunuri (1953-1956), șef de stat major (1956-1957) și comandant al Diviziei 9 Mecanizate "Mărășești" (1957-1958), apoi locțiitor al șefului Secției Pregătire de Luptă a Regiunii 2 Militare (februarie 1958 - octombrie 1959). În această perioadă, este înaintat pe rând la gradele de
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
apărut modele dotate cu tunul scurt de 7,5 cm KwK 37 L/24, menite a sprijini infanteria. Producția tancului Panzer III a fost oprită în 1943. Cu toate acestea, șasiul excelent al acestui tanc a fost folosit pentru fabricarea autotunurilor StuG III până la sfârșitul războiului. Pe 11 ianuarie 1934, după specificațiile cerute de Heinz Guderian, armata germană a cerut prototipuri pentru un tanc mediu de luptă. Acesta trebuia să aibă cel mult 24 de tone și o viteză maximă de
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la producția Panzer III era excelent proiectat, fiind folosit la construcția tunului de asalt Sturmgeschütz III, care s-a dovedit a fi și unul dintre cele mai bune autotunuri din cel de-al Doilea Război Mondial. 12 tancuri Panzer III au fost livrate Armatei Române în toamna anului 1942. Acestea erau modelul Ausf. N, fiind vopsite în culoarea kaki. Tancurile erau denumite oficial T3 (sau T-III) de către armată
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
de 76 mm, produse înainte de război, puteau străpunge vehiculele germane cu ușurință, dar aproape toate aceste piese de artilerie au fost pierdute în luptă, sau capturate de germani. Unele dintre acestea au fost utilizate ulterior împotriva forțelor sovietice, sub forma autotunurilor de diverse tipuri cunsocute ca "Panzerjaegers". Mareșalul Kulik a ordonat reînceperea producției tunurilor divizionare de 76,2 mm F-22USV. Grabin și conducerea Uzinei de Artilerie Nr. 92 au decis să organizeze producția de ZiS-3, în loc de F-22USV. Ei au reușit acest
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
mai mare (85 mm), și avea performanțe mai bune anti-blindaj. Pe de altă parte. acest tun era mult mai greu, rezultând o mobilitate redusă față de ZiS-3. Finlanda a capturat 12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
alți șase sunt așezați în șasiu, alți 8 stau să manevreze mitraliera și nouă sunt așezați în turelă cu pușcașul.Toți membrii personalului pot trage cu armele lor de foc din interiorul vehiculului, și turela VCTP este înarmată cu un autotun Rheinmetall Rh-202 de 20 mm (0.79 inch).VCTP deține muniție pentru 880 runde ale autotunului, inclusiv câteva runde de subcalibrul DM63. De asemenea, este înarmat cu o mitralieră FN MAG 60-20 de 7.62 mm pe acoperișul turelei.Infanteria
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
în turelă cu pușcașul.Toți membrii personalului pot trage cu armele lor de foc din interiorul vehiculului, și turela VCTP este înarmată cu un autotun Rheinmetall Rh-202 de 20 mm (0.79 inch).VCTP deține muniție pentru 880 runde ale autotunului, inclusiv câteva runde de subcalibrul DM63. De asemenea, este înarmat cu o mitralieră FN MAG 60-20 de 7.62 mm pe acoperișul turelei.Infanteria poate ieși printr-o ușă pe partea din spate a corpului .Comandantul are șapte periscoape de
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
la mijlocul anilor 1960 și folosit începând cu anii 1970, sistemul a fost îmbunătățit de câteva ori cu sisteme electronice de ultimă generație. a fost principalul sistem mobil de apărare antiaeriană al forțelor terestre germane, olandeze și belgiene. Germania a înlocuit autotunurile antiaeriene Gepard cu sistemul SysFla, în anul 2010. Vehiculul are la bază șasiul tancului Leopard 1, pe care este montată o turelă supradimensionată. Turela conține armamentul, care constă în două tunuri automate de calibrul 35 mm Oerlikon KDA, și cele
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
m, cu o viteză inițială a proiectilului de 1.440 m/s (utilizând proiectilele FAPDS, lovitură subcalibru perforantă frangibilă cu sabot detașabil) și o bătaie eficace de 5.500 metri. Tunurile automate "KDA" pot folosi două tipuri de muniție diferite, autotunul antiaerian fiind echipat de obicei cu 640 de proiectile antiaeriene și 40 de proiectile pentru țintele terestre. Trecerea de la un tip de muniție la altul este automată. Turela este acționată electric de către un generator de 40 kW. Pentru formarea tensiunii
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
a fost un autotun folosit de Armata Română în a doua parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Primul prototip a apărut în vara anului 1943 și purta denumirea de "Tun Anticar pe Afet Mobil R-2". În total au fost produse 21 de
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
a fost un vânător de tancuri proiectat și folosit de Uniunea Sovietică spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. O îmbunătățire a modelului ȘU-85, autotunul folosea 72% dintre componentele țancului Ț-34, fiind însă înarmat cu puternicul tun D-10S de calibrul 100 mm folosit mai târziu de tancurile din seria Ț-54/55. Din cauza armamentului puternic, ȘU-100 a avut o perioadă de exploatare îndelungată, în
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100 mm, a fost demarată producția modelului ȘU-85M, până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului ȘU-85 a fost sistată în favoarea succesorului ȘU-100. Vânătorul de tancuri ȘU-100 era similar, dar nu identic, cu modelul ȘU-85. Autotunul folosea 72% dintre componentele țancului Ț-34, 7,5% dintre componentele autotunului ȘU-85, 4% dintre componentele autotunului ȘU-122 și doar
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului ȘU-85 a fost sistată în favoarea succesorului ȘU-100. Vânătorul de tancuri ȘU-100 era similar, dar nu identic, cu modelul ȘU-85. Autotunul folosea 72% dintre componentele țancului Ț-34, 7,5% dintre componentele autotunului ȘU-85, 4% dintre componentele autotunului ȘU-122 și doar 16,5% dintre componente erau noi. Spre deosebire de ȘU-85, modelul ȘU-100 avea un blindaj frontal mărit de la 45 la 75 de
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului ȘU-85 a fost sistată în favoarea succesorului ȘU-100. Vânătorul de tancuri ȘU-100 era similar, dar nu identic, cu modelul ȘU-85. Autotunul folosea 72% dintre componentele țancului Ț-34, 7,5% dintre componentele autotunului ȘU-85, 4% dintre componentele autotunului ȘU-122 și doar 16,5% dintre componente erau noi. Spre deosebire de ȘU-85, modelul ȘU-100 avea un blindaj frontal mărit de la 45 la 75 de milimetri, o cupola de observație pentru comandant și două ventilatoare pentru evacuarea
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]