267 matches
-
care, după ce-și dezinfectase cerul gurii cu aromele tari ale trascăului cotidian, președintele le anunță cu emfază. Avem, pe ordinea noastră de zi, un prim punct de discutat: Unu, Construirea unui grajd din chirpici, pentru ferma zootehnică. Doi, Construcția avântată a socialismului. Anunțând că, deocamdată, colhozul din Goldana nu are chirpici, președintele făcu pauza de rigoare, pentru ca, în dosul acesteia, să lanseze un alt fascinant proiect: Să trecem direct la Construcția desfășurată a socialismului! Parcă simțindu-se atrași de ofertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al maletei-diplomat, fie admirabilei și arătoasei patroane de hotel, fie altcuiva, care va fi disponibil și la îndemână, astfel silindu-se să iasă din prăpastia inconștientului și a execrabilei porniri a hoției. Ajunse să se înșele personal de atâta sinceritate avântată, încât propriile aspirații mincinoase începură să-l consoleze pe el însuși, simțind, cu această ocazie, un elan de colosală onestitate. Vladimir, rotind între palme paharul mereu plin, pe care îl lăsa așa din precauția provincialului, vizavi de singurătatea edificiului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anonim i-a zugrăvit din profil, stând Întinși, Îmbrățișați; a șters pereții pavilionului ca să le așteaptă un pat de ierburi presărat cu trandafiri și să facă să le curgă la picioare un pârâu argintiu. Lui Djahane i-a dăruit sânii avântați ai unei zeități hinduse. Omar Îi mângâie părul, ținând o cupă În cealaltă mână. În fiecare zi, la palat, li se Încrucișează pașii; evită să se privească, de teamă să nu se trădeze. În fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tensionat în pură mișcare sufletească, iar aceasta crește până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice, în văzduhul eterat cu dublă natură exterior și lăuntric, care îi îngăduie celui ce poate efectua un asemenea zbor sufletesc să asculte vocea misterului: graiul florilor și al lucrurilor mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ele? Da’ uite că a ajuns timpul ca tinerii ăștia să judece lumea de-atunci doar după hârtiile alea. Și ce se mai avântă săracii să facă dreptate... Vai de capul lor.“ - Și-a mai făcut ceva poporu’, continua Fârtat avântat. Neanalizat încă, acum când e să vorbim de formele subtile ale rezistenței. A făcut ce știa el cel mai bine să facă. Ce făcea de mii și mii de ani, de când cu Miorița și Badea Alimoș. A făcut folclor, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Holera, în stihuri alcătuite de Ioan Barac 174, maghistratul translator al Brașovului, 1831, și care constituie mai mult o Rugăciune la vreme de nevoie și strâmtoare, mai vârtos asupra boalei de la răsărit 175. Avem aici de-a face cu scrisul avântat al unui moralist, profund pătruns de cucernicia creștină, care veștejește păcatele contemporanilor săi și socotește holera ca pe o cumplită, dar cuvenită pedeapsă abătută de divinitate asupra oamenilor, pentru fărădelegile lor. Deși versurile sunt destul de primitive, iar rima în suferință
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de turquoise și malachit, craniu de jad din care bem purtați de o istorie care se tot repetă, cam așa arăta Lumea de Deasupra în dimineața aceea. Vântul purta cu varii viteze nori războinici și cotropitori, care de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ora; de comun acord stabilită, de vreo două ierni încoace - coborârea, către oraș, către casele care-i așteptau,îmbuibate cu dragoste și căldură familială. Azi,însă, ceva, neașteptat, a intervenit, parcă. Alinuș era mai vesel, mai plin de elan, mai avântat, ca n alte dăți. Primul - la urcat; primul - la schiat; primul - la declanșarea concertului; primul - la servitul mesei. Și,încă ceva: o anume grabă, se degaja, din toate mișcările sale, din tot ce spunea, din tot ce făcea. Dar, ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăi cum o duc? Bine, a zis el fără să stea pe gânduri. De atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că Arhimede a aflat tot ce știa numai făcând baie? Trebuie să mai și cauți, dragul meu! - Și dacă greșești, pripindu-te? - Îți corectezi greșeala și înveți din ea. Dar ai folosit un termen fals: nu sunt pripit, cel mult avîntat! Știu bine că nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu ce cunoaștem. Unii oameni s-au căznit milenii să se creadă buricul lumii și să fie mulțumiți de cât aflaseră întîmplător, adică mai nimic. Alții s-au scuturat de beleaua
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și din fier, din râsete puternice și din imense izbucniri de mânie. Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Era totuși numit „marele diavol“ și era iubit ca atare, neîmblânzit, cutezător, avântat, luând cu asalt femeile și fortărețele; oamenii se temeau de el și le era teamă pentru el, de aceea se rugau lui Dumnezeu să-l ia sub ocrotirea Sa și să-l ducă de acolo cât mai departe. — Incorigibilul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri sau simple zvonuri, cu îngroșarea listelor cu cei morți, „până ieri l-am văzut“. Un bătrânel, alură de cocoș, iese din cabinet, cu pieptul avântat: „Paișpe cu opt!“. O doamnă în cărucior dă să aplaude, apoi renunță, oftând: „Săptămâna trecută l-am îngropat pe tov. Conțilă“. Cocoșelul oftează: „Mi-a fost șef, la brutărie. Om de treabă“. „N-aș prea zice“, dă din cap căruciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăcerea ei avea ceva dureros. Trebuiau acum să revină la plăcerile simple. 16 PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI „De cum se arată aurora, fetele se duc să culeagă trandafiri. O adiere de neprihănire străbate văile, capitalele, ajută gândul poeților celor mai avântați, lasă să se coboare miruri pentru leagăne, cununi pentru tinerețe, credințe În nemurire pentru bătrâni.” (Lautréamont - Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iar zilele de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
patriei lui. În tot acest timp Zare Își mărea avantajul la jocul de „pâini“. Profesorul se plimba prin clasă și-și vorbea sieși. Elevii ascultau liniștiți, cum se Întâmplă la prima lecție de după vacanța mare, cei mai mulți cu gândul aiurea. Pașii avântatului profesor Îl purtară printre rândurile de bănci până În spatele elevilor Mușu și Zare Popescu. Aici el se oprise și-și amintise că ar vrea să-l supravegheze mai atent pe Popescu. Privi peste umărul acestuia și zări caietul mâzgălit, cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
despre date istorice pe care ei nu le puteau asimila și, În tot acest timp, În mintea unuia dintre acești copii, a celui care se juca În loc să asculte, germenii unei seducătoare teorii Încolțeau. Zare simți că l-a Înfrânt pe avântatul profesor, că acesta a și uitat că l-a surprins pe el, un simplu elev dintr-a cincea, jucându-se În timpul orei, jignindu-l. Insistă: — Dumneavoastră le ziceți pe nume, dar cum se numeau ele pe vremea când au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de copil, că a fost numai un pretext din partea lui ca să poată vorbi cu Victor iarăși despre chestia țărănească? Toată lumea râse. Într-adevăr, Grigore, cât au stat la masă, n-a vorbit decât despre moșii, arendași, țărani și învoieli, din ce în ce mai avântat, cu toate că nimeni nu-l contrazicea. Doamna Predeleanu îl conjură acuma să nu mai reînceapă. Chiar și Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie țărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. ― Pe dumnealor nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau de multișor și n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prezentat Paul de Cassagnac, un deputat strălucit și susținător neabătut al celui de-al Doilea Imperiu, tânărul îi oferă prietenia sa, o "prietenie curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră". De altfel, îi explică avântatul deputat, el era complet insensibil la farmecele și cochetăriile feminine. Fără să mai vorbim de faptul că "un bărbat îndrăgostit este un naufragiat", un individ pierdut pentru societate. În concluzie, spera din toată inima ca el însuși, care punea pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sol; ridicarea brațului și piciorului de aceeași parte, în loc de braț și picior opus; trunchiul este prea înclinat spre înainte sau spre înapoi; contactul cu solul este prea brusc pe călcâi iar talpa nu rulează călcâi- talpă-vârf; ridicarea brațului opus piciorului avântat nu este energică Indicații metodice: se va urmări ca timpul de contact cu solul să fie scurt; accent pe desprindere cât mai înaltă și ușor spre înainte; dozarea (nr. repetări, distanțe) se va alege în funcție de vârsta subiectului, de nivelul de
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
Hübsch, jucată în 1919, Carul statului (1923), Gura lumii ș.a. Ironia, gluma șfichiuitoare din cuplete ținteau realitățile zilei: demagogia politicienilor, lăcomia îmbogățiților de război ș.a. A. a dat bune traduceri din teatrul lui Edmond Rostand, respectând spiritul galic și metaforismul avântat al originalului. Un fragment din Cyrano de Bergerac s-a publicat în 1916, iar L’Aiglon (Puiul de vultur), tradus în 1921, a fost reprezentat în 1923 de Compania Bulandra. SCRIERI: Odinioară, București, 1919; Cuplete din revista „Țara lui Hübsch
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]