374 matches
-
Tzara, devenit ulterior poet de limbă franceză. Tristan Tzara cultivă antiliteratura, antimuzica, antipictura, inventând tehnici de creație dintre cele mai diverse și bizare iar dadaismul refuză convențiile de orice fel, căutând noul, fiind obsedat de autenticitate. Printre procedeele noi ale avangardismului, se numără și dicteul automat, montajul, colajul, tehnica reportajului, toate acestea fiind procedee ale asocierii libere, spontane. Adepții dadaismului considerau că rațiunea, conștiința, funcționează ca un fel de cenzură ce nu lasă spiritul uman să se exprime liber, descătușat de
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
joasă proză: ”Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru/ Amintire cu miros de farmacie curată/Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată,/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul.” O ramură a avangardismului este constructivismul, inițiat la noi de poetul Ion Vinea și de revista “Contimporanul”. Ion Vine pledează pentru realizarea unor corespondențe între artă și spiritul contemporan, dominat de arta modernă. Dintre scriitorii care au colaborat la revista “Contimporanul”, se pot aminti
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
obiect întunecate ori luminoase doamne, nici tineri mlădioși la minte și la trup, ci chiar cultură, ca spațiu de manifestare triumfătoare a inteligenței cultivate. Să trăim și să iubim. ul a devenit popular în literatura franceză și figuri marcante ale avangardismului francez Arthur Rimbaud sau Stéphane Mallarmé au scris sonete. Odată cu apariția versului liber (verse libre), sonetul a început să fie privit că o formă învechita de poezie și nu a mai fost folosit pentru o vreme de poeți. Cu toate
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
USR, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de poezie, proza, eseuri, interviuri și traduceri apărute la edituri din Chișinău, Iași, București, Albă Iulia, Cluj, Timișoara, Nădlac, Madrid, Moscova, Paris, Kazan (Tatarstan). Leo Butnaru este preocupat de avangardismul european, în special cel rus și ucrainean; a tradus cărți de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Marină Țvetaeva, Osip Mandelștam, Anna Ahmatova, Daniil Harms, Igor Bahterev, Leonid Dobîcin, Nina Habias, Ian Satunovski, Ghennadi Ayghi, Veaceslav Kuprianov, Ivan Ahmetiev, Aleksandr
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Ion Barbu comentat", „Viața românească”, 6, 1975; Mircea Scarlat, "Repere", „Săptămâna”, 409, 1978; Mihai Ungheanu, "Repere", „Luceafărul”, 6, 1979; Nicolae Manolescu, "Luceafărul: o ipoteză originală", „Contemporanul”, 26, 1979; Edgar Papu, "O recentă interpretare a „Luceafărului"”, „Luceafărul”, 2, 1979; D.R. Popa, "Avangardismul poetic românesc într-o antologie italiană", „Tribuna României”, 190, 1980; Valeriu Cristea, "Când te fură realul", „România literară”, 37, 1981; Mircea Iorgulescu, "Pradă realului", „România literară”, 15, 1981; Alex. Ștefănescu, "A avea ultimul cuvânt", „Tomis”, 3, 1981; Nicolae Manolescu, "Teoria
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
lor era un tribut cu buget restrâns adus emisiunilor de estrada din anii 1970. În august 2007, cele două artiste au fost invitate să cânte la festivalul american Lollapalooza. Recitalul s-a bucurat de recenzii foarte călduroase. Inițial concentrată pe avangardism și muzica electronică dance, Lady Gâgă și-a găsit stilul când a început să incorporeze muzică pop în melodiile sale și muzica glam rock vintage precum David Bowie și Queen. În această perioadă, a apărut pe cartea audio "The Portal
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
politice. Democrațiile occidentale , Anglia și Franța, erau dominate de burghezi, deținând vaste imperii coloniale, economii capitaliste dezvoltate, societăți moderne și inovații și reforme sociale (de la acordarea dreptului de vot pentru femei la îndeplinirea cererilor muncitorilor privind salariile și profesiile) și avangardismul.Omenirea asista la o a două revoluție industrială, fiind introdusă electricitatea, aglomerări industriale făcându-și apariția, fiind dezvoltate sisteme bancare și bursiere ce afectau tot mai mult viața cotidiană. Produsele erau din ce în ce mai variate și mai ieftine, amplificând confortul, iar transporturile
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
lungi, ca expresie a lirismului caracteristic pieselor lui. Sursele melodicii se înscriu atât în muzica veche - cea a renașterii europene sau monodia bizantină -, cât și în modernismul secolului 20. Important de semnalat este traseul său atipic în compoziție, pornind de la avangardismul limbajului serial-dodecafonic, în tinerețe, și orientându-se treptat către o direcție neoclasică. <br> Opera muzicologică este cuprinzătoare, numără de la eseuri până la monografii, și tratează subiecte variate - muzica românească, perioade istorice muzicale, compozitori etc. În prezent este profesor de istorie a
Doru Popovici () [Corola-website/Science/314699_a_316028]
-
luminii pe fondul unei încadrări de tip fotografic. Extrema originalitate a lui Hopper reiese și din faptul că, în acea perioadă a unei clime culturale europene în care se agitau diverse tendințe revoluționare în mare parte intelectualizante, uneori de un avangardism forțat, de la cubism la futurism și abstracționism, el prefera mai de grabă stilul lui Édouard Manet sau Camille Pissarro din trecutul apropiat, adaptându-l la peisajul metropolitan de viață urbană. În 1913 participă la ""Armory Show International Exhibition of Modern
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
urmă constituie un tip de evenimente ce are rolul de a contagia prin estetică optimistă și inofensivitatea tipică celălalt tip, reprezentat de cele trei evenimente foarte problematice de mai sus. Caracterul profund politic al acestora este mascat de boemia și avangardismul celorlalte. „Workshopul” cu Poliția Română - despre „cum să te ferești de șuti și să fii în siguranță oriunde te-ai duce” - stabilește clar poziția festivalului. „Șutii” sau hoții reprezintă simbolic populația zonei: una săracă, dominată de criminalitate. Clasa de mijloc
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
de Ion Pachia Tatomirescu, «într-o cultură / literatură, prin avangardă se înțelege „detașamentul“ de oameni de știință, de artiști - poeți, prozatori, dramaturgi, sculptori, pictori, muzicieni ș. a. - ce acționează violent-novator pe un domeniu, explorând „terenuri“ necunoscute, turbionările / curentele stârnite numindu-se avangardism». Ca „zonă extremă“ a unei literaturi raportată, de regulă, la „segemntul temporal“ de „manifestare tânără“ / „afirmare incisivă“ al unei generații în „trena“ căreia mai intră două-trei („generații / valuri creatoare“), avangarda (în cazul literaturilor europene, cea mai importantă, exercitându-se „din
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
tratând sentimentele ca pe ființe și echivalând «obiectele cu stările de spirit», de Ștefan Roll - autor de piruete urmuziene, de Virgil Gheorghiu - creator de „golfuri onirice“ pentru „îmblânzit voluptăți intelectuale“ (cf. Poezia, I, 1980, p. 206), de Constantin Nisipeanu - „convertitorul“ "avangardismului estetic" în „avangardism social“, îndeosebi în «Cartea cu oglinzi» (1962), de Geo Bogza - autor de «cântece de revoltă, de dragoste și moarte», „cântece“ constituindu-se, în 1978, la cinci decenii de la debut, într-o admirabilă constelație lirică, «Orion», de Virgil
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
pe ființe și echivalând «obiectele cu stările de spirit», de Ștefan Roll - autor de piruete urmuziene, de Virgil Gheorghiu - creator de „golfuri onirice“ pentru „îmblânzit voluptăți intelectuale“ (cf. Poezia, I, 1980, p. 206), de Constantin Nisipeanu - „convertitorul“ "avangardismului estetic" în „avangardism social“, îndeosebi în «Cartea cu oglinzi» (1962), de Geo Bogza - autor de «cântece de revoltă, de dragoste și moarte», „cântece“ constituindu-se, în 1978, la cinci decenii de la debut, într-o admirabilă constelație lirică, «Orion», de Virgil Teodorescu - cel ce
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
fapt un "alt-modernism", "modernismul resurecțional-paradoxist", întemeiat de generația "Labiș-Stănescu-Sorescu:" «Ca o compensare de ordin teoretic, ultimul „puseu“ suprarealist dintre 1960 - 1970, în experiența unor tineri ca Ion Gheorghe, în primul rând, e o reluare a unor idei mai generale ale avangardismului interbelic, adaptate sintetic la noua fază a poeziei românești» ("ibid"., 200). "Asimilarea avangardei", îndeosebi, a "dadaismului, suprarealismului" etc., de către generația "Labiș-Stănescu-Sorescu", înlesnită și de prezența „ultimilor corifei“ suprarealiști: Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș. a. (în viața scriitoricească și în librării, în
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
intervalul deceniilor 5-8 ai secolului trecut. Destul de tranșant și din acest motiv lipsit de nuanțe și subtilități, se consideră postmodernismul (neomodernismul), un fel de replică la cele petrecute anterior. Evoluțiile muzicale din anii amintiți, sunt adesea puse generic sub umbrela avangardismului, cu tot ce presupune acesta, de la serialismul integral la creația stocastică, spectrală, acusmatică sau efectologică, până la cea aleatorică, minimală, repetitivă și alte varietăți consacrate. Simptomatică rămâne această aspirație, chiar obstinație a compozitorilor din epocă, de a împrospăta cât mai rapid
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
1, Dan Grigorescu și I. Oprișan 2, nume însemnate ale culturii naționale, recurg adesea la informațiile puse la dispoziție de scriitor sau de unii dintre membrii familiei celui ce a scris Drum spre oameni. Începuturile sale literare stau sub semnul avangardismului, iar colaborarea la revista Herald (1933)3 e concludentă sub multiple aspecte. Relațiile literare și culturale cu scriitori precum Miron Radu Paraschivescu, Geo Bogza, Ion Vitner, Sașa Pană, Nicu Caranica, Olga Caba, Eduard Mezincescu, Wolf Aichelburg, Grigore Popa și alții
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
Manuscrise dramatice", în „Literatorul”, 7 mai 1993, no. 18, p. 10. MIHĂESCU 1936: N. O. Mihăescu, "O constelație de poeți lirici, "în „Cele trei Crișuri”, 17, nr. 1-2, ian-febr. 1936, p. 9. MIHUȚ 1976:Ioan Mihuț,în vol. „Simbolism, modernism, avangardism. Îndrumări metodice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pp. 25-26. MILCU 1904: Șt. Milcu, "Ștefan Petică, omul și poetul", în „Românul”, XLVIII, nr. 39, st. n. 14 noiembrie 1904, p.279. MILLER-VERGY, Margareta Miller-Vergy, "Amintiri literare: Ștefan Petică", în „Articole
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
afectată doar, e abandonată în favoarea descoperirii propriei vocații, cea de artizan giumbușlucar al verbului, cu recurs la tehnici și procedee variate: prozodie tradițională, inclusiv ilustrarea formelor fixe, vers liber, artificii grafice, cascade asociative bizare și gratuit-ludice, apropiate de cele ale avangardismului etc. Unele înlănțuiri sintagmatice amintesc de verva lui George Magheru, ca în Și-apoi, uite-așa, din volumul Soarele meu, inima mea (1986): „Mai prin nori de mai curând / mai încet de mai aproape, / cum arena nu-l încape / trece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică într-un moment în care lirica românească se racordase la revoluția modernistă și în care se manifesta avangardismul radical. Comentatorii s-au pronunțat fixându-i corect identitatea și valoarea. Elogiind în termeni măsurați „poezia de concepție” a lui T., o „poezie meditativă, psihologică și moralistă, nobilă prin atitudine și lucrată cu preciziune de făurar”, E. Lovinescu îi semnala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
termeni preciși ca publicație constructivistă, cum o vor face „75 HP” și „Punct”, revista „Contimporanul”, condusă de Ion Vinea, includea frecvent articole, reproducea desene, tablouri, fotografii de clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații cu centrele din străinătate ale mișcării. Cele mai multe și pătrunzătoare articole aparțin lui Marcel Iancu și lui Hans Richter, fost comiliton (dadaist, apoi constructivist) al primului, la Zürich, Basel și Düsseldorf. Pictor, sculptor, arhitect, scenograf, Marcel Iancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
decât să preia, ca pretutindeni și în toate timpurile, la nivelul propriilor posibilități, practicile prin care fruntașii avangardei obțineau notorietate. Repere bibliografice: Călinescu, Principii, 21-46; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969, passim; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-114; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970, 235-256, 351-368; Crohmălniceanu, Literatura, I, 59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
de poezie, București, 1972, 127-140; Al. Dima, Aspecte naționale ale curentelor literare internaționale,București, 1973, 9-28, 32-39; Dan Grigorescu, Direcții în poezia secolului XX, București, 1974, 9-112; Henri Peyre, Qu’est-ce que le symbolisme?, Paris, 1974; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 13-41; Pedro Henriquez Ureña, Curentele literare în America hispanică, tr. Vasile Covaci, pref. Andrei Ionescu, București, 1980; Simbolismul european, vol. I-II, îngr. și introd. Zina Molcuț, vol. III, îngr. Magdalena László-Kuțiuk, București, 1983; Micu, Modernismul, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
mișcării din jurul unei reviste, ci de un concept de mare generalitate. Criticul își propune să stabilească dacă literatura - în speță poezia, avută în vedere în mod exclusiv - creată la noi în secolul al XX-lea sub semnul simbolismului, expresionismului, ermetismului, avangardismului etc. are sau nu „semne particulare”, dacă se poate vorbi de un specific al modernismului românesc. Concluziile nu sunt spectaculoase, ci întrucâtva previzibile, dar argumentația și exegeza sunt demne de tot interesul. Ca și în alte rânduri, M. se lansează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
după cum spune un comentator, pledează în favoarea unei noi literaturi, nu numai prin creația proprie, ci și în texte eseistice, de critică literară, precum El concepto de la nueva literatura (1909) sau Las palabras y lo indecible (1936), considerat un manifest al avangardismului literar spaniol. Același scop aveau și întrunirile literare pro-avangardiste de la cafeneaua madrilenă Pombo (la tertulia de Pombo), pe care le-a prezidat din 1912 până la izbucnirea Războiului Civil, postură imortalizată de doi pictori membri ai grupului, José Gutiérrez Solana, în
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
apreciat în Franța, iar cărțile sale au fost traduse de unii avangardiști parizieni, cu care menținea strânse contacte. În cele din urmă, implicarea intensă, pe calea scrisului sau a intervențiilor publice, l-a impus ca incontestabil precursor și reprezentant al avangardismului spaniol. Dar, situându-se sub semnul iraționalismului noii arte, pe care Ortega y Gasset o califica drept „dezumanizată”, în celebrul său eseu Despre dezumanizarea artei, scriitorul spaniol menține totuși o legătură cu realitatea, și aceasta constituie o trăsătură specifică literaturii
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]