374 matches
-
emoție și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de orice referință la problemele și sentimentele omenești. Cu atât mai mult cu cât RAMÓN, împingând heterodoxia până la animism, dă viață lucrurilor. Tradiție realistă, localism pe de o parte și avangardism, universalism pe de alta, conviețuind în stil hispanic, dar și ramonian. Scriitorul este conștient de diferența care îl separă de ismele dinafară și își creează, după cum declară în Ramonismo (1923), propriul ism, ramonismul, „ca să opun ismul meu tuturor ismelor”. Sub
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
și bagatela”, ca și genurile literare și formele expresive scurte, concise. Ramonismul mai presupune umor și ironie, nu fără o duioasă îngăduință, insolitul imaginilor și ingeniozitatea verbală obținute prin recursul la metaforă, joc de cuvinte, paradox, invenții lexicale. Este un avangardism distinct, moderat și modelat în funcție de specificul spaniol și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce la absolutizări ori
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
mai ales, nu s-a instruit, n-a absolvit școala, și complexul semidoctului l-a urmărit toată viața, manifestându-se printr-o relație dificilă, anxioasă, cu cultura ca un "sistem de tabuuri". De altfel, în deceniul 10 al secolului XX, avangardismul, care cucerea poziții în Rusia, și-a apropiat neputincioasa ignoranță culturală a lui Maiakovski. Maiakovski s-a născut poet din mila Domnului. Și toți contemporanii lui, inclusiv Ahmatova, Pasternak, }vetaeva, cu toate divergențele politice ulterioare, l-au considerat un talent
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Zürich unde a fondat Cabaret Voltaire. Pentru prima oară în istoria ei, cultura română era complet conectată la cultura occidentală, în timp ce dadaismul este primul curent artistic și literar mondial inițiat de un român. Dadaismul și suprarealismul sunt componente fundamentale ale avangardismului, cea mai revoluționară formă de modernism. Avangardiștii români sunt reprezentați de: Urmuz, Tristan Tzara, H. Bonciu, Grigore Cugler, Benjamin Fundoianu, Aurel Baranga, Gellu Naum, Ilarie Voronca, Ion Vinea. Marin Preda este adesea considerat cel mai important romancier român de după al
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
maselor. Începutul realismului socialist a coincis cu astfel de recuperări „critice” în domeniul „moștenirii culturale” - în fond anexări și reconfigurări ale fizionomiei unor mari înaintași, începând cu Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
crize europene, ajunsă în punctul ei cel mai înalt. Cititorul are surpriza să descopere că există o linie de continuitate Caragiale Bacovia E. Ionescu Urmuz, prin exersarea aceluiași procedeu: "ruptură în sistem" și cultivarea discontinuității la nivel stilistic și existențial. Avangardismul spune Th. Codreanu este "bacovian" în măsura în care "devine imaginea morții poeziei înseși" (etalon ar fi antipoezia Cogito). Mai apoi, M. Eliade, M. Sebastian, M. Blecher, Emil Cioran beneficiază de analize sumare, dar consistente din această perspectivă, născută din complexul Bacovia, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al sfârșitului hegemoniei unei rigidități axiomatice, pozitiviste). Iar acest lucru se petrece, în special, prin analiza paradoxurilor postmodernismului românesc. Căci, dacă în Occident postmodernismul se instaurează prin platitudinea post-ideologică a sub-culturilor, în România fenomenul, aparent inexplicabil, îmbracă haina ideologică a avangardismului de refugiu în lupta împotriva comunismului autohton. Tocmai situarea de cealaltă parte a frontului, raportat la comunism, este paradoxală. Atât comunismul cât și optzecismul subminează naționalul: "Postmodernismul optzecist, dimpotrivă, s-a asociat cu tendințele neointernaționaliste și împotriva conștiinței naționale, având
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu descoperă, la noi, ascendențe postmoderniste la avangardiștii: Urmuz, Tzara, Sașa Pană pe linie absurdă, Bacovia atmosfera mortuară, Caragiale umorul. Poetul din Iași mai crede că postmodernismul s-a manifestat la noi, întâi ca avangardism de refugiu (cu toate că în Occident el a pus capăt avangardelor), apoi, în socialism, ca mod de rezistență la proletcultism. Paul Goma îl consideră un curent moleșit. Theodor Codreanu consideră că la noi precaritatea postmodernismului provine din faptul că e lipsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ALA, 1938, 891; Mihail Cosma, „Inventatorul iubirii”, „Tinerețea”, 1945, 6; Virgil Ierunca, „Un lup văzut printr-o lupă”, „Victoria”, 1945, 11; G.D. [Geo Dumitrescu], Carnet, „Victoria”, 1945, 306; Petru Dumitriu, Gherasim Luca, „Victoria”, 1946, 400; Piru, Panorama, 120-128; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 237-251; Munteanu, Opera, 132-138; Claire Parnet, Gilles Deleuze, Dialogues, Paris, 1977, 10; Piru, Ist. lit., 434; Dictionnaire général du surréalisme et de ses environs, coordonatori Adam Biro și René Passeron, Fribourg-Paris, 1982, 250-251; Robert Sabatier, Histoire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
dimensiune religioasă a stalinismului contemporan legionarismului nu se poate vorbi. Mântuirea nu se dorea spirituală, se făcea direct prin Gulag. Într-un mod ce ar putea părea paradoxal azi, cel puțin în primul deceniu și jumătate de regim comunist sovietic avangardismul, curentul muzical consonant cu cel central european, a fost permis, dacă nu chiar încurajat prin vizitele la Moscova ale unui Alban Berg, Hindemith sau Krenek. În a doua parte a anilor ’30, cleștele totalitar s-a strâns, Pravda a incriminat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
perfect armonizate cu tradiția și bunul-gust, în sfârșit, cu muzica și dansul ce, probabil, au mai mult aport la imaginea vienezilor, care și atunci când pășesc pe stradă transmit bucuria de viață ca pe un dar cu totul personal. Idealismul rafinat, avangardismul, nonconformismul, grație căruia Austria a recuperat în special pe scriitorii decadenți, limba rafinată rostită cântat și împodobită cu variate latinisme, italienisme, franțuzisme, înnoite neîntrerupt, încât au vestit demult Europa unită, se întâlnesc, preferențial în celebra cafenea vieneză. Negruzzi nu îl
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gimnazial, în Caiet de informare metodică pentru limba română, Cluj-Napoca, 1976, p. 37-56. [53] MĂRUȚĂ, VASILE, “Mai am un singur dor” - Imn al existenței perpetue. - Considerații artistice și stilistice. în: ȘA, 1976, p. 14-17. [54] MIHUȚ, ION, Simbolism, modernism în avangardism (îndrumări metodice), București, Ed. ped. 1976. [55] MITRĂNESCU, GABRIELA, Activități didactice diferențiate la lecțiile de gramatică in clasele II-IV, RPed, 25, nr.11, 1976, 50-54. [56] MUREȘAN, MIRELA, Utilizarea mijloacelor audio-vizuale în dezvoltarea vorbirii la preșcolari [cu bibl,] Catedra-Arad, 1976
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
estetizante, în efortul de comprehensiune a totalității unei creații, nu în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
la reviste de avangardă în care predomină constructivismul - „Contimporanul” (1922-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925) „Integral” (1925-1928), „Urmuz” (1928) ș.a., dar producțiile lor dobândesc caractere distinct suprarealiste doar în revista „unu” (1928-1932, 1935), nici ea diferențiată întru totul în contextul avangardismului. Publicație pur suprarealistă va fi „Alge” (1930-1931), în care semnează Hans Mattis-Teutsch (grafică), Aurel Baranga, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun. Ultimii doi, împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu și D. Trost se constituie, în 1945, într-o grupare ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
surréaliste, Paris, 1964; Maurice Nadeau, Histoire du surréalisme, suivie de documents surréalistes, Paris, 1964; André Breton, Manifestes du surréalisme, Paris, 1965; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 51-77; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Mario De Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970, 159-180, 282-315; Dan Grigorescu, Direcții în poezia secolului XX, București, 1975; Serge Fauchereau, Expressionisme, dada, surréalisme et autres ismes, I, Paris, 1976; Avangarda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
preîntâmpine asemenea efecte perverse, explică astfel de ce înainte de 1989, în absența unei civilizații postindustriale, a unei tehnologii informaționale de tip occidental, în condițiile unei economii centralizate și ale îngrădirilor libertății "postmodernismul s-a manifestat la noi în artă ca un avangardism de refugiu, ca un mod de rezistență la paranoia ideologiei totalitare. Sincronismul de care se vorbește a avut loc doar la nivel teoretic"196. Dar dacă postmdernismul a fost, în România pre-decembristă, "un avangardism de refugiu", înseamnă că a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la noi în artă ca un avangardism de refugiu, ca un mod de rezistență la paranoia ideologiei totalitare. Sincronismul de care se vorbește a avut loc doar la nivel teoretic"196. Dar dacă postmdernismul a fost, în România pre-decembristă, "un avangardism de refugiu", înseamnă că a constituit, implicit, orice altceva, numai nu postmodernism, dat fiind că, în Occident, postmodernismul a pus capătă tuturor avangardelor. Mai mult, pretinzând că acest "avangardism de refugiu" a însemnat o armă de rezistență și de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teoretic"196. Dar dacă postmdernismul a fost, în România pre-decembristă, "un avangardism de refugiu", înseamnă că a constituit, implicit, orice altceva, numai nu postmodernism, dat fiind că, în Occident, postmodernismul a pus capătă tuturor avangardelor. Mai mult, pretinzând că acest "avangardism de refugiu" a însemnat o armă de rezistență și de luptă contra ideologiei totalitare, Daniel Corbu recunoaște că textualismul a fost o ideologie, ceea ce presupune alt argument asupra inexistenței unui postmodernism optzecist, dat fiind că postmodernismul a fost, în același
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cehoslovacia etc., prin personalități de calibrul lui Soljenițân, Soloviov, Bukovski, Havel, Kundera, Arendt. Din fericire, asemenea personalitate a existat și în România. Este Paul Goma. Iar judecata lui asupra postmodernismului optzecist nu lasă loc de dubii. Goma afirmă răspicat că "avangardismul de refugiu" al postmoderniștilor români nu are nimic a face cu "rezistența". În inclementele sale jurnale, în publicistica lui incendiară, de forță eminesciană, chiar dacă nu are geniul ei artistic, Goma spune, în limbaj nud, adesea crud, că pentru un regim
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Noutatea consta în faptul că tendințe până atunci izolate apăreau ca fundamentale în orientarea literaturii române moderne, că se discutau, reunite sub aceeași viziune ce ținea de organizarea internă a textului literar, două direcții ce păreau divergente: tradiționalismul gândirist și avangardismul. Lucrarea apărea atunci când tânăra generație de scriitori se îndrepta spre vizionar, mitic, originar, spre stilizarea expresiei, spre impunerea formelor eului liric, oferind astfel o tradiție unor direcții care începuseră deja să se contureze în literatura epocii. Succesul ei a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
il cherchera à reproduire les conditions d'une réaction affective. Mots-clés : biographie, catharsis, mélodrame, romancer, roman de famille În aceeași serie au mai apărut (selectiv): • A Poetics of the Fragment, Andreea Tereza Nițișor • Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apare, deoarece C. moare în același an, răpus de o gripă rebelă. Poezia lui C. evoluează pe două coordonate: cea a modernismului și cea a formelor fixe. Pe linia modernismului, creația lui poetică afișează, de multe ori cu ostentație, un avangardism care, din păcate, era prea puțin cunoscut contemporanilor săi. Un împătimit al limbii române, C. se apropie de versul liber al cronicilor rimate, folosind paralelisme și aliterații proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
păstrată de la „Marele El” îl arată mai degrabă jenat de o relație pe care dorește să o întrerupă politicos. Iubirea aceasta se va dovedi însă fertilă poetic, C. construindu-și personalitatea artistică tânără dintr-o sinteză între ermetismul barbian și avangardismul spontan. Concomitent, studiază compoziția și pianul cu Măriuca Cernovodeanu, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, mai târziu cu Alfred Mendelsohn și Leon Klepper. În primii ani de după 1944, va compune lieduri, oratorii, cantate, executate în public cu oarecare succes. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
a celor venind dinspre romanele sentimentaliste ori de analiză psihologică la modă în literatura română interbelică, în plus denunță și automatizarea limbajului însuși, care va risca să-și abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou, postmodernism, Paginile bizare s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor fi însă prezente
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
temporel, des conditions encore valables pour imposer l'oeuvre littéraire, en même temps avec l'ossature esthétique de l'oeuvre. Mots-clés: parodie, roman, hypotexte, hypertexte, postmodernisme În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]