1,135 matches
-
numit "comedia onirică", parțial inspirată de pilda, contactată prin intermediul lui Breton, a lui Jacques Vaché, căruia îi datorează formula de "pohet" și "pohezie", ca un soi de scut ironic al cavalerului romantic fără prihană care e, în extravagantă armură, poetul avangardist, mereu pîndit de poncif, de convenționalizare. Un astfel de funciar scepticism față de tot ce e convenit, uzual, veștejit, a găsit în Gellu Naum "un temperament prin excelență apt să-l exprime cu mijloacele unui comediograf de superioară înzestrare, cu un
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
grav", afirma concludent însuși Breton, în Al doilea manifest al suprarealismului, datat 1929. Cu discreție, însă cu tenacitate, Ion Pop a punctat acest "negativ" al rebeliunii antiintelectuale în opera lui Gellu Naum (deși extensibil, în bună măsură, la întreg peisajul avangardist), această recuperare (repêchage) a conștiinței ce are aerul catastrofic că renunță la sine, dar care nu aplică decît norma hegelian-bretoniană a "negării negației". Teribilul, "monstruosul" inconformism revine în esență la punctul de plecare care e actul creator. Act indisociabil de
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
altă parte lupta cu propria trăire, cu propria originalitate îl regăsim integral în poezia Singur-lună. E o poezie a continuei neîmpăcări care domină opera acestui poet, a limitei, a muchiei subțiri pe care a ales să se afle permanent. Nici avangardist, dar nici postmodern, ci realizînd mereu o sinteză și producînd o tensiune care-l singularizează. O altă imagine obsedantă e aceea a nucului, a amarului, a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
lui Ginsberg e reprodus pe mai multe pagini de revistă, într-o primă traducere integrală, dar fără a ni se spune cine este traducătorul cel vajnic. Fracturi se vrea (și este) o revistă polemică, scandaloasă, șocantă, sarcastică, trivială, glumeață, revoltată, avangardistă. S-a născut din Cenaclul "Litere 2000". Redactori și colaboratori, cîteva fete și cîțiva băieți deștepți, talentați, guralivi, pe scurt, teribili. Cronicarul le urează succes. Ziua președintelui și ziua cînd vine întreținerea A vuit presa centrală după ce liberalii din UDMR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
alte incompatibilități de structură: nu orice "ruptură" are o valoare revoluționară. Esențială este numai fractura fundamentală a ideologiei dominante, răsturnarea totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și incompatibil în raport cu ideologiile politice, suprarealismul e un antidot redutabil al acestora. Cuvîntul de ordine
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
C. Rogozanu Cine deschide prima oară noua carte a lui Stelian Tănase, Acasă se vorbește în șoaptă, ar putea crede că-l așteaptă vreun experiment literar radical, vreo scriere avangardistă. Pagina e ruptă în două: jumătatea de sus este ocupată de jurnalul pe care autorul l-a ținut între 1986-1990 (jurnal deja apărut la Editura Institutul European); jumătatea de jos este rezervată dosarului lui Stelian Tănase din arhivele Securității (sînt
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
cîteva repere pentru un nou mod de a înțelege lumea contemporană și să ofere cîteva puncte de sprijin pentru o nouă paradigmă morală". Să specificăm că nu e vorba de un militantism plat, moralizator, ci de unul fantast, de factură avangardistă. La polul opus ipocritei "angajări" pe care o promova regimul totalitar, obișnuind a parodia cu voluptate "limba de lemn" a acesteia, Augustin Pop se pronunță în numele libertății, al prospețimii, al spontaneității spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii. Fiind o modalitate
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
mod firesc alături de dandy". Amestecul de timiditate și cutezanță excesivă (poate tocmai în consecința acestei timidități) îl face interesant pentru camarazii de nonconformism spectaculos ai momentului - și Tzara nu se dă în lături de la cele mai sfidătoare atitudini. în amalgamul avangardist în care interferează, în primele seri de la Cabaretul Voltaire, provocarea futuristă, austeritatea cubist-abstracționistă, violențele expresionismului și formele mai echilibrate propuse de poezia unor Apollinaire, Cendrars și a altora, el întreprinde o acțiune de bruiaj radical, scriind și recitând cu Iancu
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
ale modernității literare și artistice, de la Marinetti, Apollinaire, F. Picabia la Max Jacob, apoi André Breton și confrații săi parizieni, ce urmau să alcătuiască gruparea suprarealistă - Aragon, Soupault, Eluard, Ribemont-Dessaignes... în capitala Franței, era deja cunoscut și admirat în cercurile avangardiste, Breton îi declară poemele "minunate", scriindu-i, nici mai mult nici mai puțin, că, "dintre toți poeții în viață, sunteți cel care mă emoționează cel mai mult". Sosit la Paris în ianuarie 1919, participă frenetic la sfidătoarele "seri" dadaiste (la
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
lume veselă mi s-a părut, în consecință, un film fals, da capo al fine, o "poză" de o prețiozitate enervantă și ridicolă. Povestea unei respectabile doamne doctor (aristocrate), fără vîrstă, care rămîne însărcinată cu un mult mai june pictor avangardist, după ce îi face toate analizele, din care reiese că individul e sănătos tun!, mi s-a părut - așa cum a conceput-o cineasta -, artificială și stupidă. Dialogul, altfel "scris adînc", sună mereu teatral și tezist; un dialog care, cinematografic vorbind, "cere
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm drept dăunătoare, așa cum putem să condamnăm sau să omorîm pe cineva". Avem a face, concomitent, cu o poziție tipic avangardistă, de tratare a operei ca "mod de existență", care nu e decît o cale de împrospătare a creației, un antiacademism ce țintește originile ocultate de complicațiile conștiinței, ca și de straturile obosite, caduce ale limbajului. După cum deslușim aici și o
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
era palpitantă și democratică sută la sută; mergeam la Parlament fiind șef de cabinet în departamentul ministrului de Interne Vaida Voievod și asistam la aspre, veritabile dueluri politice. Ministrul era un boier ardelean rafinat, cu mult umor; eu scriam poezii avangardiste și, cu toate că am fost "pârât" la el de un ziarist, nu am fost dat afară. Dar nu de asta spun că atunci erau cu adevărat oameni politici. Intervențiile lui Iorga, ale lui Iunian, Argetoianu, Stere ori ale doctorului Lupu erau
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
a căzut în cazanul cu poțiune magică!) și de Christian Clavier (Asterix, mustăciosul cu "umor glacial", cum îl definește regizorul), plus un "guru-druid", autorul unei licori care face din oricine un superman, jucat de Claude Rich -, plus un tînăr arhitect avangardist (Jamel Debbouze), plus un arhitect oficial, "salierist" (Gérard Darmon, în care regizorul a văzut "un personaj shakespearean rănit"), plus un cățel Idéfix, importat din Galia în țara pisicilor, plus un echipaj de pirați păguboși, conduși de Barbă Roșie și plus
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
punct de vedere cultural tentații diverse și, de multe ori, chiar adverse. Alături de posteritatea lui Grigorescu, pîndită serios de clișee și de toate mecanismele epigonatului, se manifestau numeroși artiști cu o mare forță de exprimare, precum și o mulțime de tendințe avangardiste, de spirite neliniștite și contestatare. Pe jumătate însetat de informație și de experiențe culturale autentice, pe jumătate sedus de revoltele boemei și de fervoarea căutărilor novatoare, Corneliu Baba participă, la sfîrșitul deceniului trei, la neliniștile și la gesticulațiile creatoare din
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
ce ne leagă/ de locul nașterii noastre. Ca un tunel// În care ne aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o îmblînzire a rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază, devine delicat, înzestrîndu-se cu fragmente de pietate: "În nu foarte greaua curgere dinspre/ naștere spre moarte - cum ai răsturna un sac/ și colțurile ca niște călcîie devine
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
cincizeci de ani de supremație a nonfigurativului, dacă nu punem la socoteală realismul socialist din țările comuniste, în esență și el un abstracționism sui generis, reconectarea expresiei artistice și a gîndirii specifice la vechea paradigmă antropocentrică, zguduită serios de către experiențele avangardiste. Fără a fi un fenomen local sau unul necunoscut în arta europeană - această întoarcere spre figurativ reprezenta o tendință puternică pe plan mondial -, artiștii români au pus cîteva accente foarte importante, mai ales în perspectiva istorică și psihologică a unei
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
de mirare să se spună despre ea ceea ce se spune îndeobște în societatea noastră patriarhală despre femeile frumoase. După cum se simte din titlu și după cum îl știm pe Iulian Tănase din celelalte volume, "iubitafizica" datorează mult "patafizicii", aerului de familie avangardist, lui Gellu Naum, experimentalismului în general. Imaginația (debordantă, deopotrivă lingvistic și imagistic) e o imaginație de tip suprarealist, fantast pînă la absurd. Timpul își spune însă cuvîntul, patina se simte, recondiționarea e evidentă și avangardismul devine de fapt un nou
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
dragostea mea lasă semne/ firele din lăuntru te cuprind." Interesante sunt cărțile lui Dan Mircea Cipariu și din alte motive: grafica, dispunerea "cu șmecherie" a versurilor, "hologramele" și abstracția ilustrațiilor lui Mihai Zgondoiu se amestecă într-un soi de gest avangardist cu destulă substanță și putere de influență posibilă: cyberpoezia, imaterializarea imaginilor, nu sub imperiul metaforei abstractizante, ci al neantului cibernetic, amurgul sentimentelor și apocalipsa colorată țipător a noii dezordini amoroase. Dan Mircea Cipariu, Virusul romantic, 2001, f. preț
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
o voluptate a prefețelor incitante de care pare a se fi molipsit de la Baudelaire (celălalt idol francez, căruia îi va dedica ultimul său eseu, apărut postum, Baudelaire et l’expérience du gouffre), Fundoianu înșiră Cîteva cuvinte pădurețe cu vizibil accent avangardist. Dar dincolo de teribilismul unor afirmații de tipul: „Volumul de față aparține unui poet mort, în vîrstă de 24 de ani, prin anul 1923”, străjuiește, sub coaja autoironiei (permanenta sa lumină de veghe), o luciditate cutremurătoare, blecheriană. Poate amintirea halucinantului „ghetto
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
Lucian Blaga la Ștefan Aug. Doinaș. Succint, l-am putea defini drept un blagian trecut prin avangardă. Asocierea dintre autorul Istmului și autorul Nebănuitelor trepte se poate susține prin considerarea unui element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după o genealogie, după o integrare, fie și foarte lejeră, care s-o acrediteze în lumea culturii (din simțămîntul obscur că în sfera acesteia generația spontanee nu e
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
excesele literaturii de idei căzută în ariditatea abstracției, promovează arta lui Marcel Iancu, a lui Victor Brauner sau a lui H. Maxy. Mai rezervat în intervalul 1920-1923, Vinea se implică mai mult începând cu 1924 în susținerea curentelor moderniste și avangardiste, culminând cu Manifestul către tinerime, celebrul articol-pledoarie publicat în Contimporanul. Polemizează indirect cu Iorga și cu adepții curentelor naționaliste/tradiționaliste în articolul din același an intitulat Tradiție și modernitate: „Primejdia artei noi constă, după cei mai vajnici naționaliști, în aceea
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică de transformare, el a fost un veritabil barometru ce capta “aerul timpului”, îmbrățișînd sau precedînd toate curentele artistice de pînă la 1950. Unui Cocteau proustian i-a urmat un Cocteau avangardist, apoi unul neoclasic, fără a-l mai socoti pe cel oniric și feeric. Inovatorul în planul creației a fost dublat de un personaj proteiform, un auto-ficționar ce își creea propria mitologie: a fost voluntar în 1916, Pygmalion-ul lui Raymond Radiguet
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
Societății Scriitorilor Români de Șerban Cioculescu și Zaharia Stancu. “Algiștii” vor ajunge și ei la Jialva, de unde doar intervențiile rudelor le vor facilita ieșirea pe cauțiune. Dacă în cazurile exemplificate mai sus s-ar putea specula ideea că vin din partea avangardiștilor cunoscuți pentru voluptatea actelor de teribilism, ce ne facem însă cu ceilalți autori incriminați? Apariția în 1933 a unei suite de romane bune ce conțin scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
plînge). Ori: "apa din aer/ în mici cercuri se sparge/ liniștea de dinaintea țipătului/ noului născut" (ibidem). Ori: "apa are pielea atît de subțire ca pentru palmipede" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Calofilia se introduce aci prin valența sa ludică, avangardistă. Dar punctul vizionar cel mai avansat al "miradorului" lui Vasile Dan îl reprezintă neîndoios poemul intitulat biblioteca devastată. În liniile febricitante al acestuia (tonul cool bate în retragere) e transcrisă experiența totalizantă a copilului etern care "scîncește" într-o temerară
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
avangardei istorice, cu primele sale cărți Intrînd în foc ( 1905), Morbidități (1908), Cartea mută (Secrete) ( 1911) devine iconoclastul vremurilor sale, furiosul și demolatorul spaniol al speciilor și temelor consacrate. Din 1908 conduce revista Prometeo, unde s-au publicat primele manifeste avangardiste spaniole și faimosul cerc literar de la Cafeneaua Pombo. Adept al "artei pentru artă", Ramón, cum îl numesc pînă și cele mai sobre dicționare literare spaniole, este adeptul unei formule extrem de personale, amestec de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]