136 matches
-
a "consensului", a "armoniei sociale", "a nevoii integrării" și a altor formule adormitoare; ceilalți, mai activi și mai pragmatici, cu zâmbete și brațe larg deschise pe dinafară, pun obroc acolo unde li se pare că "respiră" ceva și ies în avanscenă victorioși, pentru că în culise se proiectează nu numai prosperitatea materială, ci și intrigi, strategii oportuniste, delațiuni. Nepotolitul Eminescu apare astfel ca unul din marii martiri ai neamului, iar finalul spectacolului, când poetul, într-un gest de supremă deznădejde, recită cu
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a prozei de consum, literatura-divertisment ocupă de acum avanscena. în astfel de condiții, ideea potrivit căreia literatura ar reprezenta cel mai rapid mijloc de a atinge celebritatea continuă să facă o carieră prodigioasă. Și în alte epoci majoritatea strivitoare a scriitorilor fusese formată din mediocri, dar aceștia - cu cîteva
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
de pildă, în librăria La Hune (Cartierul Latin) pînă la miezul nopții, inclusiv duminica. Iar faptul că literatura scoate periodic în față ,vedete" (Huellebecq, Amélie Nothomb, Christine Angot, Camille Laurens, Antoine Volodine sau mai știu eu cine), care își dispută avanscena cu rockeri și actori ai marelui public ce ignoră orice lectură, este spre cinstea ei. Și încă două observații esențiale. Actualitatea literară franceză își ,reciclează" periodic clasicii și modernii, așa încît o ediție masivă de aproape 1 800 de pagini
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
cantități. Iei de la un poet două trei imagini cu tine în tramvai sau în desaga uitării personale, dar te poți trezi brusc, peste ani, într-o conjunctură de emoție pe care ți-o luminează numai un vers, reapărut miraculos pe avanscena memoriei. Eu personal nu scriu să-mi înduioșez cititorul și (sper eu) nici ca să-i strecor o autoficțiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanță a suferințelor lumii sau mai știu eu ce demiurg, brrrrr...). Sînt
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al lui Hrușciov, poeți de incontestabil talent, precum Evghenii Evtușenko ori Andrei Voznesenski
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
Ed. Humanitas, 99 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Esența iubirii Cartea este deopotrivă un roman de epocă, un roman psihologic și un roman de dragoste. Nici unul dintre ele nu ocupă avanscena, fiecare secvență fiind, simultan, parte a celorlalte. Lucrarea este o construcție literară supraetajată: un roman despre geneza imaginară a unui tablou renumit, o stranie poveste de iubire și un documentar despre Olanda secolului al XVII-lea. Viața cotidiană într-un
Agenda2003-24-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281128_a_282457]
-
de veac: ăAseară ți-am luat băsma!a" Întâmplarea a făcut ca în aceeași zi să stăm de vorbă cu un tânăr politician, membru al "coaliției", un reprezentant al "noului val" pe care-l așteptăm de atâta vreme să ocupe avanscena vieții publice. Că o ironie a sorții, ne-a anunțat că departe de-a fi avansat vreun milimetru în ierarhia de partid sau administrativă, tocmai își depusese demisia din funcția - potențial importantă - deținută vreme de-un an. Uimiți, l-am
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
tonusul spectacolului, dar excesul de interpretare, jocul bufon cu sala îl izolează de restul distribuției. Este o vedetă în spectacol, dar își justifică cel mai bine acest statut cînd e alături de parteneri și nu cînd o ia la fugă spre avanscena. Crimă din strada Lourcine nu evocă în mintea spectatorului nici un fel de cadavru, ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
neputinței. Bătrâni și bătrânicioși, liderii țărăniști purtau pe chip stigmatul imobilismului încă dinainte de a fi devenit stăpânii țării. Și parcă le stătea mai bine în chip de statui, înțepeniți pe banca opoziției. Pentru că atunci când au început să vorbească, atunci când în avanscenă au ajuns Ioan Mureșan, Radu Sârbu și Remus Opriș dezastrul ni s-a relevat în toată oroarea lui. Aceștia sunt specialiștii capabili să conducă o țară? Privirile alunecoase, incapabile de focalizare, ale psihiatrului Opriș ar fi trebuit să ne neliniștească
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
doar numit ci și plătit de președinte, din banii uniunii, împotriva prevederii statutare exprese care rezervă Consiliului dreptul de a fixa "salariile și indemnizațiile". Ș.a.m.d. Nu e nici o îndoială că, la următoarea Adunare, locotenenții mercenari, interpretînd ceremonialul în avanscenă, vor obține realegerea președintelui, spre a fi ei înșiși reînvestiți și în continuare plătiți, întru asigurarea longevității sistemului falimentar, instaurat prin complicități personale rentabile. Pentru că acestor tehnici îndelung exersate în anticamera fostului Comitet Executiv li se adaugă efectul sofismelor enunțate
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
neîndoielnic, de ce s-a deosebit Kogălncieanu de ceilalți pașoptiști, de ce a fost un cugetător și om politic mai moderat decît colegii săi munteni și, poate, o explicație a faptului că de pe la 1879 n-a mai fost îngăduit de liberali pe avanscena vieții politice românești. Apoi a relevat, cu mîndrie de înțeles, rolul său în actele de dezrobire a țiganilor și emanciparea socială a țăranilor prin reforma de la 1864 ("în timpul lui Vodă Cuza s-a desființat claca și s-au împroprietărit țăranii
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă personajele "subteranei", personaje din spița lui Hamlet, negatoare prin excelență, sfîșiate de dileme și contradicții insolvabile. Impresia de construcție echilibrată, închegată, organică, este întărită de aspectul capitolului care într-o primă ediție apărea sub titlul De la omul din subterană la
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
eseul a fost integrat triadei clasice, ca parte a genului liric (la Hildegard Träger, care îl apropie de poemul în proză insistînd mai ales pe inserțiile lui lirice), sau a celui epic (la Claire de Obaldia, care îl situează în avanscena discursului romanesc). A fost considerat rezultat al hibridizării celor trei genuri, la Hugo Friedrich sau Max Bense, sau formă a unui al patrulea gen (numit "didactic" la Sengle, "artistic" la Wolfgang Ruttkowski, și "eseistic" la John A. McCarthy) ș.a.m.
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
sub semnul „tinereții etnologice”, cum însuși protagonistul nostru scrie[34]. „Vârsta de aur” a „vârstei de aur” medievale românești - derulate pe circa un mileniu, cum s-a văzut - este, conform lui Eminescu, secolul al XV-lea. „Suta a cincisprezecea” este „avanscena teatrului Universului ocupată de români”, cu personalități precum Ioan (Iancu de Hunedoara) și Matei (Matia) Corvin în Transilvania, Banat și Ungaria, precum Mircea cel Bătrân și Vlad Dracul (Drăgulea) în Țara Românească, precum Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
cu oameni vii, dar pus în scenă cu multe lumini, cu fum, cu imagini, proiecții, cu întoarceri în timp - în anii 1940. Este un spectacol într-un singur act, care va dura probabil o oră și jumătate, cu orchestră în avanscenă. Pe mine m-a fascinat ceea ce a reușit Bogdan și sunt sigur că spectacolul va fi de succes. Vreau ca 14 februarie să fie data revenirii estradei în inima gălățenilor”. ### „Am investit în lumini și sonorizare” Este a treia premieră
"Cabaret", la Teatru Muzical Nae Leonard [Corola-blog/BlogPost/97614_a_98906]
-
2005. Mă refer la premiera italiană a operei. Prin intermediul Sfinx-ului, Destinul asistă chiar din primul act, din Prolog, la avatarurile existenței eroului; este Destinul-Sfinx, cel care observă drumurile lui Oedipe; este imaginea stranie a unei apariții feminine plasată în avanscena dreaptă, o apariție feminină misterioasă îmbrăcată în negru; de cealaltă parte a scenei este plasat Thiresias, însoțit de un copil - o promisiune a viitorului - acesta veghează de la începutul și până la sfârșitul spectacolului. Echilibrul de forțe spirituale este excelent valorificat scenic
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului cu orice preț era cea care făcea să progreseze narațiunea; de la un moment dat însă, îmbogățirea Marei cade pe planul al doilea, iar erosul ocupă avanscena. Iubirea imposibilă dintre Persida și Națl, la fel ca aceea dintre Simina și Iorgovan, devine temă primă, iar îmbogățirea Marei, tot mai spectaculoasă, pare a fi de la sine înțelească, ca un fenomen natural. Cu fiecare capitol, Mara e tot mai
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
subiect, conflicte, caractere, personaje - oricărei piese de teatru autentice. Un gen literar ilustrat, din nefericire, încă insuficient de scriitorul român. Vasile Dan Personajele: ANA GAVRILESCU RAREȘ GAVRILESCU Tabloul 1 Spre mijlocul camerei-patul în care zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproape de avanscenă, în care Rareș, cu o carte deschisă pe genunchi, moțăie. Ușă în dreapta (spre bucătărie) și stânga (ieșire) alături de care se află o fereastră (spre curte). Gemetele bolnavei, repetate, îl trezesc pe Rareș, care, buimac, sare în picioare. Cartea cade. O
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
scenic." Relația teatrală, în expresia ei scenică ori textuală, este un mod de sfidare a morții, observă Carmelia Leonte, dar și un spațiu de siguranță, de securizare a ființei pentru că, iată, chenarul alb din jurul textului și scena, cu aspațialitatea ei (avanscenă, față și spate de cortină, arlechinii, fosa, culisele) reprezintă astfel de zone securizante ale poetului și actorului. Într-o altă ordine, cât/cum se poate regăsi poeticitatea scenei în definiția de antologie a unui poet contemporan, George Vulturescu ("Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu Luminița Stoianovici( co-regizoare a spectacolului nostru Nepoata soție după Ionesco, un fel de premieră mondială a textului - piesă publicată abia În 2002, la opt ani după moartea marelui dramaturg) : ce ar fi fost să fi băgat, undeva În stînga avanscenei, o pendulă? Ce-am fi putut face cu pendula aceea, Într-un spectacol cu o piesă absurdă? Multe!...Zău, exagerat de multe! De exemplu, acele marelui ceas ar fi putut merge, la vedere, Înapoi; din ea ar fi putut ieși
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cultură de la politica liberală, eu evocându-i curajul unor afirmații din romanele sale și verbul incisiv al pieselor de teatru care ajunseseră la public trecând în mod repetat prin furcile caudine ale cenzurii. Mai degrabă retras în spatele condeiului decât în avanscena vorbitorilor de profesie, scriitorul mi-a replicat cu un citat dintr-un mare poet din Est despre greșeala pe care o făceam toți pe vremuri, luând drept curaj "cinstea noastră cea de toate zilele". Apoi, drumurile ni s-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
invitându-i să părăsească zonele de joacă ale complexelor rezidențiale din Northolt, supermarketului deschise toată noaptea de pe marginea lui Western Avenue, coloanele de trafic care înaintau pe lângă podul rutier. Luminată de jos de lămpile cu arc, puntea podului forma o avanscenă arcuită vizibilă de la kilometri întregi deasupra traficului dimprejur. Și, de pe drumurile laterale pustii și de pe străzile pietonale, dar și din piețele aeroportului tăcut, spectatorii se îndreptau spre uriașa scenă, atrași acolo de logica și de frumusețea morții lui Vaughan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au avut grijă de Odobescu într-o unanimitate pe cît de rară, pe atît de impresionantă. în exact aceiași ani, cînd Eminescu și Caragiale se aflau la distanță de luminile rampei și trăiau deseori în sărăcie, lui Odobescu, pururi în avanscenă, îi mergeau toate din plin. O asemenea performanță reclamă nu doar talent, ea reclamă geniu. În dobîndirea acestui inexplicabil și multiplu prestigiu, arta combinațiilor socio-culturale, stăpînită la perfecție de fiul generalului Odobescu a jucat rolul primordial. Comparația cu contemporanul și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
al spectrului literar și cultural actual, punând sub semnul întrebării identitatea și perenitatea postmodernismului, văzut ca "o modă trecătoare" (p. 56). Modele, din câte se știe, sunt foarte efemere, în timp ce "moda" postmodernistă numai la noi datează, ca fenomen situat în avanscena manifestărilor publice, de vreo trei decenii bune, așa încât ar trebui mai degrabă discutată, cu toate cărțile pe masă, atunci când va suna ceasul bilanțului, cu onestitate și fără fanatisme estetice inutile, problema contribuției sale valorice la evoluția literaturii noastre. Ar mai
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
apropierea, în meditație. Și, totuși, piramidele sale tocmai pentru aceasta sunt făcute, rup depărtările și dau răgaz așteptării. Piesele puține, dar grele, așezate în expoziția de la Arad, parcă nu-și găseau locul în acele săli joase; erau doar scoase în avanscena atelierului, înainte de a porni spre piețele publice. La vernisare, criticul de artă Alexandra Titu remarca vigoarea plastică prin care Dumitru Șerban readucea în cotidian viziunile unei copilării primordiale, când carele țărănești, care traversau câmpiile dunărene, nu erau altceva decât oglindirea
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]