136 matches
-
2005. Mă refer la premiera italiană a operei. Prin intermediul Sfinx-ului, Destinul asistă chiar din primul act, din Prolog, la avatarurile existenței eroului; este Destinul-Sfinx, cel care observă drumurile lui Oedipe; este imaginea stranie a unei apariții feminine plasată în avanscena dreaptă, o apariție feminină misterioasă îmbrăcată în negru; de cealaltă parte a scenei este plasat Thiresias, însoțit de un copil - o promisiune a viitorului - acesta veghează de la începutul și până la sfârșitul spectacolului. Echilibrul de forțe spirituale este excelent valorificat scenic
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
neputinței. Bătrâni și bătrânicioși, liderii țărăniști purtau pe chip stigmatul imobilismului încă dinainte de a fi devenit stăpânii țării. Și parcă le stătea mai bine în chip de statui, înțepeniți pe banca opoziției. Pentru că atunci când au început să vorbească, atunci când în avanscenă au ajuns Ioan Mureșan, Radu Sârbu și Remus Opriș dezastrul ni s-a relevat în toată oroarea lui. Aceștia sunt specialiștii capabili să conducă o țară? Privirile alunecoase, incapabile de focalizare, ale psihiatrului Opriș ar fi trebuit să ne neliniștească
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
impetuos și, cum spuneam mai sus, ambiguu, pentru că însăși planșa-reclamă, de la pagina 11 a revistei, îl așează în plan secund. Figura centrală a episodului publicat în numărul 58 / 1970 pare a fi adolescentul Tristan Bantam, al cărui chip pistruiat ocupă avanscena. E posibil ca la mijloc să fie un subtil joc al seducției, o stratagemă prin care, în mod simbolic, Hugo Pratt să sugereze nașterea eroului dintr-o bandă desenată anterioară, Balada mării sărate, caracterizată de policentrism, și nu de concentrarea
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
seamă". Am auzit expresia, copil fiind - ea-i desemna pe indivizii buni de gură, dar incapabili de vreun gest de Doamne-ajută: "Tu vorbești serios, ori vrei numai să te bagi în seamă?" După 1990, categoria aceasta de flecari a ocupat avanscena publică românească. Are-n-are ceva de comunicat, "românul care se bagă în seamă" dă drumul la gură, scoțând porumbei după porumbei. De regulă, exhibă un facies concentrat, de bărbat responsabil, pe umerii căruia apasă greutatea unei bune părți a bolnavei noastre
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
de pildă, în librăria La Hune (Cartierul Latin) pînă la miezul nopții, inclusiv duminica. Iar faptul că literatura scoate periodic în față ,vedete" (Huellebecq, Amélie Nothomb, Christine Angot, Camille Laurens, Antoine Volodine sau mai știu eu cine), care își dispută avanscena cu rockeri și actori ai marelui public ce ignoră orice lectură, este spre cinstea ei. Și încă două observații esențiale. Actualitatea literară franceză își ,reciclează" periodic clasicii și modernii, așa încît o ediție masivă de aproape 1 800 de pagini
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
cantități. Iei de la un poet două trei imagini cu tine în tramvai sau în desaga uitării personale, dar te poți trezi brusc, peste ani, într-o conjunctură de emoție pe care ți-o luminează numai un vers, reapărut miraculos pe avanscena memoriei. Eu personal nu scriu să-mi înduioșez cititorul și (sper eu) nici ca să-i strecor o autoficțiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanță a suferințelor lumii sau mai știu eu ce demiurg, brrrrr...). Sînt
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al lui Hrușciov, poeți de incontestabil talent, precum Evghenii Evtușenko ori Andrei Voznesenski
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului cu orice preț era cea care făcea să progreseze narațiunea; de la un moment dat însă, îmbogățirea Marei cade pe planul al doilea, iar erosul ocupă avanscena. Iubirea imposibilă dintre Persida și Națl, la fel ca aceea dintre Simina și Iorgovan, devine temă primă, iar îmbogățirea Marei, tot mai spectaculoasă, pare a fi de la sine înțelească, ca un fenomen natural. Cu fiecare capitol, Mara e tot mai
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
al spectrului literar și cultural actual, punând sub semnul întrebării identitatea și perenitatea postmodernismului, văzut ca "o modă trecătoare" (p. 56). Modele, din câte se știe, sunt foarte efemere, în timp ce "moda" postmodernistă numai la noi datează, ca fenomen situat în avanscena manifestărilor publice, de vreo trei decenii bune, așa încât ar trebui mai degrabă discutată, cu toate cărțile pe masă, atunci când va suna ceasul bilanțului, cu onestitate și fără fanatisme estetice inutile, problema contribuției sale valorice la evoluția literaturii noastre. Ar mai
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
pasul pe jumătate ironic prin care el se detașează de gravitatea ceremonioasă a teologiei, jocurile de frazare și aluziile strecurate care formează toate un al doilea cod de lectură suprapus primului și concomitent cu acesta. Conform lecturii creștine, adusă în avanscenă, cartea nu cuprinde poeme sau versuri, ci versete numerotate pentru fiecare din zilele lunilor ianuarie-iunie ale anului 2000. Mai mult, ea oferă, în afară de cuprins, și un index al versetelor, Un îndrumar, în funcție de momentul de cumpănă sau de grație în care
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
de veac: ăAseară ți-am luat băsma!a" Întâmplarea a făcut ca în aceeași zi să stăm de vorbă cu un tânăr politician, membru al "coaliției", un reprezentant al "noului val" pe care-l așteptăm de atâta vreme să ocupe avanscena vieții publice. Că o ironie a sorții, ne-a anunțat că departe de-a fi avansat vreun milimetru în ierarhia de partid sau administrativă, tocmai își depusese demisia din funcția - potențial importantă - deținută vreme de-un an. Uimiți, l-am
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
doar numit ci și plătit de președinte, din banii uniunii, împotriva prevederii statutare exprese care rezervă Consiliului dreptul de a fixa "salariile și indemnizațiile". Ș.a.m.d. Nu e nici o îndoială că, la următoarea Adunare, locotenenții mercenari, interpretînd ceremonialul în avanscenă, vor obține realegerea președintelui, spre a fi ei înșiși reînvestiți și în continuare plătiți, întru asigurarea longevității sistemului falimentar, instaurat prin complicități personale rentabile. Pentru că acestor tehnici îndelung exersate în anticamera fostului Comitet Executiv li se adaugă efectul sofismelor enunțate
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
Zuckerman, eroul lui Roth, ține afișul în nouă romane. La prima apariție, în My Life As A Man (1974), Zuckerman e un fel de alter-ego de gradul al doilea, creația fictivă a unui scriitor fictiv, Peter Tarnopol. Treptat, el ocupă avanscena, pentru a deveni povestitorul „explicit" al trilogiei alcătuite din American Pastoral (1997), IMarried a Communist (1998) și The Human Stain (2000). Se pare că în Exit Ghost (2007) Zuckerman apare pentru ultima oară - sau cel puțin așa susține Roth. John
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
Galaction, Agârbiceanu), iar speciile publicistice sunt, pentru prima oară, valorificate literar (Caragiale). Poezia lirică începe să absoarbă celelalte specii de poezie. Teatrul, care nu jucase nici pe departe în romantismul nostru rolul jucat în cel francez, iese și el în avanscenă. Iată și un exemplu interesant care privește concepția literară. Odată apus junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
subiect, conflicte, caractere, personaje - oricărei piese de teatru autentice. Un gen literar ilustrat, din nefericire, încă insuficient de scriitorul român. Vasile Dan Personajele: ANA GAVRILESCU RAREȘ GAVRILESCU Tabloul 1 Spre mijlocul camerei-patul în care zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproape de avanscenă, în care Rareș, cu o carte deschisă pe genunchi, moțăie. Ușă în dreapta (spre bucătărie) și stânga (ieșire) alături de care se află o fereastră (spre curte). Gemetele bolnavei, repetate, îl trezesc pe Rareș, care, buimac, sare în picioare. Cartea cade. O
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a prozei de consum, literatura-divertisment ocupă de acum avanscena. în astfel de condiții, ideea potrivit căreia literatura ar reprezenta cel mai rapid mijloc de a atinge celebritatea continuă să facă o carieră prodigioasă. Și în alte epoci majoritatea strivitoare a scriitorilor fusese formată din mediocri, dar aceștia - cu cîteva
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
lume felul lor de a face teatru, ei vor să se racordeze la spiritul vremii, care e cel al globalizării, al informaticii, un teatru al strigătului și nu al șoaptei, un teatru în care "oamenii din subterană" să ajungă în avanscenă. Tinerii din ziua de azi sunt nevrozați, drogați, incestuoși, cu un IQ redus, așa spune dramaturgia de import, mimată expresiv de cea autohtonă. Așa reiese din programul pentru tineri al Teatrului "Odeon", așa se desenează viața când o privești din
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
A exprima un punct de vedere care nu convine unora sau altora (există totdeauna unii și alții!) implică riscuri nu neapărat ușor de asumat. Atacurile l-au luat mai des la țintă pe publicist decât pe poet sau pe prozator. Avanscenă a vieții publice, articolul de ziar se află la răscrucea unor interese și pasiuni de care, mai ales după 1989, literatura propriu- zisă e cruțată. (Aș preciza: din păcate!) În presă, nu în poezie sau proză, se întâlnesc politica și
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
episoade avândui drept protagoniști pe cei doi corifei ai onirismului românesc (D. Țepeneag și Leonid Dimov), în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecând cu gând abrupt,/ el și cu Țepe, balustrada,/ adepți ai unui joc extrem,/ dar
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
apropierea, în meditație. Și, totuși, piramidele sale tocmai pentru aceasta sunt făcute, rup depărtările și dau răgaz așteptării. Piesele puține, dar grele, așezate în expoziția de la Arad, parcă nu-și găseau locul în acele săli joase; erau doar scoase în avanscena atelierului, înainte de a porni spre piețele publice. La vernisare, criticul de artă Alexandra Titu remarca vigoarea plastică prin care Dumitru Șerban readucea în cotidian viziunile unei copilării primordiale, când carele țărănești, care traversau câmpiile dunărene, nu erau altceva decât oglindirea
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
eseul a fost integrat triadei clasice, ca parte a genului liric (la Hildegard Träger, care îl apropie de poemul în proză insistînd mai ales pe inserțiile lui lirice), sau a celui epic (la Claire de Obaldia, care îl situează în avanscena discursului romanesc). A fost considerat rezultat al hibridizării celor trei genuri, la Hugo Friedrich sau Max Bense, sau formă a unui al patrulea gen (numit "didactic" la Sengle, "artistic" la Wolfgang Ruttkowski, și "eseistic" la John A. McCarthy) ș.a.m.
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
Ed. Humanitas, 99 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Esența iubirii Cartea este deopotrivă un roman de epocă, un roman psihologic și un roman de dragoste. Nici unul dintre ele nu ocupă avanscena, fiecare secvență fiind, simultan, parte a celorlalte. Lucrarea este o construcție literară supraetajată: un roman despre geneza imaginară a unui tablou renumit, o stranie poveste de iubire și un documentar despre Olanda secolului al XVII-lea. Viața cotidiană într-un
Agenda2003-24-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281128_a_282457]
-
intervalul în care o adolescentă plecată la Zürich pentru un tratament se convinge treptat că va orbi, boala rămîne într-un fundal care încarcă splendoarea peisajului cu tristețe sau cu un surplus de strălucire rău-prevestitoare. Firul epic propriu-zis, amintirile, discuțiile avanscenei, sînt tratate cu minime resurse tehnice, fără subtilități psihologice, pentru ca, în contrast cu aceste culori neutre, să se remarce din fundal cîte o privire obsedantă, un peisaj plin de lumină, o senzație, care transmit neobosit avertismente. De fapt una din imaginile recurente
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
neîndoielnic, de ce s-a deosebit Kogălncieanu de ceilalți pașoptiști, de ce a fost un cugetător și om politic mai moderat decît colegii săi munteni și, poate, o explicație a faptului că de pe la 1879 n-a mai fost îngăduit de liberali pe avanscena vieții politice românești. Apoi a relevat, cu mîndrie de înțeles, rolul său în actele de dezrobire a țiganilor și emanciparea socială a țăranilor prin reforma de la 1864 ("în timpul lui Vodă Cuza s-a desființat claca și s-au împroprietărit țăranii
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă personajele "subteranei", personaje din spița lui Hamlet, negatoare prin excelență, sfîșiate de dileme și contradicții insolvabile. Impresia de construcție echilibrată, închegată, organică, este întărită de aspectul capitolului care într-o primă ediție apărea sub titlul De la omul din subterană la
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]