136 matches
-
contrabalansa multiplele încercări ale vieții: speranța și somnul”. La care noi vom adăuga și râsul. De aceea, răspândirea asociaților de „gelofili”(prieteni ai râsului) ar fi un demers posibil și acut necesar. O altă digresiune din acest preambul aduce în avanscenă chestiunea prevenției. M. Deahl (2000) vorbește de existența unei prevenții primare și a unei prevenții secundare. Prima are ca destinatari indivizii care pot fi victime ale unor potențiale traume și se concretizează printr-o triplă acțiune: cea de selecție, pregătire
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acesteia nu mai poate fi ignorată sau bagatelizată. Operând distincția dintre procesele de creștere și cele de supraviețuire, Lipton (2001) atrage atenția că dat fiind că energia vitală a persoanei este totuși limitată, atunci când nevoile lui de protecție ies în avanscenă (datorită, de pildă, a unui mediu intrauterin neospitalier, chiar nociv), rezervele disponibile pentru a alimenta procesele de creștere scad draconic. Validarea funcționării intrauterine a memoriei, a dobândit noi argumente odată cu progresele înregistrate în descifrarea mecanismelor neurofiziologice implicate. Astfel, prin descoperirea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fărădelege în lumea românească veche (2006), Văduvele sau despre istorie la feminin (2008) -, face ca tabloul să devină tridimensional, modifică trasee, schimbă decorul, stinge și aprinde luminile de scenă, închide și deschide uși ascunse, creează false așteptări, cheamă actorii în avanscenă sau trage spectatorul în spatele fantoșei, plasate altminteri în contre-jour. E binecunoscută fraza uneori barocă a autorului, cu adresări directe către cititor, cu la fel de cunoscutul clin d'œil disimulat retoric sau cu atenționările care nu sunt altceva decât îngroșări ale cadrelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau alta într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
construită de Ronald Sharp de Sydney (1979), după finalizarea clădirii, fiind cea mai mare orgă cu acțiune mecanică din lume. Teatrul de Operă are o formă mai tradițională, cu loje deschise și galerii puternic Înclinate, cu 1547 de locuri Înconjurând avanscena. Căptușită În roșu mat, cortina de scenă, numită „Cortina Soarelui”, de John Coburn, subliniază tonul soarelui. Atât Sala de Concerte, cât și Teatrul de Operă au o carcasă acustică externă În scheletul de lemn stilizat. Acest perete extern se combină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
toată durata spectacolului. "Însă este obligatoriu să ne amintim că acest loc, care trebuie să fie întotdeauna Unul, și nu trebuie deloc să se schimbe, se întinde de la suprafața, solul sau podeaua scenei, pe care Anticii îl numeau Proscenium sau avanscenă, adică de la acest spațiu unde apar actorii, merg și vorbesc; căci în felul acesta este reprezentat terenul sau locul tare pe care personajele reprezentate se aflau sau mergeau, iar pământul nu se mișcă precum o barieră turnantă; din momentul în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viitorului" este un loc unic în care sală și scenă nu sunt separate, oferind o tribună rezervată spectatorilor și un vast spațiu în care se poate dispune în voie de practicabile. Legând sala și scena printr-o scară mare în avanscenă, Appia apare în postură de precursor. Originalitatea acestei scene deschise este atât de mare încât Claudel, după ce a vizitat-o, hotărăște, în 1913, să creeze acolo L'Annonce faite à Marie (Îngerul a vestit pe Maria). Muzică și lumină, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din dorința de epuizare a studiului moral și istoric. Căci autorul înscenează, documentează și face comentarii diverse, având mereu sub control, ca dintr-un fel de avanscenă, mișcarea actorilor și reacția cititorului. Astfel, epoca fanariotă se dezvăluie a fi mai mult decât o ramă ori un fundal pe care se profilează destinul (previzibil) al fiecărui personaj (cu caracter preformat). Este imaginea integratoare, singura asupra căreia se concentrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Memoriile colective locale întreținute de grupuri sociale diverse (sub forma legendelor, poveștilor eroice, folclorului etc.) încep să fie măturate și înlocuite de o singură memoria națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și-au făcut loc în ființa națională. Secolul al XIX-lea a fost adesea ștanțat ca "secolul copilului", în același timp în care a fost proclamat "epoca naționalismului". Departe a fi caracterizări conflictuale, cele două se conjugă. Odată intrată în avanscena ideilor politice, ideologia naționalistă a marșat insistent pe educația copiilor în spiritul patriotic. Secțiunile anterioare au aruncat suficientă lumină asupra interesului major arătat de statele naționale în educație, motiv pentru care zăbovirea excesivă asupra acestui aspect nu este oportună. Unul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]