971 matches
-
întîmplările viitoare, Nivalis (1001-1054), înțeleptul care sub masca umilinței dezvoltă o adevărată artă a supraviețuirii în vremuri tulburi, Memorialistul (1026-1089), anonim cum îi stă bine unui om cu asemenea preocupări, Caesar (1054-1098), un fel de Zorro, ziua înger, noaptea demon, aventurier și corsar; Schwartz von Schwartz (1088-1160), genealogul, omul care pune bazele științei pe care se întemeiază tot sistemului de putere în Evul Mediu; Richard le Noir (1118-1149), cavalerul, personajul curajos, veșnic îndrăgostit, oricînd dispus să sară la luptă în numele onoarei
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
oboseala, enervarea de peste zi... Neculce lămurește: Care aceli Divanuri den amiadzăzi în deseară nu căde toate pre de laudă. Portretul se încheie lapidar: Omu bun și blându, fără nici o răutate. Dabija... Dincolo, în Muntenia, domnea Gligorie-vodă. Altfel de om. Abil, aventurier, cu multe relații. Amândoi, și Dabija și Gligorie sunt convocați la Țarigrad, la Vizir, să pună la cale lupta oștilor otomane contra Neamțului. Neamțul îi bate de-i usucă... că li să și supărase turcilor a ma oști... Domnitorii celor
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Marțianul m-a întâlnit pe stradă și s-a temut de neputința mea umană. Cum poate să existe, și-a spus el în sinea lui, o ființă care pune în existență o atât de mare anulare a existenței ?") Povestea micului aventurier care încearcă să "fure" mafiei niște droguri, pentru a se îmbogăți pe cont propriu, fiind maltratat de poliție, ucis și decapitat, continuă cu ancheta unui jurnalist care se încăpățânează să afle vinovații, sprijinit și încurajat de un avocat idealist și
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
mea excesivă mi-ar fi creat serioase dificultăți, dacă aș fi rămas acolo. De la distanță, puteam să iubesc, în schimb, un sat unde grijile materiale anihilau sentimentele. Dar să revin la “bălți”. Am fost contrariul a ceea ce se înțelege prin “aventurier”. Sedentar incorigibil, mi-am ratat cu seninătate reveriile din tinerețe. N-am ajuns nici la Polul Nord, nici să refac traseul lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
de holeră). Familia însăși e deosebită. Gabriel García Márquez este primul născut într-o casă cu 15 copii (11 născuți de Luisa Santiaga, patru fiind ai tatălui din alte legături). Mama duce greul acestei case, mai ales atunci când tatăl, iresponsabil, aventurier, pleacă să-și facă un rost sau se înglodează în datorii deschizând farmacii în care nu prea se înghesuie clienții. Și totuși, afirmă autorul: „Niciodată nu mi-aș fi putut imagina un mediu familial mai propice decât acea casă lunatică
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
Fiindcă "sinistra" se apucase și ea să-și scrie memoriile (în intenție), la al patrulea volum, tov. Dulea sau ceva pe-aproape, de la Consiliul Culturii, m-a chemat și mi-a declarat că noi, românii, nu suntem un popor de aventurieri. Și că să-i dau imediat, pe loc, alt titlu. Și i-am propus Oameni fără bună credință. Avertizându-l că vor mai fi încă două părți, respectiv Oameni de rea credință și Oameni fără credință. A rămas cu gura
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
al transhumanței țăranilor care-și pășteau turmele pe un teritoriu vast, din Cehoslovacia pînă la țărmurile Mării de Azov. Explicabil, acest val anticomunist nu și-a putut păstra puritatea politică ce, în nucleul său, îl califica, maculat fiind de diverși aventurieri în goana după avantajul material. "De un sfert de veac, preciza Virgil Ierunca într-un interviu, conceptul de exil nu mai rezistă. Au apărut veleitarii, impostorii, afaceriștii exilului, în așa fel încît libertatea s-a transformat în confuzie". Nici nu
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
comis - rușine autorilor! - să ne gândim doar la influențele lor catalizatoare. - Toate acestea se petreceau într-un climat opresiv, în care, din păcate s-a desfășurat cea mai mare parte a vieții dumneavoastră. - Eu am avut ceva din structura unui aventurier intelectual. Mi-a plăcut să mă situez contra curentului, fără să fac caz de asta. Am făcut-o însă cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Al. Ioani Cu riscul de a fi considerat un "aventurier al lingvisticii", Cristian Ionescu, profesor la Universitatea din Santiago de Compostela (Spania), ne invită în lumea plină de capcane a etimologiei numelor proprii. Dicționarul său onomastic este dedicat prenumelor românești, cu toate variantele și derivatele lor (porecle, hipocoristice, nume de
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
nu a mai dat, sau măcar un destin complex și vast pe marginea căruia se poate visa". Oricît pot părea excesive ultimele cuvinte, ele își pot găsi rațiunea printr-o judecată nepărtinitoare, dezbărată de excesivele, la rîndul lor, scorii epocale. "Aventurierul" Nae Ionescu, interesant în definitiv și pe această cale, apt a sfida tiparele cumințeniei, uzanțele platitudinii, nici nu e un caz cu totul izolat, un excentric fără nici o legătură cu contextul marilor valori autohtone. Eminescianismul unora din tezele sale e
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
gîndirea antică, el e autorul unor romane ambițioase precum Căderea lui Narcis și Peisaj absolut în care compară Grecia trecutului și cea contemporană, sau al unei biografii a lui Xenofon, scos din cadrul plicticos al manualelor școlare și transformat într-un aventurier modern. În Cele șapte vieți ale pisicilor din Atena, Takis Theodoropoulos îi imaginează pe Zenon, Democrit, Empedocle, Epicur sau Alcibiade reîncarnați în pisicile vagaboande din capitala Greciei, pisici pe care primăria își propune să le stîrpească, în vederea pregătirilor pentru Jocurile Olimpice
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Etoiles, demonstrează că autorul ar fi putut s-o facă. Ceea ce atrage cu adevărat în Curcubeie este personalitatea cu totul aparte a prințului Ghika. Ispitit de imaginea „omului complet” al Renașterii, gen Pico della Mirandola, cu un temperament visător sau aventurier sub o cultură științifică riguroasă, autorul Numărului de aur, este un adevărat tărâm al reconcilierii tuturor antitezelor sub presiunea nevoii de a găsi formula unică de ordonare a formelor, ritmurilor, proporțiilor, reacțiilor reciproce dintre „ortodoxie cu catolicism, matematică și poezie
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
surprins faptul că, în alt plan, Pluie d’Etoiles a primit prin 1933, la Paris, Premiul „Celui mai optimist roman al anului”. Spuneam că personalitatea prințului Ghyka este extrem de atrăgătoare. Cum altfel ar putea fi atâta timp cât în el se împacă aventurierul cu omul de știință, figurantul de pe platourile de la Hollywood cu profesorul universitar de estetică sau cariera diplomatică și militară cu cea literară și filosofică? Cu profilul unui Buddha, cu simplitatea și simpatia cu care descrie lumea, cu arta desăvârșită a
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
modelele ( în speță Viena, sudul Germaniei). Sunt muzici scrise cu bun nivel profesional, plăcute, unele cu sclipiri. Începutul programului l-a facut Valentin Graff Bakfark ( sec. 16) cu care intrăm direct în istoria mării muzici; brașovean, lautenist virtuoz, călător neobosit, aventurier, spion și compozitor așezat la loc de frunte în literatura instrumentului sau. Cele 4 Intabulaturi ( în transcripția pentru orchestră de coarde semnată de Sigismund Toduta) provin dinspre chanson-ul francez tratat într-o arhitectură savanta aflată la intersecția dintre gândirea obiectivantă
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
că Franța nu ar fi adevărata ei patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
rațional, de care pare a se simți (așa cum unele studii asupra operei sale o demonstrează) irezistibil atras. L’Ignorance este și un roman cu teză. Odissea, ne reamintește autorul, este epopeea fondatoare a nostalgiei, iar Ulisse este cel mai mare aventurier al tuturor timpurilor și cel mai mare nostalgic. Pe această canava mitologică Kundera brodează, cu variațiuni, modelul modern al exilului și al rătăcirilor pentru a demonstra imposibilitatea „Marii Reîntoarceri" (definitive) și a confirma probabilitatea micilor reveniri succesive în fosta patrie
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
bătrânețea mi-a dat o altă perspectivă asupra vanităților. Nu cred nici că sunt capabil de "mari" gesturi donquijotești. Adevărul e că toată viața mi-a fost mai ușor să "nu vreau" decât "să vreau ceva". N-am vocație de aventurier. Mi-a devenit, însă, din ce în ce mai limpede diferența dintre Don Quijote și "donquijotism". Așa că, azi, pot să spun liniștit că în postura de emul al lui Don Quijote (cum m-am socotit) n-am cum să fiu decât un impostor. N-am iluzii
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
răsărite, a căror crăiasă era neîndoielnic bucureșteana Carte Românească. Prestigiul acesteia era imens, dar dacă nu erai într-un fel sau altul omul regimului, dinaintea-ți se așterneau numai stavile și opreliști, nici o vorbă bună, nici un ajutor. Practic, erai un aventurier idealist care se lansa într-o expediție Kon-Tiki pe oceane de hârtie. Primul meu op liric (Poezii, Cartea Românească, 1977) era gata de tipar încă din 1975 și cuprindea snopi din recolta de versuri? mai mult sau mai puțin reușite
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
simplifică lucrurile. Se dovedește, în felul acesta, că atunci când există interese financiare și politice, onoarea și demnitatea nu valorează doi bani. Eșecul lui Vadim provine tocmai din faptul că a ales un israelian alcătuit după chipul și asemănarea sa: un aventurier împotriva căruia s-au ridicat toți evreii raționali, așa cum împotriva lui Vadim se ridică orice român cu scaun la cap. Mă interesează mai puțin, însă, că diverși „fabricanți de conducători”, cum îi numește dl Oișteanu, încearcă să pescuiască și în
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
un clasic film-catastrofă, doar că este plasat la sfîrșitul secolului XIX (1899, mai precis). În locul băieților mușchiuloși care înjură americănește, aici avem un “Club” distins de personaje care au ieșit să facă o plimbare în afara paginilor de carte: Quatermain (un aventurier în amurg, interpretat cu obișnuita flegmă de Sean Connery), Căpitanul Nemo, Omul Invizibil, Mina Harker (vezi “Dracula”), Dr Jekyll (cu Mr Hyde, desigur), Tom Sawyer și - cum spuneam - Dorian Gray... Fiind atît de înțesat de referințe literare, o minimă cunoaștere
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
a funcționat la fel de ireproșabil ca în vremurile lui Iliescu. Măcar această certitudine s-o avem: că România ultimilor treisprezece ani a beneficiat de-o admirabilă continuitate întru lașitate, compromis și nemernicie. Altminteri, ar fi fost greu ca un grupuscul de aventurieri ce se laudă în gura mare cu intenția de a trimite România în barbarie și izolare să fie tratat cu duhul blândeții. Calculul făcut de toată golănimea ce s-a perindat la guvernare e nu doar cinic, ci și autodistructiv
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
malefic despre care scriau cu cîteva zile în urmă. Ba că, de fapt, are și el meritele lui. Iar dacă ne gîndim mai bine, poate că Băsescu ăsta chiar merită să fie președintele României. Pateticele pledoarii pentru continuitate și împotriva aventurierului Băsescu s-au metamorfozat în atacuri violente împotriva lui Adrian Năstase și a fostului președinte al României, pe motive de Miron Cozma, grațiatul o zi. Dar după cea mai lungă noapte a Parlamentului în care Năstase și Văcăroiu au devenit
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
multe ori, fiind înscris la un straniu concurs "Tardif Globe-Trotter", dotat cu un premiu de un milion de dolari pentru cel care ajunge ultimul. A abandonat studiul filosofiei la Sorbona pentru a se înscrie la acest concurs alături de alți optsprezece aventurieri, dintre care în momentul relatării au mai supraviețuit doi: Sey Mondy și un periculos Magirus, care își urmărește din umbră, dar din aproape concurentul pentru a-l lichida. De aceea, Sey Mondy își povestește viața confidentului său fotograf într-o
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
o permanentă stare de pândă și cu mâna pe un pistol ascuns într-un buzunar. E o situație epică de tensiune menținută pe tot parcursul povestirii. Romanul unei confesiuni se transformă repede în romanul unei călătorii. Marele Călător e un aventurier fabulos, trăindu-și viața în continuă peregrinare ca un alt Ulise sau ca un alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze. Își câștigă existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
e foarte probabil ca Nae Ionescu să fie unanim văzut ca o figură de mare anvergură, prodigios amestec de operă, biografie și istorie, spirit înalt pe care nu l-au ocolit, parcă spre a-l testa, slăbiciunile omenești, prea omenești, ,aventurier" fabulos mîntuit prin credință și prin rodul îmbelșugat al ,Școlii" de el patronate, într-o circularitate ce va solicita deopotrivă curiozitatea vie, placată pe fatala indiscreție, și impulsurile recunoașterii admirative. Cu bună intuiție, Ion Dur se retrage, într-un anume
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]