985 matches
-
că cititorii vor ști să dea la o parte ce numești tu "perdeaua de sfială". LV. Ești dispus să subscrii la vreun curent literar? Cândva i-am numit pe scriitorii contemporani Desperado, fiindcă fiecare luptă pentru individualitatea lui ca un aventurier în vestul sălbatec. Ce zice oglinda ta poetică? E evident că și tu ești un curent de sine stătător... E oare nechibzuit să dai nume curentelor? AB. Scriitorii nu au nicio putere când vine vorba de clasificări. S-a spus
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub o zare poetică. În Vlad Anonimul, drama lui Petru Cercel și relația lui cu tânărul Vlad, care primește surgiucul de domnie, cunoaște alte dimensionări. Pentru fostul cârmuitor - din familia aventurierilor de rasă de soiul lui Despot Heraclidul -, puterea, prerogativă ducând la excesul discreționar, și omenia, evghenie a inimii, stau să intre într-un ca și ireconciliabil divorț. Dar sacrificiul lui Vlad (căruia îi este sortit să rămână Vlad Anonimul pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, „roind“ în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică s-a cuplat cu una a spiritului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat pînă la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Național Țărănesc, pe care o considera acum mai rea decît cea liberală. Vaida a devenit "aventurierul Pestei" (Budapestei); Au cutezat să abuzeze de numele Majestății Sale". "Să umilească Coroana, aceasta este cea mai aprinsă dorință a dlui Maniu, dictatul constituțional al României". "Dar Coroana are prerogative!", continua Iorga amenințător. Iorga s-a bucurat de căderea guvernului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de o parte, și detestata "anarhie" a Legiunii, pe de alta. În zilele Anschluss-ului și ale isteriei pe care am descris-o mai sus, Iorga comenta că în perioada aceasta de agitație din Europa "poți să i te alături unui aventurier sau unui monarh; eu am ales să mă alătur acestuia din urmă"10. Iorga sprijinea puterile occidentale (primul loc în preferințele sale fiind ocupat de Franța) și își păstra neclintită dragostea față de Statele Unite. Voia însă să adapteze exemplul lor la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
polonezi au fost uciși de nemți În cursul unei revolte disperate la Varșovia, În timp ce Armata Roșie privea liniștită de pe celălalt mal al Vistulei. Poate că liderii vestici nu considerau, precum Stalin, că Armata de Interior poloneză era „o mână de aventurieri și criminali avizi de putere”, dar nu aveau de gând să-l contrarieze pe aliatul lor militar cel mai important la numai șase săptămâni după debarcarea În Normandia. Pentru polonezi, era astfel trădat Însuși scopul războiului: la urma urmei, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un conflict cu Vestul din cauza Greciei: o chestiune, după el, secundară. În revolta lor, comuniștii greci au mizat cu naivitate pe ajutorul sovietic, poate chiar pe intervenția armată, care erau În realitate excluse. Dimpotrivă, Stalin Îi privea ca pe niște aventurieri zănateci, luptând pentru o cauză pierdută și riscând să declanșeze o intervenție americană. Sprijinul provocator acordat de Tito rebelilor greci l-a enervat așadar pe Stalin (care socotea pe bună dreptate că, dacă n-ar fi fost ajutorul iugoslav, situația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar Maurice Thorez, liderul comunist francez, a continuat o vreme să spere că partidul său va fi reintegrat În coaliția de guvernare; la Congresul de la Strasbourg al partidului, În iunie 1947, el Îi caracteriza pe adepții unei opoziții deschise drept „aventurieri”. Comuniștii din Europa Occidentală nu știau cum să reacționeze la Planul Marshall și nu au Înțeles decât tardiv refuzul lui Stalin. În general, comunicarea Între Moscova și partidele acolite din Vest era deficitară. După ieșirea de la guvernare a comuniștilor francezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de manifestul lor, „o scriere cu caracter antistatal, antisocialist, demagogic și abuziv”. Diferiții semnatari erau descriși - Într-un limbaj calchiat după procesele-spectacol ale anilor ’50 - drept „trădători și renegați”: „un lacheu și agent al imperialismului”, „un politician falit” și „un aventurier internațional”. Împotriva lor au fost dezlănțuite represalii și acte de intimidare: pierderea locurilor de muncă, imposibilitatea școlarizării pentru copiii lor, suspendarea permiselor de conducere, exilul forțat și retragerea cetățeniei, detenția, procesul și Încarcerarea. Tratamentul dur suferit de semnatarii Cartei 77
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122). Totuși, toate aceste caveat-uri metodologice nu i-a împiedicat pe aventurierii în realitatea consumată a trecutului să folosească periodizarea ca un instrument standard din trusa lor de scule intelectuale. Multitudinea de modalități de sistematizare, ordonare și categorizare a istoriei arată că realitatea trecutul nu poate fi "decupată la încheieturi", din simplu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]