128 matches
-
Varuna, ale cărei urme se găsesc în Rig Veda, pare să reflecte, sau să prelungească, un proces mult mai vechi. 64. Arienii în India în perioada lor comună, triburile indo-europene se desemnau printr-un termen semnificând "(om) nobil", airya în avestică, ărya în sanscrită. Arienii începuseră să pătrundă în India de nord-vest la începutul mileniului al II-lea; patru sau cinci secole mai târziu ocupau regiunea celor "Șapte Râuri", săptă sindhavah 13, adică bazinul Indusului superior, Pendjabul. După cum am văzut (§ 39
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerat tată și mamă: între părintele natural și învățătorul lui Brahman, tatăl veritabil este acesta din urmă (II, 146); adevărata naștere 3, altfel zis nașterea 1 Numărul lor variază. Cel mai important este hotr sau "cel ce varsă ofranda" (cf. avesticul zaotar, "preot"); el devine mai târziu recitatorul, prin excelență. Cel numit adhvaryu are responsabilitatea sacrificiului: el se deplasează, întreține focurile, manipulează ustensilele etc. Brahmanul, reprezentând puterea sacră desemnată prin numele său (brahman neutru), este supraveghetorul tăcut al cultului. Așezat în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
recent, Geo Widengren a prezentat-o în termeni mai moderați și mai convingători 9. El amintește tradițiile conform cărora Vistaspa utiliza cânepa (bhang) pentru a obține extazul: în vreme ce trupul său era adormit, sufletul călătorea în Rai. În plus, în tradiția avestică, Zarathustra însuși era cunoscut ca "dăruindu-se extazului". El ar fi avut viziunile și ar fi primit cuvântul lui Ahură Măzdâ în timp de transă 10. Pe de altă parte, probabil cântecul juca un rol important în cult dacă interpretăm
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la învoială" (Y., 45: 2). Ceea ce arată că cele două Spirite sunt deosebite - unul sfânt, celălalt rău - mai degrabă prin alegere, decât prin natura lor. '" Așa, de pildă, în Zăt. Spram este vorba de inițierea lui Zarathustra de către acei Amahrspand (avestic, Amesa Spenta): între alte probe, "i s-a turnat pe piept metal topit și s-a răcit", și "i s-a tăiat trupul cu cuțitele, au apărut vederii măruntaiele, sângele a curs; a trecut mâna pe deasupra lui și îndată s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Yast, 19: 90: "Lumea materială nu se va stinge f. J. Minciuna va pieri". 111. Călătoria sufletului după moarte Riturile funerare, mitologiile morții, concepțiile în legătură cu postexistența sufletului se schimbă încet, în ciuda reformelor și convertirilor. Adică numeroase informații furnizate de textele avestice și pehlevi sunt valabile și pentru epoca prczarathustriană. Ritul atestat în Iranul occidental, anume, incinerarea trupurilor și înmormântarea cenușii într-o urnă, s-a răspândit cu zoroastrismul și în alte regiuni. și mai arhaic era un obicei specific stepelor din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Anul Nou) Un ortodoxism ludic În cartea lui Cristian Bădilită putem identifica diferite influențe, dar sunt influențe meteorice, care nu schimbă cerul poeziei tânărului poet. Uneori recunoaștem farmecul dureros al poeziei lui Eminescu: "Îngerul păscând garoafe/ în edenul cel avestic/ îngerite filosoafe/ îndoitul vin amestic// și deasupra - candelabre/ clipocind în raza lunii,/ plâns și rugăciuni macabre/ cu mirozna de petunii" (Upanisadă) Alteori regăsim ceva din oralitatea simpatică din care și-a făcut Marin Sorescu un stil: "Toamna-mi culeg păcatele
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
Elveția, brînză ajunge brousse, brînză de vaci. Lăsînd în urmă brînza, cu dorul ei de ducă, dai peste lista limbilor din care au venit, la prima sau la a zecea transformare, destule din cuvintele azi românești. Între ele, nume ca avestic, berber, coptic, dravidian, hamitic, prakit, trimițînd la feluri de-a vorbi atît de vechi încît nu mai sînt nici cei care au auzit de ele. Așa sînt și unele din cuvintele călătoare, forme de-altădată, din timpul cînd limba mai
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
s-a întâmplat în Persia, cu 6.000 de ani înaintea lui Platon și cu 5.000 înaintea războiului troian: „Toată lumea a fost uimită, văzându-l că râde la naștere“ (Nat. Hist., VII, 72). Zarathustra este numele din vechea limbă avestică al profetului persan, fondator al zoroastrismului. Apelativul are și variantele parsi: „Zartosht“, pahlavi: „Zerdusht“ și greacă: „Zoroastru“. Atât Strabon, cât și Diogene Laertios scriu despre Zoroastru ca despre un profet conducător al magilor, notând că au trecut 600 de ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trecut 600 de ani între moartea lui și invazia lui Xerxes, timp în care a existat o lungă succesiune de magi, ca Ostanes, Astrampsychus, Gobryas și Pazates. Avesta reprezintă cel mai însemnat corpus de texte al zoroastrismului, scrise în limba avestică, și cea dintâi poetică religioasă indo- iraniană. Cele 17 cânturi (g³thas) cuprinse în secțiunea Yasna și atribuite lui Zarathustra însuși constituie partea cea mai veche și sacră din Avesta. Pentru a înțelege exact întâietatea acestor imnuri în interiorul tradițiilor indo-iraniene, e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cea mai veche și sacră din Avesta. Pentru a înțelege exact întâietatea acestor imnuri în interiorul tradițiilor indo-iraniene, e suficient un scurt excurs cronologic: în 1200 î.Hr., Zarathustra primește revelația și sunt compuse Cânturile divine G³tha, Yasna Haptanghaiti și altă literatură avestică: din secolul al XIII-lea avem primele atestări ale lui Moise, profetul și legiuitorul evreilor; 1100-500: Rig Veda este așternută în scris; 563-483: primele atestări ale lui Buddha, fondatorul budismului; 551-479: apariția doctrinei lui Confucius, fondatorul confucianismului; 549-330: existența primului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
există termeni diferiți pentru a desemna cei doi arbori. Cel metafizic, drept, pe care noi îl percepem răsturnat, e nyaghroda, ceea ce, literal, înseamnă : crescînd în jos (cf. Aitareya-Br‡hma¡a, VII, 30 ; ˇatapatha-Br‡hmaæa, XII, 2, 7, 3). în tradiția avestică, există doi arbori Haoma, unul alb (ceresc sau paradisiac, fiindcă el crește pe vîrful muntelui Alborj, muntele-axă a lumii) și unul galben (pămîntesc). Geneza biblică vorbește și ea despre doi pomi din mijloc, cel al vieții și cel al cunoștinței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stăpânit de Zarathustra (aprox. 628551 î. Hr.) și mesajul său. În această perioadă, armatele lui Angra-Mainyu au început să-și piardă din putere. Datorită învățăturii profetului, binele triumfă din ce în ce mai mult asupra răului. 3) Viitorul este dominat de Mântuitor sau Sōšans, în avestică Saošyant, care va reuși să impună triumful definitiv al binelui asupra răului. Potrivit unei tradiții din secolul al IV-lea d. Hr., Saošyant se va naște dintr-o fecioară care se va scălda în lacul Kasaoya; undele acestuia păstrează în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
1961), Etudes Préliminaires aux Religions Orientales dans l’Empire Romain, Leiden. Vermaseren, M.J. (1977-1989), Corpus Cultus Cybelae Attidisque, vol. - Le Caire , Leiden. ZOROASTRISMULTC "ZOROASTRISMUL" Avertizare: din rațiuni tipografice transliterarea din limbile iraniene a fost mult simplificată, astfel Încât, de exemplu, numele avestice ale ființelor venerabile și vrednice de cult (yazataxe "yazata") Biruinței și Slavei sunt redate aici prin Verethraghnaxe "Verethraghna" și respectiv Khvarenahxe "Khvarenah". tc "" RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRUTC "RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRU" Gherardo Gnolitc "Gherardo Gnoli" 1. IRANUL ANTICTC
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din tribul sacerdotal med al Magilor (cu zurvanismului au fost puse apoi În legătură Misterele lui Mithra, având În vedere Îndepărtatele lor rădăcini iraniene, sau maniheismul; Widengren, 1955, pp. 113 sqq. și 126 sqq.). Într-o astfel de perspectivă, imnurile avestice În cinstea lui Mithra (Yașt 10) și Vayu (Yașt 15) ar putea fi considerate cele mai semnificative urme ale unor culte, inițial non-zoroastriene, adaptate apoi, mai mult sau mai puțin bine, de preoți mai mult sau mai puțin fideli Învățăturii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra problemei, Boyce, 1975a, pp. 37 sqq.) - nu trebuie să ignore recunoașterea originalității sale indiscutabile. În orice caz, chiar dacă nu este Împărtășită teoria „Hochgötter”-lor (a se consulta Widengren, 1938), trebuie să se cadă de acord asupra faptului că imnurile avestice Închinate divinităților demne de cult (yazataxe "yazata"; cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2) sunt adresate de fapt unor figuri divine care trebuie să fi apărut Într-o preistorie a zoroastrismului, adică În cadrul unui politeism arhaic, cu trăsături proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea Î.Hr.), pentru autenticitatea căruia nu există Îndoieli serioase (Gnoli 1988), și la alte câteva indicii care nu aduc suficiente dovezi pentru acceptarea zurvanismului ca religie autonomă a Iranului occidental antic, diferită de mazdeism și deci de zoroastrism. Referirile avestice la Zurvan, pe de altă parte, sunt mult mai rare și mai nesemnificative decât cele la Mithra și Vayu, cărora le sunt Închinate două mari imnuri. Unica referire oarecum relevantă este cea din Wid¶wd³d 19, 29, În care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Wid¶wd³d 19, 29, În care sunt menționate „căile create ale timpului”, ca drumuri pe care sufletele defuncților Înaintează spre „puntea Celui care Desparte” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8): aceasta se referă, așadar, la funcția naturală a timpului (avesticul Zrvanxe "Zrvan") În escatologia individuală, ca final al vieții pe pământ. În ceea ce privește mărturia lui Eudemos, aceasta dovedește doar că În epoca ahemenidă se ajunsese deja la afirmarea unui dualism diferit de cel din G³th³, a cărui tendință sau orientare este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fel ca În cazul ritualurilor focului, și pentru haoma există numeroase elemente comune indo-iraniene, care merg uneori până În cele mai mici detalii. Aceste elemente sunt semnificative și În ceea ce privește ritualurile de purificare, ce atribuiau proprietăți dezinfectante și purificatoare urinei bovine (În avestică, goama¶za; În pahlavi, g½m¶z), folosită În ritul zoroastrian al „marii purificări” (În pahlavi, bareșn¿m) și În ceremoniile de inițiere a tinerilor preoți și a groparilor (și ritualul legat de moarte, foarte important pentru simbolismul său, datează dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există urme ale acestei semnificații În unele expresii avestice, În formule fixe, cum ar fi „zei și oameni” (Beneviste, 1967), dar, În general, tradiția zoroastriană este univocă În condamnarea lor (cf. mai jos), În timp ce termenul ahura „domn” (cf. Duchesne-Guilleminn, 1962b, p. 18; Burrow, 1973, pp. 127 sq.) nu apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aredvș Sur³ An³hita (Yașt 5), pentru Tiștrya (Yașt 8), Vayu (Yașt 15); există și imnuri mai puțin semnificative, din diferite motive, ca de exemplu, cele dedicate lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (Yașt 1), Soarelui (Yașt 6), Lunii (Yașt 7). Alte imnuri avestice de o importanță aparte, care trebuie incluse În așa-zisele „mari Yașt” (cf. mai sus, subcapitolul 1.1), sunt dedicate unor divinități care au, Într-un fel sau altul, o istorie indo-iraniană: Yașt 10, lui Mithraxe "Mithra"; Yașt 14, lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici foarte vicioși (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.4). Însă celor care dețin Adevărul și care sunt, din acest motiv, așavan sau •t³van, le este garantată beatitudinea În lumea de dincolo. Tocmai concepția despre Adevărxe "Adevăr" (așa, În avestică, arta, În persana străveche, și •ta În vedică) dă o valoare aparte comparației indo-iraniene. Așavan și art³van, În Iran, la fel ca •t³van, În India, erau cei care intrau În posesia Adevărului, conformându-se cerințelor ritualurilor și comportându-se după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vahișt½iști G³th³). Prima G³th³ Își are numele de la o formulă sacră imediat anterioară, În timp ce următoarele sunt numite după cuvintele lor inițiale. G³th³ constituie nucleul cel mai sfânt și mai venerat din toată Avesta. Ele diferă de majoritatea textelor din culegerea avestică prin limbă, dar și prin stilul complex și tipic pentru o tradiția indo-europeană a poeziei sacre, al cărei sens și natură sunt uneori dificil de Înțeles din cauza artificiilor retorice. Deși dificil, acesta este rolul filologiei gathice, atunci când se găsește În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Avesta. În ciuda dificultăților exegetice, acestea sunt, cu siguranță, izvorul cel mai important pentru Înțelegerea sensului general al mesajului lui Zoroastru (Meillet, 1925, p. 13). În limba lor, numită În mod obișnuit „avestico-gathică” (cf. Bartholomae) sau, mai ales În studiile recente, „avestică veche” (K. Hoffmann, J. Narten, J. Kellens), pentru a o distinge de limba Avestei târzii, au mai fost transmise câteva rugăciuni tradiționale (Yasna 27, 13-15 și Yasna 54, 1) și șapte capitole din Yasna, care compun Yasna Haptanh³iti, „Yasna cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
având totuși o trăsătură comună: dorința de a se baza aproape exclusiv pe comparația cu literatura indiană antică a Vedelor și pe o metodă În mare parte, deși nu În totalitate, lingvistică. Compoziții poetice, G³th³ au fost inserate În secțiunea avestică a Yasna conform cerințelor tradiției liturgice ulterioare lui Zoroastruxe "Zoroastru". În cadrul celor șaptezeci și două de capitole În care este Împărțită secțiunea, cele cinci G³th³ se Întind, după cum am menționat mai sus, pe șaptesprezece capitole, grupate diferit (prima numără șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1925, pp. 27 sqq.) sau W.B. Henning (1951, pp. 36 sqq.), fie că se dorește o reconstrucție cronologică absolută, fie că se dorește schițarea unei evoluții prin mărturii lingvistice neomogene, a căror dezvoltare de la o limbă (persana antică sau avestica recentă) la alta (gathico-avestica) nu este demonstrabilă. Prima ipoteză cronologică, care Îl plasează pe Zoroastruxe "Zoroastru" În a doua jumătate a secolului al VII-lea și, grosso modo, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]