128 matches
-
satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea recunoaște - rod al unor convenții artificiale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
revoluție propriu-zisă) este respingerea unei divinități ca Indraxe "Indra" (cf., mai sus, subcapitolul 1.2), cel mai ilustru dintre devaxe "deva" panteonului vedic, căruia, În mod semnificativ, i se adăuga epitetul divin și eroic adhrigu, „puternic, ne-slab, non-dhrigu” (cf. avesticului drigu, În G³th³ sau drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și consumarea de soma (Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau părți absolut esențiale. Chiar și această respingere - care face din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
incertă. Printre explicațiile care s-au dat acestui termen, trei au un grad mare de credibilitate: „text fundamental” (F.C. Andreas), „elogiu (lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>")” (Bartholomae, 1906, p. 108), „porunca (lui Zoroastruxe "Zoroastru")” (Henning, 1946, p. 725). Textul avestic, pe care Îl cunoaștem astăzi, provine dintr-o redactare scrisă În epoca sasanidă (cf. infra), dar tradiția orală transmisă de școlile sacerdotale este mult mai veche. Învățarea pe de rost a textului sacru și a Zand-ului era una din sarcinile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calea spre reconstrucții mai mult sau mai puțin arbitrare ale unui original conservat destul de aproximativ și, În orice caz, deformat din cauza unui sistem de scriere nepotrivit prin Însăși natura sa pentru a redarea fidelă a particularităților fonetice și fonologice ale avesticii (cf. Panaino, 1992a). Avesta sasanidă a fost opera unor scribi care au inventat un alfabet ad hoc, derivat cu siguranță din cel pahlavi, pentru a fixa În scris texte transmise din memorie, grație unei lungi și acurate tradiții orale, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele rugăciuni tradiționale (cf. supra, Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1) și avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul textului din Yasna, capitolele 9-11
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele rugăciuni tradiționale (cf. supra, Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1) și avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul textului din Yasna, capitolele 9-11 alcătuiesc un imn pentru Haomaxe "Haoma" (H½m Yașt), capitolul 12 este profesiunea de credință sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21 (Bag³n Yașt, un imn către entitățile divine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele rugăciuni tradiționale (cf. supra, Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1) și avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul textului din Yasna, capitolele 9-11 alcătuiesc un imn pentru Haomaxe "Haoma" (H½m Yașt), capitolul 12 este profesiunea de credință sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21 (Bag³n Yașt, un imn către entitățile divine: bag³n) sunt un comentariu la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de catehism scurt; Aogemada¶å³, „acceptăm” , un tratat despre moarte; Had½kht nask, „cartea scrierilor”, care vorbește despre valoarea unei rugăciuni vestite, Ashem voh¿ (Yasna 27, 14) și despre soarta sufletului după moarte; Frahang ș ½șm-¶k, „cunoașterea a unu (În avestică) - unu (În pahlavi)”, vocabular avestico-pahlavi; Âfrșn ș Zardușt, „binecuvântarea lui Zoroastru”xe "Zoroastru", preamărirea lui Vișt³spa,xe "Vișta>spa" rostită de Zoroastru; Wișt³sp Yașt, „imnul lui Vișt³spa”; N¶rang ș Âtaș, „precepte despre cultul focului”; Va¶th³ nask, „cartea cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru o bibliografie actualizată, cf. Kellens, 1989e, p. 43; 1991b, pp. 3 sq.). Ediția fundamentală a Avestei, pe care se bazează acum orice studiu filologic, este cea a lui K.F. Geldner (1889-1896). Fundamental pentru interpretarea textului este vocabularul iranian antic (avestică și persană veche)1 al lui Ch. Bartholomae (1904, Împreună cu Bartholomae, 1906): pe acest dicționar se bazează traducerea germană a lui F. Wolff (1910, pentru G³th³, Împreună cu traducerea lui Bartholomae), care reprezintă un esențial pas Înainte față de cea franceză a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Wolff (1910, pentru G³th³, Împreună cu traducerea lui Bartholomae), care reprezintă un esențial pas Înainte față de cea franceză a lui J. Darmesteter (1892-1893), care rămâne totuși importantă pentru unele aspecte. B. Schlerath (1968) a Început munca pregătitoare pentru un nou lexic avestic. De asemenea, există numeroase traduceri (uneori chiar cu ediții de text) ale G³th³ (cf. mai ales Bartholomae, 1905; Duchesne-Guillemin, 1948; Humbach, 1959 și 1991; Lommel 1971; Insler, 1975; Kellens-Pirart, 1988, 1990 și 1991; pe lângă cele ale Yasna 28, Lentz, 1955
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Yasna, inclusiv G³th³, Wid¶wd³d și N¶rangest³n. A rămas Însă foarte puțin din Yașt. O caracteristică aproape constantă a versiunii pahlavi este o traducere făcută cuvânt cu cuvânt, În aceeași ordine În care apar elementele unei fraze În textul avestic, al cărui limbă originală, iraniana orientală, era puțin cunoscută de traducătorii ecleziastici din epoca sasanidă; mai mult, În unele cazuri nu era cunoscută deloc, fapt ce reiese clar din versiunea pahlavi a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi destul de obscură, din moment ce structura celor două limbi este foarte diferită. De aici nevoia de a insera destul de frecvent glose, la care se adăugau comentarii și digresiuni, considerate capabile să explice textul avestic și să-l Îmbogățească cu noi informații păstrate mai ales În tradiția orală. Manuscrisele prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand (persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³ Wșr³z n³mag, pentru faima pe care a avut-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
O ediție a textului În facsimil a fost Întreprinsă În Iran Între 1976 și 1979 de „Asia Institute” de la Pahlavi University: The Pahlavi Codices and Iranian Researchers. Cele cincizeci și șapte de volume publicate includ, printre altele, reproduceri ale Codices Avestici et Pahlavici ale Universității din Copenhaga, principala serie precedentă. 3. Alte izvoaretc "3. Alte izvoare" Între izvoarele iraniene, foarte importante sunt cele epigrafice, care, spre deosebire de cele literare, au avantajul de a nu prezenta probleme de cronologie (care există totuși pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de poftă de sânge și de dorința de a distruge tot ceea ce este vital, pornește un atac (În limba pahlavi, ¶bgat) Împotriva lumii materiale, inserându-se În ea cu forme materiale (k³lbod) malefice (de exemplu, șerpi, păianjeni, furnici etc.: În avestică, khrafstra, În limba pahlavi, khrafstar), pe care omul pios trebuie să le distrugă (cf. Herodot, I, 140), contaminând-o, făcând-o nedreaptă, slăbind-o. În această acțiune distructivă, principele tenebrelor are colaboratori spirituali (da¶va, druj) și materiali, precum vrăjitori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adaugă și alte ființe malefice, balauri și șerpi, precum Ai Dah³kaxe "Az^i Daha>ka" și Sruvaraxe "Sruvara" sau monștri ca Gandarewa și Sn³vidhkaxe "Sna>vidhka", este Îmbogățită de complexa demonologie din literatura pahlavi, din care se desprind Âz (În avestică, ³zixe "a>zi"), Pofta (cf. Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe "Je>h" (În avestică, jahșxe "jahș"), Prostituata (cf. Widengren, 1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia" Cosmogonia și cosmologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sn³vidhkaxe "Sna>vidhka", este Îmbogățită de complexa demonologie din literatura pahlavi, din care se desprind Âz (În avestică, ³zixe "a>zi"), Pofta (cf. Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe "Je>h" (În avestică, jahșxe "jahș"), Prostituata (cf. Widengren, 1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia" Cosmogonia și cosmologia zoroastriană se bazează, asemenea celor maniheiste (Puech, 1949, p. 74, nota 284; Widengren, 1961a, p. 58; cf. Nyberg, 1931, pp. 29 sqq.; Boyce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cauzele (Marele Bundahișn I, 7 sqq.). Creația are loc În trei stadii succesive: cerul făcut din piatră sau cristal, apa, pământul, lumea vegetală, lumea animală, lumea omului (Marele Bundahișn I, 40 sqq.). Pământul este Împărțit În șapte mari regiuni (În avestică, karșvar; În limba pahlavi, k¶șwar) și Înconjurat de un lanț muntos; cel mai Înalt vârf, legat de pământ prin rădăcini subterane, se află În zona centrală (În avestică, Khvaniratha; În limba pahlavi, Khwanirah), conform unei scheme cosmografice de certă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
I, 40 sqq.). Pământul este Împărțit În șapte mari regiuni (În avestică, karșvar; În limba pahlavi, k¶șwar) și Înconjurat de un lanț muntos; cel mai Înalt vârf, legat de pământ prin rădăcini subterane, se află În zona centrală (În avestică, Khvaniratha; În limba pahlavi, Khwanirah), conform unei scheme cosmografice de certă origine indo-iraniană. Din vârful muntelui care se află În centrul lumii și care unește pământul cu cerul, coboară apele care se varsă În marea numită Vourukașa, „cu multe adâncituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4) (Yașt 19); muntele Hukairya, „al activității bune” (În limba pahlavi, Hukar), vârful H³ra, numit În limba pahlavi Åag³d ș dașdșg „piscul legii” (Gnoli, 1989a, pp. 40 sq.), pe care se sprijină una dintre extremitățile podului Åinvant; Taurul unul-creat (În avestică, Gav a¶v½-d³taxe "Gav ae>vo>-da>ta"; În limba pahlavi Gaw ș ¶w-d³d), primul animal viu ucis de Ahrimanxe "Ahriman" (Yașt 7; Marele Bundahișn Ia, 12; VI, 1 sqq.); Gay½-maretanxe "Gayo>-maretan", „viață muritoare” (În limba pahlavi, Gay½martxe "Gayo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kay Wișt³spxe "Kay Wișta>sp", Vișt³spaxe "Vișta>spa", protectorul lui Zoroastru și propovăduitor al credinței, Preș½tan (Zand ș Wahman Yasn VII, 19-20, 28; Marele Bundahișn XXXIII, 28; Riv³yat În limba pahlavi care Însoțește D³dest³n ș denșg XLIX, 12-18), Karș³p (În avestică Keres³pa; În persană Gersș³sp), Kay Khosrawxe "Kay Khosraw" (În avestică Kavi Haosravahxe "Kavi Haosravah"), una dintre cele mai importante figuri ale dinastiei Kayanizilor (Yașt 19, 71 și 74-77) și ale epicii persane. Eshatologia ulterioară păstrează și reelaborează unele elemente din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastru și propovăduitor al credinței, Preș½tan (Zand ș Wahman Yasn VII, 19-20, 28; Marele Bundahișn XXXIII, 28; Riv³yat În limba pahlavi care Însoțește D³dest³n ș denșg XLIX, 12-18), Karș³p (În avestică Keres³pa; În persană Gersș³sp), Kay Khosrawxe "Kay Khosraw" (În avestică Kavi Haosravahxe "Kavi Haosravah"), una dintre cele mai importante figuri ale dinastiei Kayanizilor (Yașt 19, 71 și 74-77) și ale epicii persane. Eshatologia ulterioară păstrează și reelaborează unele elemente din Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru" despre evenimentele ultime și despre „ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1961, p. 173). Cât despre escatologia individuală, și aceasta dezvoltă și reelaborează conceptele care apar in nuce deja În G³th³, cum ar fi motivul podului sufletelor și conceperea da¶n³xe "dae>na>" ca o „conștiință” sau un „eu interior”. Textele avestice din Wid¶wd³d 19, 26 sqq. și din Had½kht nask, precum și din diferite texte de limbă pahlavi, cum ar fi D³nest³n ș M¶n½g ș Xrad 2, 110 sqq., D³nest³n ș d¶nșg, 22sqq., Wizșdagșh³ ș Z³dspram 31 etc., oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia religioasă și psihologia complexă a Iranului antic sunt premise indispensabile pentru Înțelegerea vieții umane după moarte. Ființa umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13, 149), În ahu, d³en³, baodhah, „percepție”, urvan, „suflet” și fravași, iar după Yasna 55, 1, În g³etha, „viu”, tanu cu asti, „corp cu oase”, ușt³na, „suflet vital” (care nu supraviețuiește morții), kehrpa, „formă”, tevșșș, „forță fizică”, boadhah, urvan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fravași. Conceptele pahlavi corespondente nu modifică substanțial cadrul, dacă se ține cont de faptul că akhw (ahu) și ruw³n (urvan) sunt aproape identice, că j³n ține locul lui ușt³na, că frawahr, kirb și b½y sunt o continuare a termenilor din avestică fravași, kehrpa și baodhah, și că ¶w¶nag este un termen care Înseamnă „formă” sau „tip”, superior sufletului, dar inferior față de fravași etc. (cf. Bailey, 1943, pp. 78-119; Duchesne-Guillemin, 1995; cf. Wesendonk, 1924, pp. 191 sqq.), În timp ce khwarrah (În avestică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]