128 matches
-
avestică fravași, kehrpa și baodhah, și că ¶w¶nag este un termen care Înseamnă „formă” sau „tip”, superior sufletului, dar inferior față de fravași etc. (cf. Bailey, 1943, pp. 78-119; Duchesne-Guillemin, 1995; cf. Wesendonk, 1924, pp. 191 sqq.), În timp ce khwarrah (În avestică khvarenah) pare a fi un principiu atât luminos, cât și germinal (Duchesne-Guillemin, 1963), care Îndreaptă ființa vie spre desăvârșirea propriului sfârșit individual (khw¶șk³rșh). După moarte, urvan poate urca În sferele celeste până la Luminile Infinite (În avestică, anagra raoåah; În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp ce khwarrah (În avestică khvarenah) pare a fi un principiu atât luminos, cât și germinal (Duchesne-Guillemin, 1963), care Îndreaptă ființa vie spre desăvârșirea propriului sfârșit individual (khw¶șk³rșh). După moarte, urvan poate urca În sferele celeste până la Luminile Infinite (În avestică, anagra raoåah; În limba pahlavi, anagr r½șnșh) pe cele trei trepte alcătuite din lumini din ce În ce mai intense și mai strălucitoare: stelele, care corespund „gândurilor bune” (În avestică, humata; În limba pahlavi, humat); luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
khw¶șk³rșh). După moarte, urvan poate urca În sferele celeste până la Luminile Infinite (În avestică, anagra raoåah; În limba pahlavi, anagr r½șnșh) pe cele trei trepte alcătuite din lumini din ce În ce mai intense și mai strălucitoare: stelele, care corespund „gândurilor bune” (În avestică, humata; În limba pahlavi, humat); luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Infinite (În avestică, anagra raoåah; În limba pahlavi, anagr r½șnșh) pe cele trei trepte alcătuite din lumini din ce În ce mai intense și mai strălucitoare: stelele, care corespund „gândurilor bune” (În avestică, humata; În limba pahlavi, humat); luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alcătuite din lumini din ce În ce mai intense și mai strălucitoare: stelele, care corespund „gândurilor bune” (În avestică, humata; În limba pahlavi, humat); luna, care corespunde „cuvintelor bune” (În avestică, h¿khta; În limba pahlavi, h¿kht); soarele, care reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afirmă Darius În inscripțiile sale de la Naqs-¹-Rustam. Uneori, zoroastrismul a fost considerat oarecum superficial din cauza preceptelor sale legate de puritatea omului și a elementelor, dar și pentru unele dintre prescrierile sale specifice referitoare, de exemplu, la admiterea căsătoriei consangvine (În avestică khva¶tvadatha; În limba pahlavi, khw¶d½dah), recomandată În mod special și elogiată În unele perioade istorice; pentru simbolismul luminii și mai ales al focului, care a dus la considerarea credincioșilor ca „adoratori ai focului”; pentru obiceiul funerar caracteristic de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cădeau În luna și În ziua dedicate divinității ce trebuia sărbătorite. Calendarul a fost cu siguranță conceput pentru nevoile cultului, atât pentru luna ca atare, cât și pentru fiecare zi În parte. Liturgia are trei elemente principale: cordonul sacru (În avestică, aiwy³n-hana, În limba pahlavi, kustșg), simbolul Religiei, cu care, În timpul rugăciunii, credinciosul Își Încinge de trei ori talia, pentru a-și aminti printre altele (simbolismul este valabil pentru mai multe nivele) de datoria triplă: gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este compus, la rândul lui, din șase acțiuni distincte, săvârșite În șase etape succesive care contemplă pregătirea și consacrarea ingredientelor care aparțin lumii vegetale și animale, cum ar fi (numele sunt citate În forma dată de Modi, 1922): barsom (În avestică, baresman), esențial pentru orice slujire liturgică În afara casei, constând la origine, Într-un mănunchi de ramuri vegetale (astăzi Înlocuite cu tije de metal), care a devenit emblematic pentru funcția sacerdotală (Flattery și Schwartz, 1989, p. 84); aiwyaonghan (literal, „legătură”), o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
palmier, care, spălată cu apă și făcută sul, era folosită pentru legarea barsom; urvar³, o ramură de rodiu; jșvam „(lapte) viu” de vacă sau de capră; și haoma. Propriu-zis, yasna constă esențialmente În recitarea celor șaptezeci și două de capitole avestice În timpul unor acte liturgice; dintre acestea au importanță deosebită consacrarea și consumarea unei bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de alți celebranți. Acest ritual (yasna) se Îndeplinește Înaintea focului, Într-un mediu diferit de cel În care este păstrat focul Însuși, și este celebrat de cel puțin doi preoți, un z½t (În avestică, zaotar), care recită și un raspș (În limba pahlavi, r³spșg), care se dedică, În principal, Îngrijirii focului. Z½t stă așezat la o masă joasă și pătrată, În fața unei alte mese pe care se află ingredientele și celelalte elemente necesare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deci o poziție centrală În liturgia zoroastriană, nu numai - așa cum s-a spus - În religiozitatea indo-iraniană. Fără Îndoială, acesta este simbolul cel mai semnificativ al zoroastrismului, ca manifestare vie a Adevărului. Fiul lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Focul (În avestică, at³r, În limba pahlavi, ³dur și ³takhș; În persană, ³dhar) este strâns legat de Așaxe "Așa" (Duchesne-Guillemin, 1961, pp. 51 sqq.). De regulă, este păstrat Într-un loc anume, În care pot pătrunde doar preoții: În timpurile moderne, laicii Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a groparilor și a preoților, care prevede, printre altele, un loc special pregătit (bareșn¿mg³h), Închis prin câteva rânduri de șanțuri săpate În pământ, care Închid și ele, În spații dreptunghiulare, trei rânduri de câte trei fose sau gropi (În avestică, magha; În limba pahlavi, magh) săpate pentru a obține noi locuri pentru depozitarea lichidelor - cum ar fi urina de taur - cu care cel ce urmează să se purifice se stropește asistat de un câine și de doi preoți (cf. Modi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-un timp scurt, lăsând doar oasele sub razele soarelui. În final, acestea vor fi strânse și depozitate Într-un osuar (În avestică, uzd³na; În limba pahlavi, ast½d³n). Scopul acestui ritual este evitarea contaminării focului, pământului sau a apei, care are loc inevitabil prin incinerare, Înhumare sau abandonare a cadavrelor impure În torentele fluviilor sau În mare. Într-adevăr, cadavrul, materie moartă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoților nu le este doar permisă, ci chiar recomandată, ca un act meritoriu care favorizează dezvoltarea spre o maturitate deplină și echilibrată (Modi, 1922, pp. 144 sqq.). H¶rbad și mobad poartă nume cu lungă istorie: h¶rbad derivă din avestică, de la a¶thrapati, „șeful instrucției (?)”, care desemnează un preot de rang inferior, dedicat mai ales instruirii, iar mobad, de la un termen medio-persan, mowbed (de la un antic magupati), „conducătorul magilor” sau „mare preot”. În perioada sasanidă a fost instituită și funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la un antic magupati), „conducătorul magilor” sau „mare preot”. În perioada sasanidă a fost instituită și funcția de cap al Bisericii zoroastriene, mowbed³n mowbed, „mowbed-ul mowbed-ilor” (despre ierarhia religioasă zoroastriană, cf. Gignoux, 1986c). Termenul din persana veche magu și cel avestic moghu (care apare Într-un compus În Yasna 65, 7) desemnau probabil individul care aparținea tribului sacerdotal med al magilor (cf. Messina, 1930; Benveniste, 1938; Gershevitc, 1964, pp. 24 sqq.; Boyce, 1975a, pp. 10 sq.; interpretarea izvoarelor este diversă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus la două figuri: z½t (În avestică, zoatar) și r³spșg, personalul destinat serviciului divin principal din religia zoroastriană. 3. DEZVOLTAREA ISTORICĂTC "3. DEZVOLTAREA ISTORICĂ" 1. Perspectiva istoricătc "1. Perspectiva istorică" Schimbările sociale, culturale și politice din lumea iraniană și iranizată În cele aproape trei milenii de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iraniano-occidentali hotărâtori: clerul med al magilor și curtea persană a ahemenizilor cu orientările sale ideologice și politico-religioase. În prima perioadă a formării acestui „amestec religios” prinde contur tendința spre „arianizare” a tradiției zoroastriene. Populațiile iraniene care se autonumeau „ariene” (În avestică, airya; În persana veche, arya; În limba pahlavi, ¶r) s-au impus ca depozitare ale Învățăturii profetului, atât În Iranul oriental - În Margiana (oaza din Merv), Bactriana (Balkh și ținutul de la nord de Hindukuș), Area (regiunea Herat), Drangiana (bazinul endoreic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religios (comparativ cu cel din perioada sasanidă) pe care zoroastrienii din India nu ar fi putut să le moștenească decât dintr-un ambient islamizat, asemenea celui În care trăiseră părinții lor În Iran: ferește, „Înger”, a Înlocuit cuvântul yazad (În avestică, yazataxe "yazata"), desigur pentru a evita acuzația de politeism. La fel se Întâmplă și cu termenii care se referă la sacerdoțiu și la diferitele sale trepte: h¶rbad (la parsi, ervad), mobad și dast¿r; de asemenea, termenul dakhma pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a Îngrijit În mod special de conservarea tradiției religioase prin copierea manuscriselor. Tradiția manuscrită indiană depinde de cea iraniană și apare abia după secolul al XIV-lea (Boyce, 1968, p. 65). Parsii s-au Îngrijit și de traducerea textelor avestice și de limbă pahlavi, inițial În sanscrită - așa cum a făcut Neryosang Dhaval Între sfârșitul secolului al XI-lea și Începutul secolului al XII-lea cu Yasna, Khorda Avesta, D³nast³n ș M¶n½g ș Khrad și Șkand-gum³nșg wiz³r -, iar apoi În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dhaval Între sfârșitul secolului al XI-lea și Începutul secolului al XII-lea cu Yasna, Khorda Avesta, D³nast³n ș M¶n½g ș Khrad și Șkand-gum³nșg wiz³r -, iar apoi În gujarati. Diferite texte de limbă pahlavi au fost rescrise În alfabet avestic, adică În pazand, o formă mai inteligibilă de medio-persană datorită unei scrieri mai precise și mai puțin ambigue și, deci, Într-un fel sau altul interpretată (pa-zand „prin interpretare”; Boyce, 1979, p. 169). Mulți scribi din diferite epoci s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Peshotan, care au activat În Broach la sfârșitul secolului al XIV-lea și Începutul secolului al XV-lea (Boyce, 1979, p. 171). Între Neryosang Dhaval și Ram Kamdin au existat mulți alți scribi care au lucrat cu sârg pe manuscrise avestice și de limbă pahlavi (ibidem, pp. 165); de asemenea, și alți scribi și-au desfășurat activitatea după Ram Kamdin și Peshotan. Pentru această operă de transmitere a textelor, parsii sunt datori confruntărilor cu frații lor din Iran, spre care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au insistat În mai multe rânduri asupra unor aspecte care țineau de cult și de morală: În cadrul liturgiei și al rugăciunii să se folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei limbi care nu mai era Înțeleasă (avestica sau chiar pahlavi), dar căreia Îi era atribuită o eficacitate magică de către conservatori (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376), care se bazau și pe speculații ocultiste venite din Occident (Boyce, 1979, pp. 198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul morților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bogatei familii Kama (Kulke, 1978, pp. 84, 104, 120 sq.), educat la școala lui F. Spiegel la Erlangen, Kharshedji Rustomji Kama (cf. supra), a pus, cu multă clarviziune, bazele cercetării științifice a zoroastrismului la parsi, promovând studierea și editarea textelor avestice și de limbă pahlavi. Printre discipolii săi s-au aflat unii dintre cei mai importanți cercetători parsi: J.J. Modi, M.N. Dhalla - deja citați -, Khvasji Kanga, autor al unei traduceri În gujarati a Avestei, al unei gramatici și a unui dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de limbă pahlavi. Printre discipolii săi s-au aflat unii dintre cei mai importanți cercetători parsi: J.J. Modi, M.N. Dhalla - deja citați -, Khvasji Kanga, autor al unei traduceri În gujarati a Avestei, al unei gramatici și a unui dicționar avestic (1900); Tehmuras Anklesaria, care a editat Yasna, Wisprad și Wid¶wd³d și diferite texte de limbă pahlavi (Bundahișn etc.), de care s-au Îngrijit și fiul acestuia Behramgore Anklesaria și Bamanji Nusservanji Dhabar. În 1916, numele său este dat celui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1914), „Über die ahurischen und daevischen Ausdrücke im Awesta”, În Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften, nr. 13, Abhandlung, Heidelberg. Hartman, S.S. (1980), „Parsism”, În Iconography of Religions, vol. XIV, nr. 4, Leiden. Henning, W.B. (1942a), „The Disintegration of’the Avestic Studies”, În Transactions of the Philological Society, pp. 40-56. Henning, W.B. (1942b), „An Astronomical Chapter of the Bundahishn”, În Journal of the Royal Asiatic Society, pp. 229-248. Henning, W.B. (1942c), „Mani’s Last Journey”, În Bulletin of the
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]