56 matches
-
cu cel descris în roman. Am stat acolo șase luni în 1975, exact ca protagonista cărții mele. În perioada aceea lucrurile decurgeau așa cum le descriu eu în carte: foamete, fără albi, fără misionari, fără drumuri, ajungându-se acolo doar cu avioneta. Dar nu era război. Personajele din roman au chipul unor oameni pe care i-am văzut acolo, dar istoria e inventată, fiindcă acolo n-am vorbit cu nimeni. Ca să-mi construiesc istoria m-am documentat mult, dar am făcut-o
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
dimineața, micul aeroplan de poștă aștepta într-un colț retras al Aeroportului, unde o cursă de pasageri, un Il 14 tocmai se pregătea să decoleze. Când Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa lui dreaptă - ea se scuzase, dar nu mai avea rost, fiindcă, țopăind ușor, avioneta începu să decoleze. Puțin câte puțin, ea luă înălțime, - și Vol îi țipă la ureche... s-a făcut!!! - ea râse de plăcere, dar și de satisfacție, și Vol lua treptat înălțime, fredona ceva, dar nu se auzea ce, acum, dacă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
și ploaia îl făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
la intervale mai lungi, antologii de versuri ale poeteselor blestemate. Pensiile scriitorilor vor fi mărite, ca și cele ale profesorilor, cu sută la sută anual, firma Porsche va rezerva scriitorilor automobile Bentley, din lotul pentru România, firme indigene vor construi avionete pentru articlieri, ca să vadă problemele de sus, precum condorii survolând Anzii Cordilieri. Liderii de opinie vor achiziționa aeronave prezidențiale, la a doua mână, din dotarea cărora, însă nu va lipsi dulăpașul cu aspirine. Popularii analiști politici ai anilor '50 vor
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
au participat aproape 10 000 de copii - „ucenici, ucenice industriali, grădinile de copii, școlile primare, școlile secundare, cercetașii și străjerii, premilitarii și apoi toate societățile sportive din localitate“. Studenții de la Politehnică au prezentat un „planoar“, construit în atelierele școlii, și avioneta de exerciții. După-amiază s-a desfășurat „mare serbare dată de școlile secundare la Arena Banatul“, iar mai apoi: „Seara pe stadion, cercetașii și străjerii au aranjat o frumoasă șezătoare la lumina focurilor de câmp în prezența părinților, autorităților și numerosului
Agenda2005-37-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284186_a_285515]
-
ce le dădea mai puțină apă decât laptele dat de o capră bătrână. Într-o dimineață călduroasă de sfârșit de vară, un zumzet ciudat se auzi dinspre sud-est, devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des, prezența ei acolo îi înspăimântă. Zgomotosul aparat trasă patru sau cinci cercuri din ce în ce mai strânse, cei ce se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu descoperise resturile vreunei culturi din trecut. Dar nu-și puteau închipui nici că îi căutau pe ei după atâția ani, când, probabil, trista lor poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dune. Instrumente surprinzătoare făceau legătura cu sateliții artificiali care se învârteau pe deasupra norilor și indicau în ce loc se afla un vehicul cu o precizie de care nu ar fi fost în stare nici cea mai experimentată călăuză a beduinilor. Avionete ușoare străbăteau într-o oră distanța pe care el ar fi străbătut-o într-o săptămână, și tot ce învățase din experiența de generații a strămoșilor săi încăpea în patru pagini ale oricăreia din miile de cărți aflate la îndemâna oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
balastului greu ce-i atârna de aripi. Liberalii sunt ca pasărea Phoenix, renasc mereu din propria cenușă! Oricum pentru ambele partide, pilonii autentici ai politicii dâmbovițene, săptămâna asta e hotărâtoare pentru noul traseu de patru ani. În aceste condiții, noile avionete au prins coridoare aeriene favorabile. Una are la bază, spun casandrele, kerosen de sorginte străină, cealaltă merge pe carburantul ușor naționalist cu vectori din Piața Universității. Sigur, pe aeroportul dâmbovițean mai sunt și alte nave. Cea a bătrânului lup de
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
de avion (sic!), pe care praful zace de ceva vreme. Așteaptă, ca de obicei, momentul prielnic pentru a se agăța de coada viguroasă a unuia din cei doi giganți. În rest, aeromodele și drone de partid. Ce fac cele două avionete? Caută orice prilej, absolut normal, pentru a ieși în față, cu picaje, loopinguri, viraje și tot felul de acrobații, care să impresioneze amatorii de spectacole politice. Mai nou, cea cu combustibil sörosist (!?!) face tumbe de cascadorii râsului. După „succesul” de la
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
să ajungă la manșa țării pe valul variatelor nemulțumiri. Unele create artificial! Mai mult sau mai puțin obiective, manipularea cunoscând altitudini înalte. Vezi atacurile în serie la adresa unui presupus conducător de echipaj, deocamdată tehnician de bord. Mai nou, tinerii, din avioneta alogenă, au dat publicității un sondaj făcut chiar de proprii pasageri. „- Știți, noi suntem ai lui Nicușor și am vrea să știm cu cine veți vota la parlamentare?” Ce poate spune cel intervievat? Politicos și pișicher, cum îl știm pe
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
am fost interesat de cifre, mi-era îndeajuns ce văd și care duce până-n vărful vârfului axei câteva personae, pe scaune și asigurate și parasigurate cu tot felul de legături și hamuri; X-Scream-ul, un fel de punte în cumpănă, o avionetă cu aripile tăiate și în a cărei carlingă “șed călare” patru “pasageri” care alunecă de o parte și de alta prin contrabalansare, până depășesc marginea asigurată “sub picioare” cum s-ar zice, de zici că acum se duc în hăul
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se apropia fără grabă. — Ne pot vedea? Gacel tăgădui, totuși se apropie de cămile și le legă picioarele, pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau de gol. După ce termină, așteptă răbdător ca, în timpul unui ocol al avionetei, culmea dunei celei mai apropiate să se interpună între aparat și ei, și abia atunci ieși afară și acoperi cu un strat de nisip părțile cele mai vizibile ale cortului. După cincisprezece minute, fără să fie deranjați decât de permanentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În modul cel mai elegant, pe un ton de glumă, la momentul potrivit. Acum stătea de vorbă despre un club de golf În Chile și despre o turmă care trebuia să coboare de la munte, unde fusese la pășune și despre avionete pentru o fabrică de făină de pește. Afacerea asta Îl interesa foarte mult pe Lester Lang al III-lea. Bobby se dusese să dea mai tare combina stereofonică și arhitectul dansa cu Susan, spre disperarea lui Lastarria. Susana, sluta, Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și niște răpciugoși din secta Martorii lui Jehova se pare că sosiseră În ultimul timp. — Și cine se ocupă de asta, darling? De ce nu rni-ai povestit nimic? — O să mergem s-o vedem Într-o zi; amenajăm un mic aeroport pentru avionetă. Am angajat cîțiva iugoslavi... imigranți... Ei o să-i aleagă lui Bobby o orhidee cum n-ai mai văzut În viața ta. La șase seara, șeful electricienilor anunță că totul era gata pentru proba finală și Țanjoșa, tulburată, dădu fuga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pămînt și deschizînd o gură cît o șură, după care se puse să aștepte să-i vină hohotul de rîs tocmai din Spania, trecînd prin stomac. La naiba! exclamă Juan Lucas, Încă n-a sosit? — Tu mi-ai spus că avioneta sosește dimineață. — Uneori Întîrzie, ai și tu puțină răbdare... — Și dacă a căzut? — Să vedem, să vedem, interveni Romero: adu-mi un telefon, tinere; o să cer legătura la ziar. Dacă e vreun accident, ei sînt cei dintîi care află... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-ar putea ataca un sat de indigeni și apoi să se ascundă, cugetă el. Frontiera e destul de departe. Nu există un avion particular care să poată călători fără să se realimenteze. — Sunteți sigur? Pe deplin, spuse apăsat jurnalistul. O avionetă n-are autonomie de zbor ca să facă un drum dus-întors de la frontieră. Ca să se întoarcă, ar avea nevoie să aterizeze și să-și umple rezervoarele. Și pe aici, nu e alt aeroport decât la Santa Marta. — Bine, admise Inti Ávila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul mitralierelor de calibru cincizeci: surde, dese, metalice... — Nenorociții dracului! Ce avion era? — O avionetă „Piper-Azteca“. Vopsită recent și fără plăci de înmatriculare... — N-ați spus că nu poate ajunge? Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem acolo... Înconjurară laguna și porniră în fugă pe cărare. Un războinic yubani, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a întors de unde a venit. De la șosea... Nu e cu putință. Pe șosea nu există pistă de ateri... se întrerupse și fugi spre Sierralta, care fotografia tot ce vedea. Spune-mi! îl rugă el, agitat. Pe șosea poate ateriza o avionetă...? — Probabil... Ce lățime este între copaci...? — Vreo cincizeci de metri... — Atunci, e clar... Acolo s-a alimentat... — Și poate că tot acolo a încărcat muniția... Dacă s-a întors și s-a încărcat din nou, poate reveni în orice moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din tabără, probabil străini. Iar alți doi purtau salopete cu nenumărate buzunare și ochelari negri cu rame de aur. — Par piloți. Poate că avioneta încă mai e pe aici. Se întoarse spre Kano: Spune-le războinicilor tăi să o caute. Kano turui pe limba lui și într-o clipă șase yubani dispărură în liniște prin hățișuri. În tabără, piloții se îndreptară spre o colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ajuns la cincisprezece, José Correcaminos se întoarse spre albi: — Sunt destui? întrebă el. — Da, sunt de-ajuns... José spuse ceva în yubani, brațele coborâră din nou și indienii își reluară vechea lor poziție, strânși pe vine. Așteptară sosirea exploratorilor. Găsiseră avioneta camuflată lângă șosea, la vreo trei kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui care ar fi străbătut de o sută de ori același drum, în ciuda faptului că nu exista nici un amănunt care să deosebească acea porțiune de selvă de oricare alta. Se opri deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]