56 matches
-
și ploaia îl făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a ajunge ori a părăsi acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
ce le dădea mai puțină apă decât laptele dat de o capră bătrână. Într-o dimineață călduroasă de sfârșit de vară, un zumzet ciudat se auzi dinspre sud-est, devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des, prezența ei acolo îi înspăimântă. Zgomotosul aparat trasă patru sau cinci cercuri din ce în ce mai strânse, cei ce se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu descoperise resturile vreunei culturi din trecut. Dar nu-și puteau închipui nici că îi căutau pe ei după atâția ani, când, probabil, trista lor poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dune. Instrumente surprinzătoare făceau legătura cu sateliții artificiali care se învârteau pe deasupra norilor și indicau în ce loc se afla un vehicul cu o precizie de care nu ar fi fost în stare nici cea mai experimentată călăuză a beduinilor. Avionete ușoare străbăteau într-o oră distanța pe care el ar fi străbătut-o într-o săptămână, și tot ce învățase din experiența de generații a strămoșilor săi încăpea în patru pagini ale oricăreia din miile de cărți aflate la îndemâna oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În modul cel mai elegant, pe un ton de glumă, la momentul potrivit. Acum stătea de vorbă despre un club de golf În Chile și despre o turmă care trebuia să coboare de la munte, unde fusese la pășune și despre avionete pentru o fabrică de făină de pește. Afacerea asta Îl interesa foarte mult pe Lester Lang al III-lea. Bobby se dusese să dea mai tare combina stereofonică și arhitectul dansa cu Susan, spre disperarea lui Lastarria. Susana, sluta, Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și niște răpciugoși din secta Martorii lui Jehova se pare că sosiseră În ultimul timp. — Și cine se ocupă de asta, darling? De ce nu rni-ai povestit nimic? — O să mergem s-o vedem Într-o zi; amenajăm un mic aeroport pentru avionetă. Am angajat cîțiva iugoslavi... imigranți... Ei o să-i aleagă lui Bobby o orhidee cum n-ai mai văzut În viața ta. La șase seara, șeful electricienilor anunță că totul era gata pentru proba finală și Țanjoșa, tulburată, dădu fuga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pămînt și deschizînd o gură cît o șură, după care se puse să aștepte să-i vină hohotul de rîs tocmai din Spania, trecînd prin stomac. La naiba! exclamă Juan Lucas, Încă n-a sosit? — Tu mi-ai spus că avioneta sosește dimineață. — Uneori Întîrzie, ai și tu puțină răbdare... — Și dacă a căzut? — Să vedem, să vedem, interveni Romero: adu-mi un telefon, tinere; o să cer legătura la ziar. Dacă e vreun accident, ei sînt cei dintîi care află... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Anglia, Franța și Italia. "Prin 1935, mi-aduc aminte, a venit în țară și Smaranda Brăescu, pe care eu am primit-o la aeroport nu venise nimeni să o primească. Sosise din America, aterizase în Anglia, acolo își făcuse o avionetă și a venit în țară. Atunci am cunoscut-o, când s-a întors lipsise mult timp. Și de atunci s-a legat o prietenie mare între noi până la sfârșit. Smaranda era născută în 1895, dar își ascundea vârsta, ca să fie
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
insistent pe fostul ei soț să se căsătorească cu fata cu care venise, și pentru care el reprezenta unica familie. Între 12 și 17 septembrie, Nadia Russo se deplasează împreună cu Mariana Drăgescu la Stuttgart, pentru a aduce în România două avionete de școală, comandate la firma "Klemm". De acolo zboară înapoi spre țară, pe ruta Stuttgart Viena Graz Zagreb Belgrad București, cu o escală mai lungă la Graz. Printre piloții germani cunoscuți cu ocazia acestei călătorii s-au numărat Wolf Hirth
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și pe un RWD, trimis special pentru ea de general. Era avionul pe care se zbura în Escadrila Albă. Aici am asistat la o demonstrație de bravadă care s-a sfârșit tragic. Era un căpitan care făcea zboruri pe o avionetă Avia. Instructorul meu, locotenentul Dumitru Borcescu, mi-a interzis să mă urc și eu. Și bine a făcut, fiindcă acest căpitan avea pasiunea așa-numitului départ à l'américaine. A rulat la firul ierbii până când motorul avionului a intrat în
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se apropia fără grabă. — Ne pot vedea? Gacel tăgădui, totuși se apropie de cămile și le legă picioarele, pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau de gol. După ce termină, așteptă răbdător ca, în timpul unui ocol al avionetei, culmea dunei celei mai apropiate să se interpună între aparat și ei, și abia atunci ieși afară și acoperi cu un strat de nisip părțile cele mai vizibile ale cortului. După cincisprezece minute, fără să fie deranjați decât de permanentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-ar putea ataca un sat de indigeni și apoi să se ascundă, cugetă el. Frontiera e destul de departe. Nu există un avion particular care să poată călători fără să se realimenteze. — Sunteți sigur? Pe deplin, spuse apăsat jurnalistul. O avionetă n-are autonomie de zbor ca să facă un drum dus-întors de la frontieră. Ca să se întoarcă, ar avea nevoie să aterizeze și să-și umple rezervoarele. Și pe aici, nu e alt aeroport decât la Santa Marta. — Bine, admise Inti Ávila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul mitralierelor de calibru cincizeci: surde, dese, metalice... — Nenorociții dracului! Ce avion era? — O avionetă „Piper-Azteca“. Vopsită recent și fără plăci de înmatriculare... — N-ați spus că nu poate ajunge? Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem acolo... Înconjurară laguna și porniră în fugă pe cărare. Un războinic yubani, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a întors de unde a venit. De la șosea... Nu e cu putință. Pe șosea nu există pistă de ateri... se întrerupse și fugi spre Sierralta, care fotografia tot ce vedea. Spune-mi! îl rugă el, agitat. Pe șosea poate ateriza o avionetă...? — Probabil... Ce lățime este între copaci...? — Vreo cincizeci de metri... — Atunci, e clar... Acolo s-a alimentat... — Și poate că tot acolo a încărcat muniția... Dacă s-a întors și s-a încărcat din nou, poate reveni în orice moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se vedea că nu sunt din tabără, probabil străini. Iar alți doi purtau salopete cu nenumărate buzunare și ochelari negri cu rame de aur. — Par piloți. Poate că avioneta încă mai e pe aici. Se întoarse spre Kano: Spune-le războinicilor tăi să o caute. Kano turui pe limba lui și într-o clipă șase yubani dispărură în liniște prin hățișuri. În tabără, piloții se îndreptară spre o colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ajuns la cincisprezece, José Correcaminos se întoarse spre albi: — Sunt destui? întrebă el. — Da, sunt de-ajuns... José spuse ceva în yubani, brațele coborâră din nou și indienii își reluară vechea lor poziție, strânși pe vine. Așteptară sosirea exploratorilor. Găsiseră avioneta camuflată lângă șosea, la vreo trei kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui care ar fi străbătut de o sută de ori același drum, în ciuda faptului că nu exista nici un amănunt care să deosebească acea porțiune de selvă de oricare alta. Se opri deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un elicopter să ne ia. Ieri, Ziarul Pacificului a publicat povestea masacrării satului. — Ieri...? — La prima oră, îi lămuri Sierralta, iar pe la mijlocul dimineții, vicepreședintele pentru zonă al companiei „Southern“ a venit să mă întâlnească. E cel care se află în avionetă. Celălalt e avocatul lui. — Ce vrea? — Să oprească scandalul. Dă asigurări că nu știa nimic despre avionetă. — E fals. Ieri am văzut-o plecând, iar Planchart și Salas i-au condus pe piloți. Păreau nervoși. Jurnalistul scoase o prelungă fluierătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi lămuri Sierralta, iar pe la mijlocul dimineții, vicepreședintele pentru zonă al companiei „Southern“ a venit să mă întâlnească. E cel care se află în avionetă. Celălalt e avocatul lui. — Ce vrea? — Să oprească scandalul. Dă asigurări că nu știa nimic despre avionetă. — E fals. Ieri am văzut-o plecând, iar Planchart și Salas i-au condus pe piloți. Păreau nervoși. Jurnalistul scoase o prelungă fluierătură admirativă. Mișcă din cap: — Măi, să fie! exclamă el. Lucrurile încep să se aranjeze. Vicepreședintele vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
această problemă. Când a aflat că tabăra era pe punctul de a fi atacată, a dat ordin prin radio să fie evacuată ca să împiedice o confruntare armată. — La ce oră s-a dat ordinul ăla? — Puțin după trei, spuse preotul. — Avioneta a plecat pe la patru. Făcu o pauză, gânditor: Nu reușesc să înțeleg acest interes de a evita scandalul. Dacă așteptau zorii zilei, ne ciuruiau cu gloanțe și încheiau povestea o dată pentru totdeauna. — Lucrurile nu sunt atât de simple. De când „ITT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru ca „Southern“ să se vadă amestecată într-un caz de asasinat multiplu în selvele amazoniene. — Și care e pretenția lor? — Să ajungă la un anumit tip de acord. — Cum? Deja s-au publicat fotografiile masacrului. S-a vorbit deja de avionetă. De unde vor să spună că a apărut? Cine a trimis-o? — Insinuează că poate a fost vorba de o răzbunare personală a acelui garimpeiro care s-a salvat din atacul. — Și cine o să creadă? Acel garimpeiro n-are după ce bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mărturisi că alți mineri i-au împrumutat bani cu scopul de a-i speria pe yubani și a le invada teritoriul. Nu e decât o chestiune de a pune dolarii pe masă. — E posibil! Dar... Noi...? Și yubani-i? Am văzut avioneta. Și sunt femei, și copii, și bătrâni morți. Cum o să aranjeze asta? Asta au venit să discute. Sunt dispuși să plătească daunele. — Morții nu au preț... — Ei cred că totul are un preț. Se întoarse spre José Correcaminos: Oamenii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]