16 matches
-
pantofilor bine întreținuți. Deplasarea mascaților i-a atras atenția și, când a văzut scena, s-a ridicat brusc în ideea de a interveni. Era prea târziu. Nu mai era nimic de făcut. „Ce cretin, domnule, ce brută! Să mai zică avocățelul acesta că nu prezintă pericol social... După treaba asta, e inadmisibil să te pronunți pentru punerea în libertate, colega! Păcat că nu a fost cu public... Să nu se mai mire lumea de ce-i aduc polițiștii încătușați pe autorii de
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
Părăsit tragic de mamă, stinsă discret și pretimpuriu, artistul, sfătuit de tatăl său va renunța la studiile universitare de drept, pe care le începuse de doi ani și se va decide să se dedice total cântecului. „Decât să ajungi un avocățel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveți la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l și folosește-te de el!”, l-a povățuit tatăl. Un prim „contract de diseur” îl realizează la
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423716821.html [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
-și arunce privirea-i curioasă prin acareturi. Când s-a întors, mirosea a cafea proaspăt preparată. S-a retras tiptil, neobservat, lăsând fata să trebăluiască și a mers în salon. Tabloul nefiresc de pe covor l-a făcut să râdă. „Ehei, avocățelule! Șefa te așteaptă la birou și tu sforăi... Nu știi, omule, să faci față la o noapte de destrăbălare. Ar trebui să renunți. Te atrag țigăncile, văd bine. Cred că te-a făcut praf, după cum arăți. Dar, hai să-i
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_4_marian_malciu_1327258076.html [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia Prichindel. Matilda se iubea cu un avocățel pe care-l strigau mușterii „Gargară” (se dădea scriitor), dar când a auzit că Matilda a fost soția lui Prichindel... n-a mai călcat prin locul blestemat. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care probabil se
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410549257.html [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
treisprezece ani, tocmai din fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) și o făcuse „cocoană” în Bucrești. Ce-ți e și viața asta?!... că acum „babalâcul scripcar” îi părea negru în fața ochilor, dar ca să-și înece necazul, zvăpăiata, își găsise un avocățel (mușteriu nelipsit din crâșmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” - așa îl alinta) fără a se ascunde de ochii și gura lumii. Trubadurul „poet” era cunoscut în crâșmă ca un veșnic îndrăgostit și cehefliu „de onoare” , fiindcă plătea de
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1423206063.html [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
a cântat cu reputatul pianist și dirijor Iulian Ghindă. În urma unei suferințe discrete, mama sa moare, lăsându-l fără cel mai bun prieten. Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăsește studiile juridice în favoarea muzicii. "Decât să ajungi un avocățel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveți la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l și folosește-te de el!" - îl sfătuiește tatăl său. Primul „contract de diseur” l-a avut la
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
singură invitație. Ar da de bănuit și ne-ar lua la ochi încă de la poartă.“ „Cine zice c-avem o singură invitație?“, a rânjit Mihnea, bâțâind patru bilete de intrare, cu rotocoalele Uniunii trase frumos pe margine, auriu-deschis. „Cât dormea avocățelul, m-am ocupat de problema cu-accesul: acum suntem și noi invitați. Rândul zece, locurile 13-16.“ „Mi-ați copiat biletul?“, s-a minunat tânărul Lupu, aproape contrariat. „Bingo! De-aia există calculatoare, domnu’ procuror.“ „Avocat, nu procuror.“, a precizat Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pun pariu că amicul nostru habar n-avea de-asta?“ Toată lumea știa de echipa lui Vilaia, nici poliția nu se mai atingea de ea. Ți se făcea frig doar când le-auzeai numele. „N-aș vrea să fiu în pielea avocățelului...“, s-a apropiat Mihnea de prizonier. Aproape îi sufla în cagulă. „Ce zici, scriitorașe, te-am avut la faza asta?“ „Clar.“, l-am susținut. „A încurcat-o. Parcă văd titlurile de mâine: «Cel mai mare scriitor român în viață dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avea de gând să mă ia partener. Sau dacă nu-mi plăcea domeniul lui, puteam să ne băgăm împreună în afaceri imobiliare. Sau în producția de bunuri. Sau, dacă mă hotăram să practic avocatura, nu era nevoie să fac pe avocățelul de duzină, pe escrocul, pe juristul de trei lei sau pe vajnicul apărător al unor găinari în procese ieftine. Nu cu banii pe care urma să-i am la dispoziție în calitate de soț al lui Lucy Magnus. În plus fata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în ceea ce privește Italia, pe cei asemenea lui Nixon; nu doar aici, în Italia, nu ar exista un Ford de factură mediocră, gata eventual să-i înlocuiască pe Nixon-ii noștri (toți știu ce a devenit o carieră politică în Italia și că avocățeii provinciali și vulgari aleși deputați până acum zece ani sunt niște uriași față de posibilii lor succesori de astăzi), ci Nixon-ii noștri sunt infinit mai puternici decât americanul Nixon: ei au găsit, după câte se pare, tocmai modul de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îi aparține lui Gilberto Lonardi), diferită de cea patriotică din prima jumătate a secolului: Nu te lasă și tu furat de fanatismul leopardian. E o modă burgheza. Aceste canalii nesuferite fac astăzi cu Leopardi ceea ce au făcut cu Byron. Toți avocățeii și medicii de doi bani, toți funcționărașii și tot tineretul stricat, fiii de croitori, simt durerea universală, nihilismul mistuitor al lui Leopardi. (...) În orice caz Leopardi este un mare poet; dar leopardienii sunt doar niște vietăți caraghioase și fără minte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Venea pe urmă domnul Peters, care studiase și locuise în Anglia, și era fratele soției directorului belgian al fabricii de zahăr din Roman. (E foarte complicat, dar aș spune că nu merită să intrăm în detalii.) Apoi domnul Jakobson, un avocățel bucovinean, bun vorbitor de germană. Domnișoara Polipodi. Fată bătrână, anostă, uscată, profesoară de pian, cu idei fixe, care nu scotea muzică din pian, ci numai acorduri, game și exerciții Czerny. Profesorul de dans, nu mai țin minte cum îl chema
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra, mijlocirea bunului cleric era subminată de ironiile acide ale Licențiatului Calzas: un clănțău de avocățel deștept, cinic și potlogar, asiduu prin tribunale, specialist În apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile până Își curăța clientul de ultimul maravedí. Licențiatului Îi plăcea tărăboiul și mereu Încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să crâcnească cinzeci de firfirici pentru La Nación, și droaia de arhitecți reuniți În breaslă, care ne-au dat În judecată, după nici trei zile! În pofida celor pledate de avocăței, chestiunea e clară, evidentă. În cele din urmă, În biroul său deja clasic din strada Pasteur, a Înțeles-o și avocatul nostru, doctorul Savigny. Judecătorul, pe care, În ultimă instanță, aveam să-l mituim cu o minimă parte din Încasările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 343) Totuși
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
neamului, voi întemeietorii partidului liberal clasic, voi nu știați desigur în ce mâini avea să cază drapelul vostru. [...] Iată urmașii voștri liberali. Iată haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomați de mahala, de vânători de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători, samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale, tinzând să suie cât mai sus, distincție fară merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]