375 matches
-
Relacje PolskoRumunskie", Zwiazek Polakow w Rumunii, Suceava, 2003, p. 13. 8 Cf. Veniamin Ciobanu, op. cît., p. 13. 9 "From the beginning of modern European History notă Herbert Kaplan the antagonism of France and the house of Habsburg hâd been axiomatic. The reconciliation of these Powers is therefor usually regarded of all diplomatic revolutions. Austria broke of her entente with Britain while France renounced her alliance with Prussia în 1756 (cf., idem, Russia and the outbreak of Seven Years War, University
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar vrea să treacă. Pentru ca o opinie sa fie considerată legitimă, ea trebuia să se încadreze între cei doi poli: "idealism", la un capăt al spectrului, și "realism", la celălalt capăt. Conform acestor marxiști, anumite fapte erau excluse în mod axiomatic din câmpul cercetării. Tensiunile în interiorul societății, precum luptele de clasă sau competiția economică între puterile coloniale în această perioadă, o explicație marxistă populară a originilor războiului nu au fost serios luate, în considerare, în acest moment în interiorul disciplinei. Un comentator
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco arată că acceptarea principiului terțului inclus, depar-te de a conduce la imprecizie, la arbitrar, la haos, conduce la un formalism logic precis și predictiv. În concluzie, filosofia lui Lupasco are ca punct de plecare fizica modernă și logica axiomatică, ceea ce o singularizează în contextul actual. Rezultatele cele mai generale ale științei pot și trebuie să fie integrate în bazele însele ale unui demers filosofic, dacă într-adevăr Natura nu este un accident al existenței. În acest sens, filosofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de introducere a noțiunii de "terț inclus", cu rezonanțele sale magice, nu a făcut decît să sporească neîncrederea față de o asemenea logică: cum să concepi un terț unificator al lui A și non-A ? Nu se poate afirma că formalismul axiomatic al lui Lupasco este per se o logică cuantică, în sensul că poate fi aplicat direct inferențelor specifice, detaliate ale mecanicii cuantice. Trebuie mai întîi tradus în terminologia fizicii cuantice. De exemplu, așa cum remarca J. S. Bell, noțiuni precum "sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fundamentală 19. Bell propune înlocuirea noțiunii de observabil prin cea de beable (ceea ce, într-o traducere aproximativă, înseamnă "poate fi capabil de a fi"), care pare să facă ecou conceptu-lui de potențializare al lui Lupasco. În opinia mea, formalismul general axiomatic dezvoltat de Lupasco în Principiul antagonismului și logica energiei constituie însăși osatura logicii cuantice. BOHR, LUPASCO ȘI TERȚUL INCLUS Originalitatea abordării lui Lupasco este și mai bine pusă în evidență cînd o comparăm cu cea a lui Bohr: "...este extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a acestui al treilea termen evanescent, care se află în starea T de echilibru riguros între contradictorii (de altfel, chiar în filosofia lui Lupasco, noțiunea de stare T nu a apărut decît tardiv, către 1950, în momentul elaborării formalismului său axiomatic). Fizica, biologia, sociologia sau psihologia sunt, în această privință, abia în stadiul de gîngureli. Și cum să te împiedici să gîndești că tocmai în această direcție vor putea fi făcute descoperirile capitale în deceniile care vin, dacă dinamismul energetic al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei orientări privilegiate, trei dialectici : o dialectică de omogenizare, o dialectică de eterogenizare și o dialectică cuantică. Lupasco utilizează termenul de tridialectică pentru a caracteriza structura gîndirii sale filosofice, termen care exprimă structura ternară, tripolară
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
biologia conștiinței dacă vor dispărea gradual barierele mentale în raport cu noțiunea de niveluri de realitate. 2. ÎN CENTRUL DEZBATERII: TERȚUL INCLUS TERȚUL INCLUS ȘI NON-CONTRADICȚIA Principiul antagonismului și logica energiei Prolegomene la o știință a contradicției 1 reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Terțul inclus, cheia de boltă a filosofiei lupasciene, este, pentru prima dată în opera lui Lupasco, pe deplin prezent. Terțul inclus e cel care permite cristalizarea gîndirii lui Lupasco, introducînd o rigoare și o precizie fără de care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fizice complete este iluzorie. Dacă această afirmație este adevărată pentru domeniile cele mai riguroase ale studiului sistemelor naturale, cum am putea visa la o teorie completă într-un domeniu infinit mai complex cel al științelor umane ? De fapt, căutarea unei axiomatici care să conducă la o teorie completă (fără rezultate indecidabile sau contradictorii) marchează în același timp apogeul și punctul de amorsare a declinului gîndirii clasice. Visul axiomatic s-a prăbușit prin verdictul sfintei sfintelor gîndirii clasice rigoarea matematică. Teorema pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un domeniu infinit mai complex cel al științelor umane ? De fapt, căutarea unei axiomatici care să conducă la o teorie completă (fără rezultate indecidabile sau contradictorii) marchează în același timp apogeul și punctul de amorsare a declinului gîndirii clasice. Visul axiomatic s-a prăbușit prin verdictul sfintei sfintelor gîndirii clasice rigoarea matematică. Teorema pe care Gödel a demonstrat-o în 1931 nu a avut însă decît un foarte slab ecou dincolo de un cerc restrîns de specialiști. Aceasta explică probabil ciudata tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dacă există, trebuie neapărat să fie o unitate deschisă. În Noi, particula și lumea, a cărei primă ediție a apărut în 1985, am ajuns la concluzia, fondată pe teorema lui Gödel, că, în măsura în care teoria unificată a interacțiunilor fizice va fi axiomatică și în întregime formalizată, ea va fi necesarmente incompletă. Prin urmare, ambițiosul proiect al unei Teorii totale (Theory of Everything), vis de unificare împărtășit de marea majoritate a comunității fizicienilor teoreticieni, nu ar putea reuși vreodată. Am fost fericit să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Legătura dintre cei doi termeni este explicită: participarea actorilor locali se realizează cu mult mai multă ușurință atunci când aceștia își definesc și se recunosc în obiectivele fixate și, în plus, le tratează ca priorități. Ca atare, nevoile exprimate ar fi axiomatice: comunitățile vor face doar ceea ce își doresc să facă (Willigen, 1993). În consecință, după ce o comunitate și-a identificat propriile nevoi (indiferent prin ce mijloace), faptul că nu acționează în direcția satisfacerii acestora (adică a interesului propriu) nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M. Eliade, Insula de Ioan Groșan etc.), în timp ce incipitul de tipul decupajului codifică mesajul textului întro for mulare axiomatică, un fragment de discurs inserat etc.: Nu credeam să nvăț a muri vreodată (M. Eminescu); Trebuie să scriu (o carte) ca să pot muri. (Gh. Iova, Texteiova). - Combinând mai multe modele, rezultă incipitul de tipul „intrărilor multiple“, prin care este supramarcat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tăblițele de piatră pe care Moise le-a adus de pe muntele Sinai. Se impune evidențierea acestui fapt. Începem cu un concept vag în minte, creăm apoi diverse serii de postulate și, treptat, ne concentrăm pe un grup particular. În abordarea axiomatică riguroasă, înlocuim acum conceptul original cu ceea ce definesc postulatele. Acest lucru face ca evoluția ulterioară a conceptului să fie mai degrabă dificilă și, în consecință, are tendința să încetinească evoluția matematicii. Asta nu înseamnă că abordarea axiomatică este greșită, ci
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
particular. În abordarea axiomatică riguroasă, înlocuim acum conceptul original cu ceea ce definesc postulatele. Acest lucru face ca evoluția ulterioară a conceptului să fie mai degrabă dificilă și, în consecință, are tendința să încetinească evoluția matematicii. Asta nu înseamnă că abordarea axiomatică este greșită, ci doar că arbitrarul ei ar trebui să fie recunoscut clar, și că ar trebui să fim gata să schimbăm postulatele atunci când necesitatea acestei schimbări devine evidentă. Matematica a fost făcută de om și, de aceea, este aptă
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Acest fapt a fost intuit de un matematician de geniu cum a fost Henri Poincaré cu mult înainte de demonstrarea riguroasă de către Gödel la începutul anilor '30 a principiului incompletitudinii care, de altfel, chiar asta afirma: inconsistența sau incompletitudinea oricărui sistem axiomatic al aritmeticii. Pledoaria sa antilogicistă și în favoarea rolului intuiției în matematică este deopotrivă de bun-simț și caustică la nivelul polemicii. Invenția matematică 9 Henri Poincaré Geneza invenției matematice este o problemă care ar trebui să inspire cel mai viu interes
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de conversation du jour étant épuisés (...). Chaque mardi, le dîner ramenait leș mêmes conversations" [Zola, Une page d'amour, p. 50, 58]. Existența mondenă, liberă de ocupații concrete, se manifestă în conversații care acumulează platitudini despre sănătate, ocupații și constatări axiomatice din cele mai banale: "Puis on parla du premier mardi de la duchesse, d'une bouffonnerie qu'on avait jouée la veille, de la mort d'un poète et des dernières courses d'automne" [Zola, La Curée, p.47]; " Le dîner fut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
abordează problemele esențiale ale formării și evoluției individului, integrarea lui în societate, criticând, în același timp, erorile doctrinare și filosofice ale politicienilor, sociologilor și filosofilor care nu aveau noțiunile elementare despre ființa umană, dar elaborau concepte și teorii cu pretenții axiomatice. Gândirea lui socială și politică avea să fie publicată într-un volum ,, Viață și Societate” editat în 146 și apoi rearanjat pe domenii în 2002 în monumentalul volum ,,Reforma Spiritului” (ediție princeps apărută sub îngrijirea lui Petre Popescu Gogan și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
presus de limbaj. SIMBOLUL ȘTIINȚIFIC *ex.: H (hidrogen); U (tensiune) etc. 1. partea implică și reprezintă întregul; 2. este univoc; 3. este unanim acceptat; 4. are o perspectivă limitată, închisă; 5. conceptual; 6. abstract; 7. arbitrar; 8. convențional; 9. valoare axiomatică; 10. absolut; 11. precis; 12. limitativ. METAFORA 1. este o imagine artistică pasageră; 2. poate apărea oriunde; 3. sensul metaforic al unui cuvânt este permanent; 4. termenul metaforic și-a pierdut sensul propriu; 5. deci: are sens figurat + sens metaforic
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
abia în secolul al XIX-lea, cînd, o dată cu apariția romantismului, s-a schimbat și perspectiva asupra limbii populare, iar cercetarea ei a devenit obișnuită în ca-drul investigațiilor asupra limbii. Fundamentată pe istorism și pe comparatism această cercetare pornea de la principiul axiomatic că limbile se schimbă mereu, iar uneori atît de mult încît își pied identita-tea și devin alte limbi. Istorismul (în cadrul căruia se remar-că în mod deosebit schimbarea) a fost și principiul de bază al școlii neogramatice, care a dominat gîndirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjunte, desfășură structura identică a universului sensibil. La fel, prin fundarea axiomatică sau grupal-teoretică, matematicele asimilează doctrinele diverse și slujesc scopul ridicat de a instrui de unitatea universului moral al conceptelor. În acest chip ele încetează de a mai fi o laborioasă barbarie ci, participînd la desăvîrșirea figurii armonioase a lumii, devine
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cât și semnificatul. Adică adânca lui Înrădăcinare socială. Printr-o bizară suită de transformări, intimismul a ajuns să semnifice retragerea din lume, ascunsul, secretul, ne-dezvăluirea. Se ignoră Însă că o Întreagă cultură (cea anglo-saxonă) s-a fundamentat pe valoarea axiomatică a intimității, pe disprețul afișat a ceea ce se numește societate. Chiar forma de socializare tipic britanică - the private club - cultivă tot secretul, exclusivismul, ascunzătoarea, refuzul gregarismului - Într-un cuvânt, intimitatea. Sinonimia interior/intimitate a fost, de-a lungul vremurilor, o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în lucrarea fundamentală pentru teoria matematică a jocurilor denumită Theory of games and economic behaviour (publicată la Princeton University Press, 1944 și 1947). Ei au formulat un sistem de axiome asupra acesteia, considerând-o ca fiind o cuantificare a preferințelor. Axiomatica lor a stârnit numeroase controverse, conducând la formularea altor axiomatici și la o problemă mereu deschisă privind funcția de utilitate, concept remarcabil, intuit și comentat de multă lume, dar dificil de prezentat pe înțelesul tuturor datorită subiectivismului în comportare și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]