31 matches
-
analizând, interpretând, justificând și elucidând stările de incertitudine, neutralitate, dificultate, instabilitate. Nu există domeniu pe care să nu-l fi abordat pentru că natura firii Domniei sale este în continuă căutare de paradoxuri noi care caută soluționare, care așteaptă o abordare, o axiomatizare. Sinergetic, modestie exemplara, propensiune magnifica, intuiție de excepție, perseverența, tenacitate, inteligență se regăsesc și se completează una pe cealaltă pentru a lansa o nouă idee, o nouă cercetare, o nouă descoperire, o nouă invenție. Românii au un mare poet, Eminescu
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-logica-peste-care-nu-poti-trece-posibilul-imposibilului-o-poveste-de-viata/ [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
tot. Mai e un ceva negăsit într-o citire a biografiei: principiile sale, atitudinea sa în spațiul civic, interelaționarea cu oamenii. Din acest unghi de observații, mai mult decât orice este observabil la actriță că nu a lucrat sistematic la axiomatizarea propriei personalități pe model, ci are o noblețe înnăscută, naturală. În tot ce meditează, în tot ce transferă în act viu, în comportament și faptă se vede aceasta! Pe 12 mai 2013, la Castelul Peleș, actrița Carmen Tănase, împreună cu alte
CARMEN TĂNASE. DRUMUL CUNOAŞTERII ACTRIŢEI ÎNCEPE DE LA FRUMUSEŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422767899.html [Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446]
-
stau la baza unor mari economii de efort intelectual. Dacă în științele exacte o rostire esențiala este un lucru obișnuit, în cele socioumane invocarea ori evocarea uneia constituie un atac asupra rezervoarelor de încredere ale bunului simț” (pag. 95). Ideea axiomatizării comunicării aparține Școlii de la Palo-Alto devenită simbol. Intenția întemeierii unei “logici” sau “gramatici” a comunicării în baza unor reguli și concepte rigide, dar și prezentarea în cadrul studiului programatic, Pragmatics of Human Communication (elaborat de Paul Watzlawick, Janet Beavin Bavelas si
ȘTEFAN VLĂDUȚESCU: Un eseu despre teoria informaţiei (Book Review), de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-sri-un-eseu-despre-teoria-informatiei-book-review-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339577_a_340906]
-
stau la baza unor mari economii de efort intelectual. Dacă în științele exacte o rostire esențiala este un lucru obișnuit, în cele socioumane invocarea ori evocarea uneia constituie un atac asupra rezervoarelor de încredere ale bunului simț” (pag. 95). Ideea axiomatizării comunicării aparține Școlii de la Palo-Alto devenită simbol. Intenția întemeierii unei “logici” sau “gramatici” a comunicării în baza unor reguli și concepte rigide, dar și prezentarea în cadrul studiului programatic, Pragmatics of Human Communication (elaborat de Paul Watzlawick, Janet Beavin Bavelas si
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Despre teoria informaţiei, de Mirela TEodorescu by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-despre-teoria-informatiei-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339612_a_340941]
-
aceste componente și folosind metode statistice (aplicabile sistemelor alcătuite dintr-un număr foarte mare de componente), mecanica statistică poate, prin intermediul unor calcule laborioase, să deducă (și prin aceasta să confirme) rezultatele obținute de termodinamică pe cale fenomenologică. Există diverse incercări de axiomatizare a acestei discipline. Prima dintre ele a fost cea a lui Constantin Carathéodory publicată in 1909 intr-un periodic de matematică. Axiomatizarea lui Carathéodory a fost relativ ignorată de fizicieni datorită publicării intr-un periodic de matematică și nu a
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
laborioase, să deducă (și prin aceasta să confirme) rezultatele obținute de termodinamică pe cale fenomenologică. Există diverse incercări de axiomatizare a acestei discipline. Prima dintre ele a fost cea a lui Constantin Carathéodory publicată in 1909 intr-un periodic de matematică. Axiomatizarea lui Carathéodory a fost relativ ignorată de fizicieni datorită publicării intr-un periodic de matematică și nu a fost bine primită de Max Planck. După accentul pus pe anumite domenii aplicative din termodinamica generală sau fundamentală se individualizează ramurile termodinamica
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
generală a echilibrului radiației cu materia într-un mediu oarecare, cu indice de refracție diferit de unitate. (În relația (K) de mai sus, trebuie inmulțită functia I(λ,T) cu n**2 (n= indicele de refractie)). David Hilbert(!), preocupat de axiomatizarea fizicii, a prezentat în două articole o deducție a legilor lui Kirchhoff cu ajutorul unei ecuații integrale pentru densitatea de energie radiantă într-un mediu cu indice de refracție încet variabil precum și o discuție amănunțită a ipotezelor folosite. Este interesant istoric
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
și cofondator al teoriei probabilităților, care la acea vreme era în fază incipientă și nu era încă considerată o parte a matematicii. El a dat prima descriere axiomatică, în baza teoriei măsurii, a aruncării monedei, descriere ce avea să influențeze axiomatizarea completă a probabilităților de către matematicianul rus Andrei Kolmogorov un deceniu mai târziu. Steinhaus a fost și primul care a oferit definiții exacte pentru ceea ce înseamnă că două evenimente sunt „independente”, dar și pentru ceea ce înseamnă că o variabilă aleatoare este
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
timpuri, când oamenii au început să măsoare distanțele, ariile și volumele, ca apoi să se ajungă la geometria clasică, în care accentul era pus pe construcțiile cu rigla și compasul. Un moment crucial l-a constituit introducerea rigorii matematice prin axiomatizarea introdusă de Euclid, care a influențat evoluția a secole întregi de știință. În epoca modernă, geometria beneficiază de aportul algebrei abstracte și a calculului diferențial și integral și a evoluat în diverse ramuri ale acesteia, cu grad înalt de abstractizare
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
a completat tabelul numerelor prime. A făcut distincție între congruențele algebrice și cele transcendente și indicat o metodă directă pentru rezolvarea congruențelor binome. În teoria numerelor a introdus semnul de congruență, de apartenență, cel al izomorfismului, iar cel mai important, axiomatizarea acestui domeniu, operă desăvârșită de către Emmy Noether, cercetările fiind continuate de Dirichlet. În 1825 a redactat prima demonstrație completă și riguroasă a celebrei "Theorema aureum", adică legea reciprocității resturilor pătratice, ceea ce ulterior va fi cunoscută sub numele de lema lui
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
folosind argumente înrudite cu cele ale lui Carathéodory, dar pornind de la principii "fizice" legate de imposibilitatea unui perpetuum mobile de speța a doua. Într-un discuția lui Planck este prezentată în detaliu: ea este importantă pentru încercările mai noi de axiomatizare a termodinamicii. Originalitatea axiomatizării lui Carathéodory constă în introducerea ideii de entropie independent de noțiunea de temperatură; aceasta selecționează numai una din multiplele posibilități de a defini complet entropia. Argumentația nu face nici o restricție cu privire la numărul de parametri "geometrici" ai
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
cele ale lui Carathéodory, dar pornind de la principii "fizice" legate de imposibilitatea unui perpetuum mobile de speța a doua. Într-un discuția lui Planck este prezentată în detaliu: ea este importantă pentru încercările mai noi de axiomatizare a termodinamicii. Originalitatea axiomatizării lui Carathéodory constă în introducerea ideii de entropie independent de noțiunea de temperatură; aceasta selecționează numai una din multiplele posibilități de a defini complet entropia. Argumentația nu face nici o restricție cu privire la numărul de parametri "geometrici" ai sistemului. Pentru cititorii articolului
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
al lui Carathéodory este din păcate greu accesibil. Cartea a lui Max Born conține o prezentare a teoriei. În articolul prezent, urmărim în detaliu atât articolul lui Carathéodory (pastrând și generalitatea lui), cât și pe Max Bornși contribuțiile din. Spiritul axiomatizării lui Carathéodory s-a păstrat în încercările recente de prezentare a termodinamicii în cadru abstract: dintre acestea, cea mai impresionantă este aceea a lui E. Lieb și J. Yngvason. O discuție extrem de clară și plăcută a diferitelor formulări ale principiului
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
nu va fi prea curând pe deplin afirmat nici măcar în învățământul universitar românesc. Instruirea asistată de computer readuce în discuție problema instruirii programate la lecțiile de gramatică, deoarece gramatica este, în opinia autorului înscrisă între științele supuse unei mai mari axiomatizări și unei mai mari modelări, fie pe linia psihologiei comportamentale a lui Crowder, fie pe linia programării liniare a lui Skinner Actorii câmpului educațional universitar, de atitudinea cărora depinde într-un procent hotărâtor succesul sau eșecul inovațiilor în învățământ încă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
constructive cu noțiuni și propoziții, paralelism resimțit, În chipul cel mai elocvent, În cazul definiției (ce contribuie la sistematizarea mulțimilor de termeni) și al inferenței, supralicitate În actul demonstrației (ca succesiune riguroasă a două sau mai multe raționamente) și-al axiomatizării populațiilor de enunțuri. Prin aceeași tendință, de antrenare a „cantităților continue“ (de tipul iconilor geometrici) În reprezentarea și procesarea „automată“ a cunoștințelor, promotorii inteligenței artificiale ne-ntorc cu gândul la concepția după care axiomele sunt definiții (Thomas Hobbes), iar demonstrațiile
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
Punctul de plecare al acestei construcții teoretice este voința lui Walras de a fonda știin-ța economică drept o știință "naturală", comparabilă cu fizica newtoniană. Teoria echilibrului general imaginată de către Walras a fost supusă, după 1930, unei munci de perfecționare și axiomatizare extrem de intense, la care au contribuit cei mai mari economiști contemporani. Ea este, în mod cert și incontestabil, teoria cea mai strălucitoare a științei economice. Dar are ea o valoare empirică? Cu alte cuvinte, reprezintă ea un adevărat processus real
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ordinii sociale în funcționarea pieței. Rolul central atribuit economistului de către această filosofie morală utilitaristă nu va fi ulterior niciodată abandonat, în ciuda multor critici și încercări de reorientare a abordării normative. Abordarea economiei în termeni de utilitate se pretează matematizării și axiomatizării, iar în secolul al XX-lea, economia poli-tică a cunoscut în acest sens dezvoltări analitice dintre cele mai sofisticate. Unii economiști, mereu grijulii să-și clameze independența față de filosofie, au încercat, mai mult, să aprecieze scientificitatea propriei științe după densitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1.2.1.1. Apariția geometriilor neeuclidiene / 46 1.2.1.2. O nouă fundamentare a geometriei / 55 1.2.1.3. Schimbarea viziunii asupra geometriei / 60 1.2.1.4. Fundamente noi pentru calcul / 62 1.2.1.5. Axiomatizarea aritmeticii / 66 1.2.1.6. Logica poliadică / 67 1.2.2. Teoria relativității generale / 69 1.2.3. O nouă viziune asupra matematicii / 75 1.2.3.1. Mill / 79 1.2.3.2. Frege / 84 1.2.4
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai importante consecințe (atât pentru filosofia matematicii, cât și pentru matematica secolului nouăsprezece) ale apariției geometriilor neeuclidiene a fost reexaminarea fundamentelor geometriei euclidiene 27. Această reexaminare a avut două rezultate, ambele asociate cu numele marelui matematician David Hilbert: o nouă axiomatizare a geometriei euclidiene și o nouă viziune a supra axiomelor. În secolul nouăsprezece a apărut o cu totul altă atitudine față de axiomele unui sistem matematic. Dacă axiomele lui Euclid puteau fi privite ca fiind adevăruri evidente, în viziunea modernă acestea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai sus, nu mai poate fi considerată ca fiind caracteristică nici pentru demonstrația geometrică. Definițiile date de Cauchy și Weierstrass conceptelor fundamentale ale calculului nu mai sunt nici intuitive și nici kinematice, ci algebrice și statice. 1.2.1.5. Axiomatizarea aritmeticii "Secolul al XIX-lea a asistat la o transformare gradual a matematicii de fapt, o revoluție gradual (dacă asta nu este o contradicție în termeni)" (Kleiner 1991: 304). Am văzut mai sus ce fel de transformări "revoluționare" s-au
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
111, 115, 125, 126, 200, 218 * Relativizat, 127-130, 219 Analitic, 11, 13, 14, 25, 28-30, 33-35, 53, 59, 67, 83-86, 94-97, 100, 103, 174, 176, 177 Antropocentrism, 187 Argumentul indispensabilității, 183, 185, 186, 189 Aritmetică * La Kant, 35, 36, 43 * Axiomatizare, 66 Axiome, 16, 28-30, 33-35, 46-48, 53, 55-57, 59, 67-69, 86, 87, 89, 90, 105, 120-122, 147, 160, 200 Ayer, Alfred Jules, 78, 81, 94 Azzouni, Jody, 21, 173, 179-181, 193 Benacerraf, Paul, 151, 155, 158, 159, 161, 162 Cauchy
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematicienilor. Punctul de plecare al acestei construcții teoretice este voința lui Walras de a fonda știința economică drept o știință "naturală", comparabilă fizicii newtoniene. Teoria echilibrului general imaginată de către Walras a fost supusă, după 1930, unei munci de perfecționare și axiomatizare extrem de intense, la care au contribuit cei mai mari economiști contemporani. Ea este, în mod cert și incontestabil, teoria cea mai strălucitoare a științei economice. Dar are ea o valoare empirică? Cu alte cuvinte, reprezintă ea un adevărat processus real
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
compromis. Anumite postulate sau principii fac obiectul unor controverse aprinse, uneori unele sunt trecute dintr-o categorie în alta, având în vedere tocmai dinamismul realității, interesele divergente sau granița foarte subțire dintre aceste produse intelectuale. De asemenea, aceste produse ale axiomatizării contabilității fac obiectul schimbării, deoarece se bazează pe un mediu, pe o structură a utilizatorilor de informații financiare și pe necesitățile lor de informare, care evoluează în mod continuu. Multitudinea de principii enumerate anterior au un rol central, fundamental în cadrul
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
final sau intermediar) se structurează astfel: 1. Formarea capacității de organizare 2. Dezvoltarea fizică armonioasă 3. Dezvoltarea capacității motrice 4. Autoorganizare, autoconducere, stimularea interesului pentru practicarea independentă a exercițiilor fizice. C. Instruirea programată Utilizată la disciplinele cu grad înalt de axiomatizare, se realizează prin fragmentarea conținutului învățării în secvențe, pași metodici, microstructuri. Sînt două tipuri de programare: Programarea liniară (skinner) subiectul este condus în însușirea conținutului instruirii printr-o succesiune de microstructuri, diferențierea apărînd în ritmul de parcurgere a informației. Programarea
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
1. Teorema de incompletitudinetc "15.1.2.1. Teorema de incompletitudine" Este socotită cea mai revoluționară provocare a filosofiei matematicii moderne 10. A realizat-o, la numai 25 de ani, în 1931, genialul matematician Kurt Gödel. Evoluția matematicii în direcția axiomatizării atinsese o culme în anii ’20. Cauchy și Weierstrass reușiseră să introducă maximum de rigoare în analiza matematică; Peano axiomatizase construcția mulțimii numerelor naturale; în mai multe versiuni, Cauchy, Cantor, Dedekind și Weierstrass axiomatizaseră teoria numerelor reale, elucidând statutul numerelor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]